Convertiri vs Convertiri

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Sper ca nu doriti sa incepem o discutie fara rost, o pierdere de timp, pentru ca oricum nu o sa conteze adevarul si o sa sustineti ce spun si catolicii.

Mai intai, discutia nu e nicidecum fara rost. Am auzit de zeci de ori afirmata, din pravoslavnice grumazuri, ideea ca Biserica Catolica ar fi rejectat ceea ce au spus Apostolii si Sfintii Parinti. Dar, cand e sa trecem de la afirmatii generale la concret, la ce anume ar fi schimbat catolii din Sfanta Doctrina, vedem ca, de fapt, prin "schimbare" ortodocsii inteleg "supra-adaugare", ceea ce e cu totul altceva. Cand spun "imi schimb masina" nu inseamna ca imi cumpar remorca sau ii atasez un portbagaj, ci inseamna ca imi iau alta masina, iar masina pe care am avut-o pana atunci renunt la ea, o instrainez. Ei bine, tot asa e si cu dogmele credintei si invatatura Sfintilor Parinti. Veti demonstra ca au schimat-o catolicii atunci cand veti pune pe masa acele hotarari dogmatice la care catolicii ar fi renuntat.

Mai apoi, dumneavoastra inversati lucrurile. Nu sustin teza neschimbarii intrucat sunt catolic, ci am devenit catolic (probabil ca si dl MihaiG la fel) intrucat am constatat ca tocmai, catolicii sunt cei care nu au schimbat o iota, in vreme ce toti ceilalti (ortodocsii, ca sa nu mai vorbim de protestanti si neo) au schimbat. De obicei asa se intampla lucrurile la fiecare schisma. Mereu schismaticii ii acuza pe ceilalti, pe cei care raman in trunchiul principal, de deviationism, in vreme ce cei care au pierdut legatura cu radacina sunt chiar ei.

teologia lui Anselm de Canterbury (care era si filozof neoplatonist), aparuta imediat dupa Schisma, schimba baza invataturii de pana atunci a apusenilor. Astfel, datorita adoptarii acestei teologii, aproape toata intelegerea catolica este diferita de cea ortodoxa, in ziua de azi. De exemplu, despre pacat, despre caderea din Rai, despre urmarile pacatului stramosesc, despre Dumnezeu, etc. Astfel, in catolicism, citez: "După Anselm, păcatul e o ofensă grea împotriva lui Dumnezeu, care îi dă dreptate acestuia din urmă de a se mânia împotriva omului. Prin păcat, omul răpeşte cinstea lui Dumnezeu. Or dacă Dumnezeu se lasă călcat în picioare de către propria creatură, atunci nu face diferenţă între păcătos şi drept, deci nu poate fi Dumnezeu. Să ierte doar din milostivire nu se poate; să împlinească dreptatea fără milostivire, nici aceasta nu se poate. Dumnezeu trebuie să fie deopotrivă drept şi milostiv. Drept aceea, urmează că păcatul va trebui pedepsit ori reparat printr-o despăgubire (satisfactio), pe care omul trebuie să o dea lui Dumnezeu."

In aceasta tirada, dv confundati teologia cu dogmele. Or, teologia nu e altceva decat o incercare de explicare a dogmelor. Mijloacele ei sunt, in principal, mijloacele, prin natura lor speculative, ale filosofiei, aplicata la invatatura revelata. De aceea si spunem ca filosofia este slujnica teologiei, afirmatie pe care politrucii comunisti si nu numai se intreceau in a o infiera. Asadar, vom avea mai multe teologii, ceea ce nu inseamna ca avem neaparat mai multe dogme. Vom avea, bunoara, teologia lui Grigore din Nazianz, diferita de teologia lui Vasile cel Mare, ceea ce nu inseamna ca unul ar fi avut alta credinta decat celalalt. Asa cum spuneti chiar dv vorbind de Anselm, e vorba de o teologie si nu demonstrati nicicum in ce fel Anselm ar fi schimbat dogmele pe care se bazeaza teologia lui.

Dar, sa fi venit Anselm chiar asa cu ceva cu totul nou si nemaivazut ? M-ar mira. Geniul geniilor nu sta in originalitate. Niciun om mare, incepand cu cel mai mare, Fiul Mariei, nu rastoarna cu totul masa pe care stau bunatatile spre a le calca in picioare. Ia sa vedem cum credeau sfintii parinti cu care ortodocsii afirma, batandu-se cu caramida in piept, ca rezoneaza. Mi-a luat fix doua minute ca sa arunc un ochi peste teologia Sfantului Ioan Gura de Aur despre pacat. Si iata ce am gasit: "Lipsa de ruşine jigneşte pe Dumnezeu în lucrările Sale". Predica incepe cu:

Nu jigniţi, aşadar, pe Creator şi nu faceţi din lucrarea îndemânării Lui un lucru de desfrânare şi de nerozie.
Minunaţi-vă de frumuseţe ca să slăviţi pe Creator (…)
Lucrarea e frumoasă. Se cade, aşadar, să adorăm pe Cel ce a săvârşit-o, nu să-L jignim. Dacă cineva, stând în faţa unei statui de aur, a unei efigii împărăteşti, le-ar întina, nu i s-ar cuveni pedeapsă grea? Când, aşadar, o necuvenită purtare în lucrurile omeneşti poate duce la o atât de mare pedeapsă, cu cât mai mult se cuvine pedeapsa celui ce necinsteşte lucrarea lui Dumnezeu…

E extras dupa situl ortodox www.ioanguradeaur.ro. Uite de aici.

Ia sa incep, asadar, eu sa joc cu albele: pentru ce ati schimbat, dumneavoastra, ortodocsii, invatatura lui Ioan Gura de Aur si a atator Sfinti Parinti ? Pentru ce nu mai credeti asa cum, iata, Sf Ioan a crezut, a marturisit si a invatat ca pacatul este jignire a lui Dumnezeu ? De ce veniti cu o doctrina noua, indepartandu-va de la ceea ce Biserica a crezut intotdeauna ? De se spuneti ca pacatul e boala, cand insusi sfantul patriarh al Constantinopolului spune ca e infractiune contra demnitatii ? Ia sa-mi spuneti mie de ce ortodocsii au rejectat doctrina satisfactiei, trecand de la binecuvantata viziune juridica a Sfintilor Parinti la viziunea medicala asupra pacatului!