Vorbirea in limbi la penticostali...

[Danut7]

În prealabil postat de Danut7

...
cel care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul, acela este antihristul...Trei sunt Cei care mărturisesc în cer:Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh...Aceşti trei Una sunt...
(I Ioan 11, 22; 11 Ioan, 7)
MIŞCAREA FUNDAMENTALISTĂ ŞI PROZELITISMUL
„GLOSSOLAL”
Ca orice mişcare şi cea a fundamentaliştilor nu a apărut din senin. Ea are justificare în abaterile de la dreapta credinţă a Bisericilor Apusene. Are o tradiţie în practica ereziarhă a primelor veacuri şi mai ales o „experienţă” a puzderiilor denominaţionale religioase şi creştine, păgâne şi ancestrale ale continentului american. De aceea, „aleşii duhului, chinuiţi de amestecul limbilor Babilonului, încearcă disperaţi să iasă din criza religioasă prin justificarea Cicizecimii (Pentecostei), prin pretenţia vorbirii în limbi „necunoscute”, prin legături directe sau medium-uri, prin arătări „persistente” ale duhului. Mulţi dintre adepţi sunt practicanţi naturişti (yoga, consumatori de psihotrope) sau extaziaţi-provocaţi, obsedaţi sau deliranţi. Nu lipsesc nici căutătorii şi îndestulaţii „harismatici”.Nu este lipsit de importanţă nici faptul că abaterea de la practica spovedaniei tradiţionale a Bisericilor apusene a provocat conştiinţei creştine din Vest numeroase mişcări „fundamentaliste”. Acestea, folosind o terapie psihică, apelând la mijloace „parapsihice”, recomandând metode de psihanaliză-sugestie, tranşă, practici yoga şi chiar practici obscurantiste, au atras mulţi lipsiţi de asistenţă religioasă. În acelaşi timp, „fundamentaliştii” consideră „pogorârea sau posedarea duhului” o alegere a lor, o „descoperire” proprie a Duhului, dumnezeul vremii noastre, şi Cincizecimea Mileniului III.Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea apostolică este recunoscut şi de Statul român şi tolerat de Biserica naţională. Cultul penticostal este organizaţia cea mai reprezentativă a mişcării „fundamentaliştilor” moderni. Dacă baptiştii se deosebesc prin botezul la maturitate şi imitaţia botezului lui Iisus, dacă adventiştii „au fixat” şi „au calculat” – ca de fapt şi evangheliştii-pietişti – împărăţia de o mie de ani şi „venirea” Domnului, iar Creştinii după Evanghelie sau după Scriptură „au descoperit” alte ceruri şi judecăţi –
penticostalii
sau spiriţii, tremurătorii sau „posedaţii” de duh, vizionarii şi profeţii, „vorbitorii” în limbi şi „tâlcuitorii” acestora încep un ev nou, cu anul 1901, contrapunând „mişcării” harismatice, care a cuprins Biserica Apusului, concepţia lor de „chemaţi” ai duhului şi „împărţitori” de daruri glossolale.
1.ORIGINEA ŞI LIDERI „FUNDAMENTALIŞTI”
Numele de „penticostali” vine de la cuvântul
Pentecosta
(Cincizecime), susţinând că ei sunt botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc, daruri primite de către Apostoli la Cincizecime sau la Pogorârea Duhului Sfânt. Li se zice de către unii „tremurători”, pentru că în momentele de pretinsă inspiraţie a Sfântului Duh, ei se cutremură, devin „spiriţi” (fără trup), fiindcă pretind a avea pe duhul în darul „vorbirii” în limbi.Originea sectei se află în America, datând abia de la începutul secolului al XX-lea, dar „istoricii” penticostali duc „naşterea Bisericii” în epoca apostolică… Această sectă apare din rândul baptiştilor, înfiinţată de predicatorul baptist
Carol Parham.
El a început, în ciuda aderenţei baptismale, să „profeţească”, în faţa adepţilor, că Sfântul Duh se va revărsa din nou, cu putere, la o apreciată „pogorâre” a Sa şi că el „a văzut” la
3 ianuarie 1901 când s-a şi pogorât peste 13 persoane…
În 1906, această rătăcire, propagată de Parham şi câţiva aderenţi ai săi, a început a prinde teren în California (SUA). În acelaşi an, a trecut şi în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, unde a reuşit să convertească pe un pastor luteran,
I. Paul
, care a devenit conducătorul sectei în Germania.Pentru a atrage atenţia, se mai numeşte „creştinii Cincizecimii, posesorii duhului, inspiraţii, aleşii, medium-uri, quakeri, metodişti, pnevmatizaţii etc”. Toţi laolaltă sau fiecare în parte pretind că au „daruri” speciale, de aceea sunt cunoscuţi şi sub numirea de „vorbitori în limbi, tâlcuitori, deschizători, luminări, dascăli, profeţi, vindecări miraculoşi, vizionari, singurii creştini ai timpului, harismatici şi autentici”…Dintr-un asemenea amalgam s-au detaşat multe secte, ducând mai departe sau reactivând ereziile pnevmatomahe ale rătăciţilor din primele veacuri ale Bisericii Creştine. Totuşi, există în lume, ca şi în ţara noastră, unii credincioşi care sunt constituiţi în grupuri sau în culte recunoscute de către unele state ale lumii.Penticostalii susţin cu ardoare că îşi trag originea de la Cincizecime şi că s-au perindat de-a lungul istoriei prin acei vorbitori în limbi.În România, „penticostalii” au înţeles să-şi depună la forurile în drept „Mărturisirea de credinţă” şi statutul lor de organizare şi funcţionare pe baza cărora au primit autorizaţia de a-şi desfăşura liber cultul, fiind apărat acest cult de către stat prin organele sale.Şi
pentru penticostali „istoria este învăţătoarea vieţii”.
– Dacă cercetăm din punct de vedere istoric acest fenomen, vom găsi
o vorbire în limbi biblice
, ca lucrare a Duhului Sfânt, numită şi „Glossolalia rusalină”, şi vom găsi şi o farsă vorbire în limbi, la penticostali, care se deosebeşte fundamental de cea a Cincizecimii şi care nu e decât o imitaţie şi o influenţă păgână.
Irineu
(202) este singurul dintre scriitorii bisericeşti care aminteşte existenţa acestui dar în Biserică. În cartea sa Împotriva ereziilor
, spune: „Mai avem câţiva fraţi în Biserică, care au daruri profetice şi prin duhul lor vorbesc tot felul de limbaje”…
Când Ioan Gură de Aur (407) explică capitolul 14 din I Corinteni
, precizează că „acest dar descris de Apostolul Pavel este necunoscut în Biserică” în zilele noastre…
Fericitul Augustin
(430), comentând textul din I Ioan III, 24, a scris: „Acestea au fost semnele cerute de împrejurările timpului de atunci. Căci a fost necesar să se recurgă la acea exprimare a Duhului Sfânt în toate limbile, pentru ca să se arate că Evanghelia lui Dumnezeu trebuie să fie propovăduită în toate limbile pe întreg pământul. Lucrul acesta s-a făcut ca un fapt al trecutului”.
„Despre vorbirea în limbi” aminteşte mai precis
Tertulian, dar e sigur că el s-a referit la „practica” ereticilor montanişti de care a fost puternic influenţat, devenind el însuşi o vreme adept al acestei secte. În cartea sa, De anima stă scris: „Există astăzi între noi o soră, care are, în parte, darul descoperirilor; ea le primeşte în Biserică în cursul solemnităţilor duminicale, în extaz, sub influenţa Duhului”. Tertulian s-a referit la Maximilian, care a supravieţuit lui Montanus şi Priscilei. Aşadar, se cunoaşte, cu excepţia penticostalilor, numele lui Montanus, care a făcut vâlvă în perioada de vârf (secolul al II-lea), în problema vorbirii în limbi.Luând aminte la datele ce le avem despre Montanus, precum şi felul cum a „vorbit” în limbi, putem socoti această practică a lui ca o farsă vorbire în limbi, în contrast cu cea rusaliană.

Uite aici citatul lui Augustin si in engleza :

[COLOR=blue]"It was a sign appropriate to that era. It was meant to announce the coming of the Holy Spirit on people of all tongues, to demonstrate that the Gospel was to be announced to every language on earth. This happened to announce something, then disappeared".[/COLOR]

[danyel]

Asi avea o intrebare pentru "penticostalulmantuit"
s-a intamplat vreodata in adunare ca cineva sa primeasca darul vorbirii in limbi staruind in liniste in rugaciune si nu rugandu-se galagios si cu o fregventa ridicata?
deoarece cand mai multi oameni urla si repeta niste cuvinte creeand o atmosfera de genu celor din adunarile penticostale, s-ar putea sa nu fie vorba de Duhul Sfant ci de o inducere a unor actiuni asupra creirului prin anumite metode ceea ce e foarte posibil din punct de vedere psihologic sa-ti creeze o stare de exaltare, euforie sau chiar transa

În prealabil postat de danyel

Asi avea o intrebare pentru "penticostalulmantuit"
s-a intamplat vreodata in adunare ca cineva sa primeasca darul vorbirii in limbi staruind in liniste in rugaciune si nu rugandu-se galagios si cu o fregventa ridicata?

Da, s-a întamplat ca darul vorbirii in limbi sa fie primit in rugaciune in liniste daca rugaciunea a fost facută cu ardoare, din toata inima. De altfel sunt multe cazuri in care darul vorbirii in limbi nu a fost primit in timpul rugaciunii ci in alte circumstante.

În prealabil postat de danyel

deoarece cand mai multi oameni urla si repeta niste cuvinte creeand o atmosfera de genu celor din adunarile penticostale, s-ar putea sa nu fie vorba de Duhul Sfant ci de o inducere a unor actiuni asupra creirului prin anumite metode ceea ce e foarte posibil din punct de vedere psihologic sa-ti creeze o stare de exaltare, euforie sau chiar transa

Sunt de acord cu tine, acest pericol este real. Pe de alta parte este foarte importanta motivatia cu care omul se roaga. Daca el este sincer, este curat sufleteste si îi cere lui Dumnezeu un dar al Duhului Sfant, nu va primi un duh rău.
Iisus a vorbit special in aceasta privinta in Sfânta Evanghelie după Luca 11: 11,12,13.

[danyel]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Da, s-a întamplat ca darul vorbirii in limbi sa fie primit in rugaciune in liniste daca rugaciunea a fost facută cu ardoare, din toata inima. De altfel sunt multe cazuri in care darul vorbirii in limbi nu a fost primit in timpul rugaciunii ci in alte circumstante.


Sunt de acord cu tine, acest pericol este real. Pe de alta parte este foarte importanta motivatia cu care omul se roaga. Daca el este sincer, este curat sufleteste si îi cere lui Dumnezeu un dar al Duhului Sfant, nu va primi un duh rău.
Iisus a vorbit special in aceasta privinta in Sfânta Evanghelie după Luca 11: 11,12,13.

Multumesc de raspuns, desi personal nu am auzit ca cineva dintre panticostali sa primeasca "darul" vorbirii in limbi in timp ce se ruga in liniste, sa zicem ca ai dreptate fiind dintre ei

În prealabil postat de danyel

Multumesc de raspuns, desi personal nu am auzit ca cineva dintre panticostali sa primeasca "darul" vorbirii in limbi in timp ce se ruga in liniste, sa zicem ca ai dreptate fiind dintre ei

In general penticostalii sunt galagiosi. Uneori este la mijloc fervoarea religioasa, o ravna in a-L lăuda pe Dumnezeu sau alte motivatii pozitive. Alteori e galagie de dragul galagiei, doar pentru ca asa s-au obisnuit. Depinde mult de pastor. Unele biserici sunt foarte linistite.

Sunt insa persoane care au primit darul vorbirii in alte limbi in timp ce se rugau singuri, acasa. Sau citeau din Biblie. Sunt chiar cazuri cand nu faceau ceva spiritual ci aveau diverse activitati prin casa.

Si eu multumesc pentru limbajul civilizat.

[Ioana-Andreea]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

In general penticostalii sunt galagiosi. Uneori este la mijloc fervoarea religioasa, o ravna in a-L lăuda pe Dumnezeu sau alte motivatii pozitive. Alteori e galagie de dragul galagiei, doar pentru ca asa s-au obisnuit. Depinde mult de pastor. Unele biserici sunt foarte linistite.

Sunt insa persoane care au primit darul vorbirii in alte limbi in timp ce se rugau singuri, acasa. Sau citeau din Biblie. Sunt chiar cazuri cand nu faceau ceva spiritual ci aveau diverse activitati prin casa.

Si eu multumesc pentru limbajul civilizat.

si la ce te ajuta vorbirea asta?

[caryna]

Am citit aceasta carticica de foarte mult timp si am ramas impresionata...am primit-o de la Parohia Malovat-Mehedinti...se numeste EVADAREA DIN IAD...este foarte frumoasa.
Doamna care povesteste prin ce chinuri si dureri a trecut se numeste NORICA ION.
Aici este doar o parte....


Vorbirea în limbi

Pastorul nostru ne zicea mereu că cine nu are Duhul Sfânt nu va fi răpit la cer înainte de strâmtorarea cea mare. Eu mă gândeam că nu sunt vrednică să am Duhul Sfânt în mine. El ne presa însă tare, îndemnându-ne să postim, să facem nopti de veghe si să stăruim în rugăciune pentru a primi Duhul Sfânt. Încet-încet am început să sper că poate îl voi primi si eu.

Într-o zi m-am dus cu o soră a mea, tot penticostală, la o adunare de stăruintă într-un sat vecin. Aici ne-au învătat să spunem întruna "Sângele Domnului să mă curătească", până ni se va îngrosa limba. Abia atunci, ne spuneau ei, vom începe să vorbim în limbi îngeresti. Asa am făcut. Către miezul noptii am simtit că mi se îngroasă limba. Deodată am simtit o stare de înviorare. Am strigat: "Iisus Hristos". În preajma mea era 10-12 persoane care vorbeau în limbi. Nu întelegeam ce spuneau. Când am strigat eu, toti au tăcut si nimeni nu a mai putu vorbi în limbi. S-au ridicat si mi-au zis: "Soro, nu esti pregătită pentru lucrarea Domnului. Nu esti curată, cum vrea Domnul!"

Cei care aveau darul proorociei ne-au spus că Domnul ne va conduce către casă. Adunarea s-a terminat si ne-am despărtit. Eram împreună cu alte trei persoane. Am trecut pe lângă o pădure, unde se auzeau numai fosnete, însă nu ne-a fost frică. Am găsit o masină care ne-a dus mai aproape de casă.

După acea adunare de stăruintă eu am rămas pe gânduri, întrucât mi se părea ceva anormal. Îmi stiam bine viata particulară si nu credeam că trebuie să-mi spună ei că sunt nepregătită. Aveam o dragoste foarte mare pentru Dumnezeu si mă rugam mult. Ceva însă mi se părea neclar. Nu întelegeam de ce se opriseră cu totii din vorbirea în limbi când am strigat eu "Iisus Hristos". Când spusesem acele cuvinte, parcă mă înviorase cineva cu aer rece. Mă rugasem mult până în clipa aceea si eram foarte transpirată pentru că în casă era cald. Când am rostit numele Mântuitorului, am simtit un aer răcoritor.