Vorbirea in limbi la penticostali...

[Danut7]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Daca ai urmărit postările mele ai putut vedea ca eu sunt un tip care știe să recunoască un adevar când i se pun în față argumentele.

Ai spus multe lucruri rele din biserica penticostală și, pentru că erau adevărate, eu am confirmat deschis și public, pe acest forum, că ceea ce spui e adevarul. Vezi de exemplu mesajul #250.

Când însă nu spui adevărul nu pot fi de acord cu tine. Tu o ții una și bună (rea, normal) că doar penticostalii și vrăjitorii vorbesc în alte limbi și amandoua categoriile au primit darul de la satana.

Nu am apucat să discutăm dacă darul e de la Dumnezeu sau de la satana.
Am vrut să-ți prezint mai întâi că nu doar penticostalii și vrăjitorii vorbesc în alte limbi ci și credincioși din alte confesiuni creștine.

Ți-am prezentat statistici, date conform carora nu doar penticostalii ci și creștini din multe confesiuni (inclusiv ortodocși) vorbesc în limbi.

Ți-am dat numele Părintelui Ortodox Eusebius Stephanou care este doar unul dintre cei care au crezut ca vorbirea în limbi din zilele noastre e de la Dumnezeu. El nu a fost excomunicat, caterisit de Biserica Ortodoxa. Dimpotrivă lucrarea lui a fost sustinută si moral si financiar de o parte a episcopilor ortodocși greci. La moartea lui, Părintele Eusebius a fost elogiat ca preot ortodox și profesor la Seminarul Ortodox Sfânta Cruce. E numai un exemplu. Ar fi suficient.

Dar este plin internetul de statistici, articole și marturii ale nepenticostalilor care îmbrățișeaza darul vorbirii in limbi.

Dar tu o ții tot pe a ta: numai penticostalii vorbesc în alte limbi și sunt posedați demonic.

Concluzia mea este că, dacă nici măcar asupra unui adevăr evident (sunt unii creștini vorbitori in alte limbi și în alte confesiuni decât cea penticostală ) nu putem cadea de acord, nu are rost să continuam argumentarea.

In ziua de azi vorbirea in limbi este minoritara in crestinism, si avand in vedere ca este prezenta doar in secte heterodoxe am motive sa cred ca nu e de la Dumnezeu.Cu atat mai mult cu cat nu se cunoaste nici sensul ei.O alta dovada ca vorbirea nu poate fi din Duhul este faptul ca se intampla la diferite culte cu dogme sau doctrine care difera.Ori Duhul e numai unul, Duhul adevarului.Nu am zis ca vorbirea in limbi nu se mai poate intampla, insa din punctul meu de vedere vorbirea in limbi la penticostali nu e veritabila.Vreau sa-ti zic ca si eu am vorbit in limbi, in particular fara sa fortez sau sa cauzez acest lucru.Am vorbit, nu am inteles exact ce am zis dar am primit un mesaj.Cred ca despre asta e vorba in vorbirea in limbi,despre "scop".Nu are scop atunci e foarte chestionabila, si din punctul meu de vedere neveritabila.Deci nu vorbesc chiar in asa necunostiinta de cauza.Vorbesc si prin prisma experientei personale.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Ți-am dat numele Părintelui Ortodox Eusebius Stephanou care este doar unul dintre cei care au crezut ca vorbirea în limbi din zilele noastre e de la Dumnezeu. El nu a fost excomunicat, caterisit de Biserica Ortodoxa. Dimpotrivă lucrarea lui a fost sustinută si moral si financiar de o parte a episcopilor ortodocși greci. La moartea lui, Părintele Eusebius a fost elogiat ca preot ortodox și profesor la Seminarul Ortodox Sfânta Cruce. E numai un exemplu. Ar fi suficient.
Nu am apucat să discutăm dacă darul e de la Dumnezeu sau de la satana.
Am vrut să-ți prezint mai întâi că nu doar penticostalii și vrăjitorii vorbesc în alte limbi ci și credincioși din alte confesiuni creștine

Fireşte, vorbirea în limbi este comună mai ales practicilor păgâne şamanice, pre-creştine, iar faptul că s-a manifestat şi la alţi indivizi decât la penticostali arată clar faptul că este un proces psihic auto-indus şi nu e de origine divină.
Exemple de călugări demonizaţi care grăiau în limbi şi credeau că vorbesc de la Dumnezeu există şi în Paterice, şi aceştia nu au fost excomunicaţi sau anatemizaţi decât dacă stăruiau în demonismul lor şi nu renunţau la această practică.

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Penticostalii reprezinta doar 20% din vorbitorii în alte limbi

Domnnule, dumitale ţi-e ruşine cu ceea ce se întâmplă în secta la care probabil ai fost crescut? De unde ai scos-o pe asta?
TRĂSĂTURILE DEFINITORII ALE EREZIILOR PENTICOSTALE ŞI CHARISMATICE SUNT PRACTICA VORBIRII ÎN LIMBI ŞI CREDINŢA ÎN RĂPIREA BISERICII!!
Asta ţi-o spune orice eretic penticostal care îşi cunoaşte secta (mă rog, cu alte cuvinte, ei folosesc termenul de "biserica").
Dacă nu aţi avea aceste două puncte doctrinare aţi fi identici cu fraţii voştri baptişti.
Vorbirea în limbi apare rar la alte credinţe, asta dacă nu consideri vorbire în limbi boscorodelile bolnavilor de la psihiatrie.

În prealabil postat de ovidiu-s

Fireşte, vorbirea în limbi este comună mai ales practicilor păgâne şamanice, pre-creştine,

Firește e așa cum ziceți dumneavoastră dar duhovnicește e comună mai ales Sfinților Apostoli și creștinilor.

În prealabil postat de ovidiu-s

Domnnule, dumitale ţi-e ruşine cu ceea ce se întâmplă în secta la care probabil ai fost crescut?

Înainte să puneți întrebarea ați citit cumva nick-ul meu?

Nu sunt nici rușinat nici mândru că sunt penticostal. Alegerea pe care am făcut-o de a rămane în biserica penticostală mi-o asum cu bunele și relele din „secta” mea.

Citat:
În prealabil postat de penticostalulmantuit
Penticostalii reprezinta doar 20% din vorbitorii în alte limbi

În prealabil postat de ovidiu-s

De unde ai scos-o pe asta?

De curiozitate selectați această informație si căutați-o pe google:
In 2000 the Charismatic Movement numbered 176 million, neocharismatics 295 million and Pentecostals 66 million.

La un calcul simplu veti vedea ca penticostalii sunt mai putin de 20% din vorbitorii în alte limbi din creștinism.

În prealabil postat de Danut7

Cred ca despre asta e vorba in vorbirea in limbi,despre "scop".Nu are scop atunci e foarte chestionabila, si din punctul meu de vedere neveritabila.

Din câte am citit în Sfânta Scriptura am putut vedea câteva scopuri ale vorbirii în limbi:

1. Cel care vorbește în alte limbi primește de la Duhul Sfânt cuvintele unei limbi străine necunoscute lui dar cunoscute de o parte a auditoriului lui. În general scopul este evanghelizarea.

2. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Este însă în biserică un creștin care are darul tălmăcirilor. El va tălmăci prin Duhul Sfânt în limba cunoscută de auditoriu. Scopul este zidirea, întarirea, încurajarea bisericii.

3. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Nimeni din biserică nu are darul tălmăcirilor. Vorbitorul în limbi tace sau vorbește în limbi în așa fel încat să nu deranjeze pe nimeni. Scopul este zidirea, întărirea, încurajarea lui personală.

În ceea ce mă privește eu cred că există vorbire în limbi din următoarele surse:

A. De la Duhul Sfânt. Sfinții Apostoli și alți creștini de-a lungul secolelor, inclusiv astăzi.

B. Omul scornește o vorbire în alte limbi. Cred că se mai întâmplă din diverse motive, în special în unele cercuri penticostale.

C. De la diavolul. Multe cazuri prezentate din belșug in cele 277 de mesaje de pe acest topic:). Sunt convins de realitatea acestor cazuri.

Cum poti verifica din ce sursa vine vorbirea în limbi pentru mine e un subiect delicat.
Nu fac nici o aluzie dar afirm ca pentru multi crestini e foarte simplu: vorbirea in alte limbi e de la satana.

În ce ma privește cred că doar faptele unui om valideaza slujirea lui. Iisus spunea: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Dacă în viața unui creștin se vede dragostea de semeni, are atitudini și fapte bune iar vorbele lui îl califică a fi un om al lui Dumnezeu, omul are roade bune.

Daca în loc de dragoste de semeni se vede dragoste de cultul lui si ură față de ceilalți, daca atitudinile, faptele, vorbele lui îl trădează că e departe de Dumnezeu, oricare ar fi slujirea lui, ea e neveritabilă.

[AlinB]

Daca ai da si referinte Biblice la afirmatiile care le-ai facut ca fiind desprinse din Sf. Scriptura ar fi fost mai credibil.

Criteriul enuntat de tine vizavi de "discernerea limbilor" este destul de subiectiv.
Diavolul poate lasa aparentele unui comportament moral daca prin aceasta are sansa de a pacali pe unii si a-i atrage intr-o secta.
Nu crezi?

Alte criterii?

În prealabil postat de AlinB

Daca ai da si referinte Biblice la afirmatiile care le-ai facut ca fiind desprinse din Sf. Scriptura ar fi fost mai credibil.

1. Cel care vorbește în alte limbi primește de la Duhul Sfânt cuvintele unei limbi străine necunoscute lui dar cunoscute de o parte a auditoriului lui. În general scopul este evanghelizarea. Faptele Sfinţilor Apostoli 2:4-7

2. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Este însă în biserică un creștin care are darul tălmăcirilor. El va tălmăci prin Duhul Sfânt în limba cunoscută de auditoriu. Scopul este zidirea, întarirea, încurajarea bisericii. Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14: 3, 4, 27

3. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Nimeni din biserică nu are darul tălmăcirilor. Vorbitorul în limbi tace sau vorbește în limbi în așa fel încat să nu deranjeze pe nimeni. Scopul este zidirea, întărirea, încurajarea lui personală. Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14: 2, 4(prima parte a versetului), 28

Mai sunt cazuri despre care, macar că e mai greu de susținut, eu cred ca s-ar încadra la punctele 2 și 3: Faptele Sfinţilor Apostoli 10:46; 19:6,7.

În prealabil postat de AlinB

Criteriul enuntat de tine vizavi de "discernerea limbilor" este destul de subiectiv.

Sunt de acord dar este singurul criteriu lăsat de însuși Mântuitorul Cristos.

În prealabil postat de AlinB

Alte criterii?

După mine criteriul caracterului, a roadelor omului este cel mai puternic și mai sigur. Așa cum am scris mai sus însuși Iisus ni l-a dat.
E adevărat ca are dezavantajele lui: trebuie sa treacă timp să îți poți da seama. Eu cred totuși că în decursul a, să zicem, cinci ani de zile o biserică poate să își dea seama de caracterul unui om.

Apoi, ar mai fi un dar al Duhului Sfânt numit „deosebirea duhurilor” Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 12:10. Având darul deosebirii duhurilor, un creștin poate distinge din ce sursă vine vorbirea în limbi sau orice alta slujire. Dar, din nefericire, și darul deosebirii duhurilor, la rândul lui, poate fi contrafăcut.

În concluzie: după părerea mea singurul test functional rămâne cel al caracterului, al roadelor slujitorului.

P.S. offtopic - astept comentariul tau de pe threadul „ O carte despre pericolul sectelor”

[AlinB]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

1. Cel care vorbește în alte limbi primește de la Duhul Sfânt cuvintele unei limbi străine necunoscute lui dar cunoscute de o parte a auditoriului lui. În general scopul este evanghelizarea. Faptele Sfinţilor Apostoli 2:4-7

Da, e adevarat ca nu invatase acea limba dar de unde reiese faptul ca n-ar fi inteles el insusi ceea ce ii dadea Duhul sa graiasca?
Daca putea vorbi ceea ce nu invatase, de ce n-ar fi putut si intelege?

2. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Este însă în biserică un creștin care are darul tălmăcirilor. El va tălmăci prin Duhul Sfânt în limba cunoscută de auditoriu. Scopul este zidirea, întarirea, încurajarea bisericii. Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14: 3, 4, 27

"3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.

27. Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.

28. Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu. "

3. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Nimeni din biserică nu are darul tălmăcirilor. Vorbitorul în limbi tace sau vorbește în limbi în așa fel încat să nu deranjeze pe nimeni. Scopul este zidirea, întărirea, încurajarea lui personală.

De ce prezenta unui traducator este declarata ca fiind absolut necesara pentru ca respectivul sa se manifesta in public?

Cum se produce "zidirea, intarirea si incurajararea personala" daca nici el nu intelege ceea ce spune?
Care este rostul practic in acest caz?

Ce te face sa afirmi ca nimeni n-ar fi cunoscut limba vorbita? Daca era totusi cunoscuta de o minoritate dar care nu putea oferi o traducere in limba majoritatii?

Mai sunt cazuri despre care, macar că e mai greu de susținut, eu cred ca s-ar încadra la punctele 2 și 3: Faptele Sfinţilor Apostoli 10:46; 19:6,7.

Greu de scos ceva concret din ele referitor la chestiunea in discutie.

Sunt de acord dar este singurul criteriu lăsat de însuși Mântuitorul Cristos.

După mine criteriul caracterului, a roadelor omului este cel mai puternic și mai sigur. Așa cum am scris mai sus însuși Iisus ni l-a dat.

De unde reiese faptul ca acest criteriu ar fi singurul necesar si suficient?
In ce consta el de fapt?

Un ateu cu caracter se califica? Dar un eretic cu caracter bun?

E adevărat ca are dezavantajele lui: trebuie sa treacă timp să îți poți da seama. Eu cred totuși că în decursul a, să zicem, cinci ani de zile o biserică poate să își dea seama de caracterul unui om.

Adica crezi ca dupa 5 ani caracterul unui om nu poate sa se schimbe? Este ferit de orice cadere, pacat, etc?
5 ani dintr-o viata de om sunt suficienti pentru un verdict sigur?

Apoi, ar mai fi un dar al Duhului Sfânt numit „deosebirea duhurilor” Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 12:10. Având darul deosebirii duhurilor, un creștin poate distinge din ce sursă vine vorbirea în limbi sau orice alta slujire. Dar, din nefericire, și darul deosebirii duhurilor, la rândul lui, poate fi contrafăcut.

Cum s-ar manifesta concret acest dar altfel in forma in care cineva sa spuna "eu il am"? Cum se poate verifica?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de penticosatalulmantuit

In 2000 the Charismatic Movement numbered 176 million, neocharismatics 295 million and Pentecostals 66 million.
La un calcul simplu veti vedea ca penticostalii sunt mai putin de 20% din vorbitorii în alte limbi din creștinism.

Aici vii cu o şmecherie. Adică în opinia ta charismaticii şi neocharismatici nu sunt penticostali? Ce te faci atunci când aceştia susţin că ei sunt adevăraţii penticostali. De fapt nu există practic diferenţe doctrinare între aceste secte, singurele diferenţe constau în felul în care vă manifestaţi la adunare. Charismaticii nu sunt decât penticostalii care urlă şi cântă mai tare decât ceilalţi.
Spui:
“vorbitorii în alte limbi din creștinism”
Dar până la urmă ce are de-a face creştinismul cu practicile demonizaţilor penticostali şi charismatici? Tu îi consideri creştini?

În prealabil postat de AlinB

Criteriul enuntat de tine vizavi de "discernerea limbilor" este destul de subiectiv.
Diavolul poate lasa aparentele unui comportament moral daca prin aceasta are sansa de a pacali pe unii si a-i atrage intr-o secta.
Nu crezi?
Alte criterii?

Fireşte, ai dreptate, doar toţi Sfinţii Părinţi spun că diavolul nu poate să înşele decât luând chpul faptei bune. Şi Biblia spune:
2 Cor 11.14 „Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. “
Problema este că la “mântuiţi” penticostali, la fel ca la toţi ceilalţi neoprotestanţi, cuvintele scripturii nu au nici o importanţă. Ei sunt învăţaţi de mici că “au o relaţie personală cu Domnul Isus” şi că lor le vorbeşte Biblia direct. Nu contează experienţa de 2000 de ani a creştinismului. Nici ce spune Biblia:
Isai 5.21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor! “
Evrei 13. 7 “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa. “
Pentru ei tot ceea ce contează e experienţa proprie, personală. Dacă ei spun că “sunt cercetaţi de Duhul” aşa este. Ei chiar se consideră “iertaţi” , “mântuiţi” şi “salvaţi”, după tradiţiile americăneşti, iar Domnul e într-un fel obligat să le dea aceste daruri ca răsplată pentru viaţa “curată” pe care o duc ei. Nu cunosc smerenia. Din nou nu le pasă de Scriptură:
Luca 17.10 “Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem. “

Mulțumesc frumos pentru interactiune, întrebări sau explicații.

In ce mă privește cred că este bine ca în Săptămâna Mare să nu mai postez pe acest topic.
Este un timp special în care ne amintim de cele mai importante evenimente din creștinism.
Subiectul vorbirii în limbi are importanta lui dar dar în raport cu ceea ce sarbătorim este insignifiant.

O săptămână binecuvantată și un Paște Fericit!

[Danut7]

În prealabil postat de penticostalulmantuit

Din câte am citit în Sfânta Scriptura am putut vedea câteva scopuri ale vorbirii în limbi:

1. Cel care vorbește în alte limbi primește de la Duhul Sfânt cuvintele unei limbi străine necunoscute lui dar cunoscute de o parte a auditoriului lui. În general scopul este evanghelizarea.

Atunci de ce nu apare darul asta la penticostali cand se face evanghelizarea?

În prealabil postat de penticostalulmantuit

2. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Este însă în biserică un creștin care are darul tălmăcirilor. El va tălmăci prin Duhul Sfânt în limba cunoscută de auditoriu. Scopul este zidirea, întarirea, încurajarea bisericii.

Ti-am dat exemplu de "talmacitori" care luati separati au "talmacit" aceasi vorbire in limbi in mod diferit.Deci si asta pica.

În prealabil postat de penticostalulmantuit

3. Nimeni din auditoriu nu cunoaște limba vorbită. Nimeni din biserică nu are darul tălmăcirilor. Vorbitorul în limbi tace sau vorbește în limbi în așa fel încat să nu deranjeze pe nimeni. Scopul este zidirea, întărirea, încurajarea lui personală.

Eu am vorbit in limbi in particular si chiar daca nu am inteles ce am zis am primit un mesaj si mi-a fost data cu un scop.La tine si la voi nu este nici un mesaj.Pavel zice ca vorbirea in limbi zideste pe individ.Ori cum te poate zidi ceva ce nu are nici mesaj si nici scop?Ce fel de zidire ti-a dat?

În prealabil postat de penticostalulmantuit

În ceea ce mă privește eu cred că există vorbire în limbi din următoarele surse:

A. De la Duhul Sfânt. Sfinții Apostoli și alți creștini de-a lungul secolelor, inclusiv astăzi.

B. Omul scornește o vorbire în alte limbi. Cred că se mai întâmplă din diverse motive, în special în unele cercuri penticostale.

C. De la diavolul. Multe cazuri prezentate din belșug in cele 277 de mesaje de pe acest topic:). Sunt convins de realitatea acestor cazuri.

Cum poti verifica din ce sursa vine vorbirea în limbi pentru mine e un subiect delicat.
Nu fac nici o aluzie dar afirm ca pentru multi crestini e foarte simplu: vorbirea in alte limbi e de la satana.

Exista vorbire in limbi de la Duhul Sfant, e posibil sa mai existe si astazi insa doar in cazuri izolate.Scopul primordial al acestui dar a fost atins : evanghelizarea.

Eu cred ca in multe cazuri la voi la penticostali vorbirea este o bolboroseala auto-impusa si fortata,ca doar cei care vorbesc in limbi sunt alesi si sigur mantuiti.Aceasta vorbire poate veni pe diferita "cai".De aici si aluzia cu satana.

În prealabil postat de penticostalulmantuit

În ce ma privește cred că doar faptele unui om valideaza slujirea lui. Iisus spunea: „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Dacă în viața unui creștin se vede dragostea de semeni, are atitudini și fapte bune iar vorbele lui îl califică a fi un om al lui Dumnezeu, omul are roade bune.

Daca în loc de dragoste de semeni se vede dragoste de cultul lui si ură față de ceilalți, daca atitudinile, faptele, vorbele lui îl trădează că e departe de Dumnezeu, oricare ar fi slujirea lui, ea e neveritabilă.

Ai spus ca dupa roadele lor se vor cunoaste, bun.Asa e dupa roadele "darurilor" pe care le afirma.Ori judeca tu, care sunt roadele astea la vorbirea penticostala in limbi?

Nu mesaj, nu scop , nu indeletnicire.