![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]()
Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:
Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihneste; apoi că mă hrăneste, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât as fi gresit. O simt si o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu. De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa. Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face dor de ducă, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus. Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi. Doamne ajută! P.S. Din proprie experientă stiu că, adesea, când nu mai vreau să rămân într-un anume loc (casă, biserică... coadă la ghiÈeu), problema e nestarea din mine; pe care, dacă o abandonez, ulterior mă vizitează liniÈtea.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) Last edited by CristianR; 06.04.2017 at 11:50:42. |
|