Haideti sa luam atitudine!

[anna21]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Iarta-ma, dar iar iti voi spune, ca cel mai bun raspuns pentru tine este raspunsul Duhovnicului tau!
Nu este subiectul acestui topic, doar atat pot sa-ti spun: cunosc un caz concret in care o mama fiind mai putin stiutoare in cele duhovnicesti, a ajuns, prin mila lui Dumnezeu, la un duhovnic pe care ea la simtit potrivit cu firea ei.
Ei bine, facand ascultare atat cat putea ea, incet schimbandu-se in bine, a realizat ca odata cu schimbarile ei si copilul ei se schimba in mod miraculos. Nu spun ca nu au existat incercari si caderi, caci ispita este deja peste puterile parintilor, care constata uneori neputinciosi cum copii le aluneca prin degete.Ci vorbesc de atitudinea schimbata a copilului fata de aceste ispite. Daca in trecut le accepta si chiar intra in aproape orice bucluc, astazi le judeca si se fereste si mai mult de atat mai opreste si pe prietenii lui sa mai pacatuiasca.
Si te intreb eu, cine a fost mama din acest caz?
Doamne ajuta!

Deoarece eu am deschis discutia despre modelul mamei crestine, simt nevoia sa explic.
Evident ca pentru orice problema mergi la duhovnic pentru sfat. Nu contest.
Fiul meu cel mare nu vine de buna voie la biserica, ceea ce e o mare problema, ca nu vreau sa-l fortez. La slujba zice ca se plictiseste, vrea sa stea pe scaun, balangane picioarele, cauta alti copii sa stea de vorba etc...

Duhovnicul spune: explica-i cu multa dragoste, dar cu multa, multa dragoste etc.. Efect zero.

Apoi citesc din memoriile unui calugar imbunatatit (scuze, nu-mi amintesc in in acest moment exact) care relata ca mama lui ducea copiii la biserica, acestia se plangeau de una, de alta, ca-i dor picioarele si au obosit. Iar mama le raspundea: "tu nu stii sa te rogi. Durerea ta de picioare este rugaciunea ta catre Dumnezeu."

Duminica urmatoare, aceeasi discutie cu fiul meu care vrea sa stea pe scaun in timpul Liturghiei.. ii explic cu frumosul ca este urat, ca ne rugam si nu stam pe scaun in timpul rugaciunii etc.. degeaba.
Apoi ii spun: "aceasta este rugaciunea ta pentru Dumnezeu: sa stai drept si sa asculti ce spune preotul".
Extraordinara transformare: a stat copilul drept si se straduia sa urmareasca slujba.
Cat de simple sunt lucrurile! Cat de simple!
Cum de alti oameni stiau ce sa spuna cu zeci de ani in urma, dar noi azi ne pierdem in cuvinte, dar solutiile firesti nu le mai gasim.