Crestinismul

În prealabil postat de iustin10

Facind ce a-ti zis intr-un mesaj anterior,adica mergind la Biserica,rugindu-va ,facind fapte bune,a-ti simtit preezenta harului ?Sau e doar o recomandare teoretica de genul: stim ca asa trebuie sa apara harul...Oare harul e acela care ne va linisti mintile prea zbuciumate si cautatoare?A trait cineva experienta asta?

Uneori da, alteori nu, ca oricare dintre noi. După cum mi-a fost şi starea. Adică dacă la rugăciune nu m-am adunat în sinea mea sau am fost tulburat de ceva, nu l-am simţit. De asemenea, la spovedanie uneori am simţit o mare uşurare. După împărtăşanie, iarăşi, uneori, am simţit o bucurie inexplicabilă. În posturi, de asemenea, mă simt mai liniştit şi mai receptiv.
Însă cred că acestea sunt mai degrabă nişte mângâieri pe care Dumnezeu ni le oferă. Statornicia în stările bune ale sufletului se obţine după ani mulţi de practică. Iar bucuriile acestea duhovniceşti, mângâierile harului, iluminările le primesc cei care se curăţesc mai mult, cei care îşi dedică viaţa întreagă despătimirii, respectiv călugărilor.
Mirenii, însă, cred că obţin şi ei, cu cât înaintează în vârstă, bucuria şi mulţumirea unei vieţi trăite curat, frumos, şi, mai ales, roditoare (nu e cazul meu).

[iustin10]

În prealabil postat de N.Priceputu

Uneori da, alteori nu, ca oricare dintre noi. După cum mi-a fost şi starea. Adică dacă la rugăciune nu m-am adunat în sinea mea sau am fost tulburat de ceva, nu l-am simţit. De asemenea, la spovedanie uneori am simţit o mare uşurare. După împărtăşanie, iarăşi, uneori, am simţit o bucurie inexplicabilă. În posturi, de asemenea, mă simt mai liniştit şi mai receptiv.
Însă cred că acestea sunt mai degrabă nişte mângâieri pe care Dumnezeu ni le oferă. Statornicia în stările bune ale sufletului se obţine după ani mulţi de practică. Iar bucuriile acestea duhovniceşti, mângâierile harului, iluminările le primesc cei care se curăţesc mai mult, cei care îşi dedică viaţa întreagă despătimirii, respectiv călugărilor.
Mirenii, însă, cred că obţin şi ei, cu cât înaintează în vârstă, bucuria şi mulţumirea unei vieţi trăite curat, frumos, şi, mai ales, roditoare (nu e cazul meu).

Da,dar oare aceste mici simtiri ale noastre capatate printr-o viata credincioasa, pot sa invinga o forta asa devastatatoare ca mintea noastra nelinistita ,plecata in cautarea fara sfirsit ?Sa asteptam asa ani intregi pina simtirea devine mai puternica?Caci nu e deloc de joaca cu sufletele acestea dezandajduite ,aflate in cautare.Eu il inteleg bine pe guru,ca si eu sint ca el,si vad ca mai sint asa pe forum.Teoretic si eu m-am gindit tot la o solutie ca aceea pe care o propuneti,si anume orientarea spre traire,spre real,spre actiune. Dar nu pot iesi din mine.Tot eu sint cel ce merge la slujbe,tot eu cu gindurile mele. Singura schimbare care mi s-a parut cu adevarat puternica,caci ea actioneaza din interior,este gustarea iubirii. Aceasta ne transforma din niste masini de cautat raspunsuri,in oameni .Viata noastra capata sens,si atunci puterea devoratoare a mintii,e inlocuita de fericirea simpla a trairii in armonie cu tine si cu ceilalti.
Si si legea capata un sens nou,si cunoastrerea ei,caci in fond legea nu isi propune ceva mai inalt decit iubirea.
Deci da,sa facem tot ce a-ti zis: sa mergem la biserica,sa ne rugam,sa luam tainele asa cum sint,sa traim simplu.Dar,mai ales pentru un suflet chinuit de cautari,toate acestea sa le facem cu multa pasiune si intelegere.Doar asa o minte dezamagita de toate,poate gasi farmec in toate

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Da,dar oare aceste mici simtiri ale noastre capatate printr-o viata credincioasa, pot sa invinga o forta asa devastatatoare ca mintea noastra nelinistita ,plecata in cautarea fara sfirsit ?Sa asteptam asa ani intregi pina simtirea devine mai puternica?Caci nu e deloc de joaca cu sufletele acestea dezandajduite ,aflate in cautare.

Iertare. esti constient ca "o forta asa devastatoare ca mintea noastra nelinistita" de la Domnul o ai? ce te-ai face daca maine de pilda te-ai trezi nebun? sau fara pic de minte?
Stii tu cati oameni au patit asta? Crede-ma ca si mintea poti azi sa o ai si maine sa fi un "copilas".

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Iertare. esti constient ca "o forta asa devastatoare ca mintea noastra nelinistita" de la Domnul o ai? .

Da ,interesanta remarca. Asta te ajuta sa te impaci cu tine insuti,ca daca asa te-a lasat Dumnezeu,trebuie ca asta sa aiba vreun sens :)
Eu am vrut doar sa arat ca exista astfel de oameni,care fac exces de ratiunea lor ,care ajung sa se rataceasca in ea,si pierd sensul simplu al vietii. Harul lui Dumnezeu venit din afara persoanei noastre ,prin Biserica si Taine, pe de o parte,si puterea iubirii venita din sufletul nostru pe de alta ,sunt cele 2 brate cu care se pot scoate din mlastina.Oricare din acestea lipseste,nu ne pot ajuta.

În prealabil postat de iustin10

Da ,interesanta remarca. Asta te ajuta sa te impaci cu tine insuti,ca daca asa te-a lasat Dumnezeu,trebuie ca asta sa aiba vreun sens :)
Eu am vrut doar sa arat ca exista astfel de oameni,care fac exces de ratiunea lor ,care ajung sa se rataceasca in ea,si pierd sensul simplu al vietii. Harul lui Dumnezeu venit din afara persoanei noastre ,prin Biserica si Taine, pe de o parte,si puterea iubirii venita din sufletul nostru pe de alta ,sunt cele 2 brate cu care se pot scoate din mlastina.Oricare din acestea lipseste,nu ne pot ajuta.

Apropo de mintea neliniştită: Calist Catafygiotul, parcă, spunea (în Filocalia vol. VIII) că mintea nu se va opri niciodată din căutarea ei şi nu îşi va găsi niciodată odihna în cele ale lumii, oricât le-ar cerceta, pentru că sunt finite, iar setea de cunoaştere este infinită. Prin urmare nu se va putea odihni decât în Dumnezeu cel infinit.

P.S. am găsit referinţa aici: http://www.filocalia.ro/sfintii-desp...t_Catafygiotul

În prealabil postat de iustin10

Da,dar oare aceste mici simtiri ale noastre capatate printr-o viata credincioasa, pot sa invinga o forta asa devastatatoare ca mintea noastra nelinistita ,plecata in cautarea fara sfirsit ?Sa asteptam asa ani intregi pina simtirea devine mai puternica?Caci nu e deloc de joaca cu sufletele acestea dezandajduite ,aflate in cautare.Eu il inteleg bine pe guru,ca si eu sint ca el,si vad ca mai sint asa pe forum.Teoretic si eu m-am gindit tot la o solutie ca aceea pe care o propuneti,si anume orientarea spre traire,spre real,spre actiune. Dar nu pot iesi din mine.Tot eu sint cel ce merge la slujbe,tot eu cu gindurile mele. Singura schimbare care mi s-a parut cu adevarat puternica,caci ea actioneaza din interior,este gustarea iubirii. Aceasta ne transforma din niste masini de cautat raspunsuri,in oameni .Viata noastra capata sens,si atunci puterea devoratoare a mintii,e inlocuita de fericirea simpla a trairii in armonie cu tine si cu ceilalti.
Si si legea capata un sens nou,si cunoastrerea ei,caci in fond legea nu isi propune ceva mai inalt decit iubirea.
Deci da,sa facem tot ce a-ti zis: sa mergem la biserica,sa ne rugam,sa luam tainele asa cum sint,sa traim simplu.Dar,mai ales pentru un suflet chinuit de cautari,toate acestea sa le facem cu multa pasiune si intelegere.Doar asa o minte dezamagita de toate,poate gasi farmec in toate

Mă întreb de ce nu te satură ceea ce găseşti la Sfinţii Părinţi; pentru că răspunsurile date de ei la întrebările noastre sunt pur şi simplu uimitoare, şi sunt chiar ca nişte izvoare de Duh Sfânt, cum spunea Mântuitorul (când vorbea de râurile de apă vie). Iar dacă întrebările sunt în legătură cu vremurile noastre, atunci te poţi adăpa la teologia Părintelui Stăniloae sau a altor mari teologi contemporani.

Dacă ai citit acestea şi totuşi nu ţi-ai aflat liniştea, cred că Filocalia e cea care ajută foarte mult în sensul ăsta. E o carte care nu trebuie doar citită, ci trăită. E şi practică ascetică, cunoaşterea şi stăpânirea gândurilor, învăţarea rugăciunii, îndrumare spre liniştire, într-un cuvânt, exact ceea ce căutăm cu toţii.

Dar e potrivită mai mult pentru cei singuri. Pentru cei cu familie... cred că familia e de ajuns, dacă trăiesc creştineşte. Dacă faci câţiva copii şi te zbaţi pentru ei, să le asiguri traiul, să-i educi creştineşte (în pofida lumii în care trăim)... cred că asta înseamnă să duci o viaţă chiar jertfelnică, plină de sens şi mulţumire, şi timp de gânduri multe nu prea îţi mai rămâne.

[iustin10]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mă întreb de ce nu te satură ceea ce găseşti la Sfinţii Părinţi; pentru că răspunsurile date de ei la întrebările noastre sunt pur şi simplu uimitoare, şi sunt chiar ca nişte izvoare de Duh Sfânt, cum spunea Mântuitorul (când vorbea de râurile de apă vie). Iar dacă întrebările sunt în legătură cu vremurile noastre, atunci te poţi adăpa la teologia Părintelui Stăniloae sau a altor mari teologi contemporani.
.

Ati putea sa imi dati un link catre citeva pagini care v-au trezit astfel de sentimente? Ca sa vorbim pe ceva concret.
Eu n-am intilnit inca o carte sa ma atraga din sfintii parinti.Poate doar patericul.In rest cele scrise acolo mi se par adevarate,dar nu atragatoare,prea intelectualiste.Ori eu tocmai de aceasta cautare perpetua din mine vreau sa scap. Mult mai mult ma incita vietile sfintilor cu traiul lor simplu si asceza lor,caci intilnesti acolo cite o fapta de iubire care chiar pare continuitoarea magica a Bibliei .

În prealabil postat de iustin10

Ati putea sa imi dati un link catre citeva pagini care v-au trezit astfel de sentimente? Ca sa vorbim pe ceva concret.
Eu n-am intilnit inca o carte sa ma atraga din sfintii parinti.Poate doar patericul.In rest cele scrise acolo mi se par adevarate,dar nu atragatoare,prea intelectualiste.Ori eu tocmai de aceasta cautare perpetua din mine vreau sa scap. Mult mai mult ma incita vietile sfintilor cu traiul lor simplu si asceza lor,caci intilnesti acolo cite o fapta de iubire care chiar pare continuitoarea magica a Bibliei .

Gând la gând, nu?
Tot la acel link vei găsi şi restul scriitorilor filocalici. Pe lângă Calist Catafygiotul, foarte mult mi-a plăcut Sfântul Simeon Noul Teolog, când descrie o metodă de rugăciune şi starea (până la extaz) pe care o are cel ce se roagă: http://www.filocalia.ro/referate/42/...on_Noul_Teolog

[iustin10]

În prealabil postat de N.Priceputu

Gând la gând, nu?
Tot la acel link vei găsi şi restul scriitorilor filocalici. Pe lângă Calist Catafygiotul, foarte mult mi-a plăcut Sfântul Simeon Noul Teolog, când descrie o metodă de rugăciune şi starea (până la extaz) pe care o are cel ce se roagă: http://www.filocalia.ro/referate/42/...on_Noul_Teolog

:) Va luati o mare responsabilitate .Daca paginile acelea nu imi plac iar ma voi indeparta de citit.Asa ca va las sa va mai ginditi si sa imi mai ziceti si altele.Eu o sa le citesc cu atentie.Si incercati sa nu trageti tuse albe sau negre. Ne jucam si noi putin...

În prealabil postat de iustin10

:) Va luati o mare responsabilitate .Daca paginile acelea nu imi plac iar ma voi indeparta de citit.Asa ca va las sa va mai ginditi si sa imi mai ziceti si altele.Eu o sa le citesc cu atentie.Si incercati sa nu trageti tuse albe sau negre. Ne jucam si noi putin...

E greu să-mi dau seama ce ţi-ar fi pe plac. Ţi-am oferit ceea ce mie mi-a mers la inimă. Însă unuia cu altă personalitate s-ar putea să-i placă altceva.

În privinţa tuşelor, fii liniştit; nu eu mă ocup cu treaba asta.