Antropologia (teologica) ortodoxa

[Postelnicu]

Prin natura sa deigur, un forum riscă adeseori să se transforme într-un Turn Babel, în care, deşi vorbim aceeaşi limbă, româna, parcă nu ne mai înţelegem unii cu alţii. Şi aceasta este din cauza duhurilor diferite care ne mână.

Deci, cu toate că este în continuare off topic, lăsăm aceste rânduri nu ca un duel, polemică, sau dezbatere cu unii de pe aici, ci, pentru eventualii "vizitatori", membri sau nu, care ar primi şi s-ar folosi cu ceva, ceilalţi pot ignora liniştiţi, ca să nu-şi mai tulbure postul şi rugăciunea.

Aşadar, cu privire la înţelesurile şi nivelurile lor la Sfinţi, Sf. Teofilact al Bulgariei zice:

Patru sunt chipurile în care se tâlcuieşte Sfânta Scriptură:
istoric, adică potrivit literei şi după istorie;
anagogic, adică după înalta înţelegere;
alegoric, adică sub cele spuse se înţeleg altele, ascunse; şi
tropologic, adică pentru îndreptarea năravurilor.

Înţelesul istoric este cel care cuprinde lucruri trecute, care nu trebuiesc altfel înţelese şi nici nu sunt închipuire a altui lucru....

Deci, în patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoric - potrivit cuvintelor; anagogic - după chipul unei înţelegeri mai înalte; alegoric când înţelegem altceva decât cele spuse şi tropologic - adică în chipul îndreptător de năravuri [moral]. Se cuvine a şti că nu toate cuvintele Scripturii pot fi tâlcuite în toate aceste feluri, ci unele se tâlcuiesc numai într-un fel, altele în două sau în trei şi altele în toate aceste patru feluri.


(continuare....)

[Postelnicu]

Să luăm acum un exemplu concret: Ziua întâi (una) la Sfântul Vasile cel Mare. Citatul din Hexaimeron spune aşa:

"Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una".

— Pentru ce n-a spus: "ziua întâi", ci: "zi una"? Doar era firesc să o numească: "ziua întâia", că avea să-i adauge ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea.
A spus "una",

a) sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să se plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încît chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întîmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor; ca şi cum Moisi ar fi spus: "zi una"este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;

b) sau pentru că învârtirea cerului de la un semn pînă la acelaşi semn se face într-o singură zi, încît ori de cîte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atît cit se împlineşte durata unei zile;

c) sau mai adevărată este explicaţia transmisă în cuvintele cele de taină, că Dumnezeu, Cel Ce a făcut timpul, a pus timpului măsuri şi semne: durata zilelor; şi măsurând timpul cu săptămâna, porunceşte ca săptămâna să se învârtă mereu în ea însăşi, pentru a număra mişcarea timpului; iar pe săptămână să o împlinească "ziua cea una" întorcându-se spre ea însăşi de şapte ori; şi această întoarcere este în formă de cerc, că începe dintr-un punct şi se sfârşeşte în acelaşi punct. Aceeaşi însuşire o are şi veacul; se întoarce spre el însuşi şi niciodată nu se sfârşeşte. Aceasta este pricina că începutul timpului n-a fost numit de Scriptură "ziua întâia", ci: "zi una" ca şi din numirea ei să i se vadă înrudirea cu veacul. În chip propriu şi natural, ziua întâia a fost numită "una" pentru a arăta unicitatea veacului; că veacul nu are părtăşie cu altceva. Dacă Scriptura ne vorbeşte de "multe veacuri" şi în multe locuri vorbeşte de "veacul veacului" şi de "veacurile veacurilor", dar nici în acele locuri "veacul" nu este numărat cel dintâi, cel de al doilea, nici cel de al treilea; în acele locuri ni se arată mai degrabă deosebiri de situaţii şi de felurite lucruri, dar nu circumscrieri, sfârşituri şi succesiuni de veacuri. Că spune Scriptura: "Ziua Domnului cea mare şi luminată"; şi iarăşi: "Pentru ce căutaţi ziua Domnului? Aceea este întuneric şi nu lumină". Negreşit "întuneric" celor vrednici de întuneric. Scriptura cunoaşte şi ziua cea neînserată, cea continuă, cea fără de sfîrşit, pe care psalmistul a numit-o "a opta", pentru că se află în afara acestui timp săptămânal. Încît fie de zici "zi", fie de zici "veac", vei exprima aceeaşi idee. Dacă ai numi "zi" starea aceea, una este şi nu multe; iar dacă ai numi-o "veac", unul este şi nu multe. Aşadar Scriptura, ca să ducă mintea noastră spre viaţa ce va să fie, a numit "una" icoana veacului, pârga zilelor, pe cea de o vîrstă cu lumina, sfânta duminică, cea cinstită cu învierea Domnului." (continuare...)

[Postelnicu]

Deci iată o situaţie în care avem a) sau b) sau (mai adevărat) c).

Şi acum, ce credem noi, a), b) şi c) se exclud? Asta înseamnă aici "sau", un fel de terţ exclus?

Credem că dacă a) şi b) erau greşite/eretice, Sfântul nu ar fi lăsat "echivocul" acesta, ci ar fi spus: "Dar nu este aşa, greşeală, ci doar c)!"

Aici suntem deja cum am mai spus pe tărâmul tainelor şi trebuie umblat cu mare băgare de seamă!

Vedem că
a): pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să se plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încît chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întîmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor; ca şi cum Moisi ar fi spus: "zi un" este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;

se referă la ziua solară, determinată de mersul diurn al soarelui în jurul Pământului timp de o zi şi o noapte, indiferent de lungimea acestora, dar care în total ţine 24 de ore (solare)

şi b):
pentru că învârtirea cerului de la un semn pînă la acelaşi semn se face într-o singură zi, încît ori de cîte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atît cât se împlineşte durata unei zile;

adică e vorba de ziua siderală, mişcarea diurnă a cerului înstelat de la un semn al zodiacului (să zicem Berbec) la acelaşi, corelată cu mişcarea diurnă solară. (Vezi detalii la "nefastul" site "creaţionist" (!?!) http://www.hexaimeron.ro/Cosmologie/...tronomie.html:)

cazul c) dă o înaltă tâlcuire duhovnicească a "zilei una", ceva cu adevărat greu de pătruns şi înţeles, un sens anagogic, dar care, după smerita noastră înţelegere, nu exclude pe a) şi pe b), adică cel istoric să zicem.

Prin urmare, am ales în conştiinţă liberă, şi corelând şi cu alte lucrări ale Sfinţilor Părinţi pe această temă, a le primi pe toate 3, aşa cum le-a expus Sfântul, fără a sorta noi după preferinţă pe cea care ni se pare ca potrivită.

Cazul c) nu contrazice deci ideea că "ziua una", (de altfel numită în traducerile curente ale Scripturii "ziua întâi") este de durată cronologică egală cu celelalte 5 ale hexaimeronului, adică 24 de ore, cu toate că are o situaţie deosebită, fiind prima, Duminica, şi celelalte spuse de Sfânt!

[Postelnicu]

Fraţilor, poate este mai de folos a pune capăt aici disputelor, ce a fost de spus s-a spus, ce s-a mărturisit, s-a mărturisit, iar în urmă ne paşte o mare dezbinare, plăcută vrăjmaşului.

Să ne iertăm deci unii pre alţii şi să ne rugăm, să postim, să ne spovedim şi împărtăşim, şi să nădăjduim că Domnul ne va lumina pe toţi cu al Său har şi a Sa iubire de oameni. Amin!