GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

Iar cand cele doua sunt murdarite si inclinate spre rau, geaba caut sa-mi imfranez pantecele, sau ochiul sau mana, sau limba.

Degeaba?.... Si cum ramane cu noi, in acest caz?
Ce e de facut?
Ce mai poate face omul care isi vede necuratia din inima si din minte? Cade in deznadejde? Asteapta pasiv un ajutor?......:)

Uite, dimpotriva, din experienta am sesizat ca pot face unele lucruri care ma ajuta nespus:
a) niscaiva scrutare de sine si certare, cu oarecare fermitate, asa cum certi un copil neascultator, fara insa a da cu parul (nu de alta, dar are o putere nebanuita, te pune iute la pamant!)
b) ceva lacrimi amare, de cainta, uneori mai multe, cu harul Domnului
c) recapitularea lucrurilor de capatai; aici ajuta un cuvant duhovnicesc, Scriptura (mare luminare, mangaiere si alinare aduc psalmii, apoi Solomon si desigur Evanghelia, apoi Epistolele)
d) niscaiva rugaciune, fie si in timpul lucrului sau in pauze
e) spovedanie
f) post aspru, fie si o zi, doua.

Apoi toate revin la normal,simtind insa ca, traversind caderea/ispita, sufletul a primit o intarire anume si o invatatura din aceasta cercare.

Insa, odata, nimic din toate astea nu au fost de folos.
Eram cu totul descurajat, cu totul prins intr-o lume de plumb si desarta.
Si Domnul mi-a dat, cred, gandul si puterea sa imi iau picioarele la spinare si am ajuns la Sfanta Liturghie, la un parinte care imi arata multa dragoste si pricepere duhovniceasca.
Cand am intrat in bisericuta eram un om pierdut, un om sfarsit. Cand am iesit, dupa slujba si predica zguduitoare, eram un om trezit din morti.
Afara era primavara! Pentru ca izbucnise primavara in sufletul meu. Lumea era din nou frumoasa si buna!...
Si viata a pornit sa curga mai departe, cu toate ale ei...

Slava lui Dumnezeu pentru toate!