Nelamuriri din citate - "nu esti de-al Nostru"

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Pe d eo parte am inteles ce ar vrea sa se spuna cu asemenea povestiri, dar pe de alta parte mi se pare ca sunt impotriva credintei, pentru ca nici bunul Dumnezeu si nici Maica Sa nu alungau oamenii care macar credeau.

Afirmatie bazata pe ce anume?
Cunoasterea Sf. Scripturi macar?
Fals.

Daca ai participa la sf. slujbe, ar fi greu sa nu auzi macar o data intamplarea cu femeia cananeanca.
Ai sa vezi acolo ca Domnul Hristos nu doar ca isi permite sa respinga cererea femeii, ci chiar sa ignore interventiile ucenicilor si chiar mai mult, o aseamana cu cainii.

Si da, acesta este testul credintei autentice, pe care femeia il trece si obtine astfel, in cele din urma, implinirea dorintei sale.

Alt exemplu: tanarul cel bogat, care chipurile era in cautarea mantuirii, primeste cel mai putin asteptat canon: nu facerea de bine, ci saracia.
Dupa standardele tale, era un om credincios si nu merita asta - si iata ca Hristos ii da un test care lui ii este imposibil (cel putin pe moment) sa-l treaca iar avertismentul lui Hristos e foarte grav: "mai degraba trece funia prin urechea acului decat bogatul in imparatia lui Dumnezeu".

Si mai sunt exemple, care arata ca "o oarecare credinta" nu e suficienta si de multe ori poate fi echivalenta cu necredinta ba mai mult, este pedesita drastic ( a se vedea cazul cu Anania si Safira)

Deci sa stam cu teama, cu luare aminte..

Asadar, respingerea are un rol pedagogic si este menit a arata omului lipsurile sale, ceea ce il desparte de Dumnezeu.
Omul este pus in fata unei alegeri: sa umple acest gol, pentru a ajunge la Dumnezeu sau a face cale intoarsa.

Dumnezeu nu are nevoie de orice fel de credinta, ci cea autentica, cea care depaseste golurile pe care chiar slabiciunile omului le pune intre el si Dumnezeu.

Un altfel de credinta poate fi chiar o forma de impietate si pedesita ca atare in cazul in care persista.

Acum concret cu ce-o fi gresit femeia aceea si acel Sever nu stiu...

Tocmai asta arata judecata ta superficiala.
Judeci o atitudine ca fiind exagerata fara sa stii ce anume a determinat-o.

Ca bun crestin iti trebuie multe elemente: credinta in suflet, rugaciune, botez, impartasit. Dar fiecare are o valoare si nu poate fi minimalizata.

Multe si nici macar nu ai pomenit ce e mai important.

"Credinta in suflet" nu are nici o valoare atat timp cat nu se traduce in fapte: moralitate, fapte bune, respect fata de canoanele Bisericii: posturi, participarea sistematica la sf. slujbe, etc.
Iar ca sa ajungi la impartasit, trebuie sa treci pe la spovedanie.
Probabil si altele.