In legatura cu avortul

[dobrin7m]

Himera omului modern
- o fericire fara Dumnezeu

Sărace om din vremea nouă,
“Din veacul cel cu înnoiri”
În ce galop alergi pe urma
Unei deşarte năluciri.

(Himera vieţii se arată
Ca o nălucă, ca un vis,
Frumoasă şi strălucitoare,
Ca un odor de paradis).

O fericire pământească
Voind a-şi făuri mereu,
Te-ai aruncat (în goana vieţii),
Departe de la Dumnezeu.

Ai născocit atâtea lucruri
Şi ai atâtea înlesniri,
De crezi că vei ajunge
“Culmea desăvârşitei fericiri!”

Dar, iată, – tocmai – dimpotrivă -
Pe cât mai mult o urmăreşti
Ea tot mai mult se depărtează
Şi tu mai neferice eşti.

Păşeşti peste adâncul mării
Şi prin “văzduh te porţi zburând”
Iar marginile depărtării
Le-apropii astăzi “la un gând”.

Ai terminat cu mesteşuguri
“Isprăvile” de pe pământ
Şi vrei să mergi “în altă lume”
Să pui acum “aşezământ”.

În goana ta fulgerătoare
Spre “ostrovul cel fericit”
Ai trupul hămesit de-a pururi
Şi sufletul nemulţumit.

Prin cele ce-a rodit ştiinţa,
Nesocotindu-l pe Hristos,
Cu patru mii de ani în urmă
Pe oameni iarăşi i-a întors.

Din nou suntem la “Turnul Babel”
Căci iarăşi ne-am amestecat
Şi iarăşi nu ne înţelegem,
În drumul care-am apucat.

Acum făptura cea aleasă,
Ca fiara este la nărav.
Căci, niciodată până astăzi
Nu s-a distrus aşa grozav!

Priveşte, omenire, roada
Pe care ţi-ai agonisit
Să vezi la ce măsură – oare -
De fericire ai sporit!

Priveşte câte cimitire,
În scurtă vreme le-ai umplut
Şi câte milioane, astăzi,
Cămin şi ţară şi-au pierdut.

[dobrin7m]

Continuare

Vezi nesfârşitele şireaguri
De invalizi şi de sărmani,
De cei săcătuiţi în lagăr
De văduve şi de orfani.

Priveşte valul cel de lacrimi,
Că astăzi a sporit mai mult
Auzi cârtire de noroade,
Ce gemete şi ce tumult!

Şi spune-mi unde-i fericirea,
Pe care o vânezi mereu,
La ce-ai ajuns fără credinţă
În pronia lui Dumnezeu!

Ai cercetat adâncul firii
Şi sufletul ţi l-ai uitat,
Ai scos din “unde” pe lumină
Iar duhul ţi-i întunecat.

Sălbăticia din natură,
În multe părţi ai îmblânzit
Iar patimile cele rele
Mai tare le-ai sălbăticit.

Tu faci oraşe plutitoare,
Împărţind al mării val,
Şi fortăreţe zburătoare
Cu aripile de metal!

În schimb, noianul cel de taină
Al sferelor duhovniceşti
Nestrăbătut mereu rămâne
- Spre culmile cele cereşti.

La strălucirea orbitoare
A născocirilor lumeşti,
Domneşte întuneric beznă,
În sufletele omeneşti!

Maşinăriile lucrează şi scriu
Cu fumul în văzduh
Mizeria nesuferită
A unei vieţi “fără de duh”.

Pufnind, motoarele oftează
Cu lucrătorul cel sărman
Cu mîini şi faţă obosită,
Murdare veşnic de catran.

Nădăjduiai că chimiceşte
Prin felurite socoteli
Vei întocmi o fericire
Cu alt sistem de rânduieli.

Dar naţiunile mai tare,
Prin “născocire” se distrug,
Iar tu le pregăteşti la modă -
Prea mizerabilul coşciug.

Prin egoismul animalic,
Voind progresul să-l zideşti,
Cu lacrimi – iată – şi cu chinuri
Pe biata lume o hrăneşti.

[dobrin7m]

Continuare

Acuma însetezi de pace
Şi văd că te sileşti mereu
Să făureşti prin “conferenţe”
O “pace fără Dumnezeu”.

Dar pacea este de la Domnul,
“Al păcii El este izvor”,
De nu vei alerga la Dânsul,
Alergi zadarnic – fără spor.

Împacă-te întâi cu Domnul,
Croindu-ţi viaţă “după duh”,
De nu vei împlini acestea
Împrăştii munca în văzduh.

Câştigă-ţi dragostea curată,
Străină de făţărnicii,
De nu vei dobândi aceasta,
Nimic nu faci cu bogăţii.

Iubeşte viaţa cumpătată
Şi lasă portul dezmăţat,
Iar dacă nu pricepi aceasta,
Degeaba te-ai civilizat.

Întoarce-ţi iar privirea minţii
Spre veacurile din trecut
Cu duhul rodnic al credinţei
Şi vei afla tot ce-ai pierdut.

Precum nu poţi să prinzi cu mâna
Din apă luna nicidecum,
Aşa nici pe “himera” vieţii
Din calea veacului de-acum.

Civilizaţia modernă
Un “duh strein” ţi-a făurit
Şi de lumina mântuirii
Cu dezgustare te-ai ferit!

Precum aleargă sateliţii
În jurul globului mereu
Aşa după “himere” astăzi,
Alergi uitând de Dumnezeu!

Alergi, cu mii de meşteşuguri,
Cu o viteză de nespus,
Dar, goana este spre pierzare
Căci nu-i pe “calea lui Iisus”!

[Carmol]

Frumoasa poezie. Asta aveam nevoie. Gata sunt pro-life.
Ma duc sa sabotez viata personala si profesionala a unor medici.
Ma duc sa ma uit in ochii unei mame tinere, care printre multe greseli care le-a facut de-a lungul vietii a resusit sa fie violata si sa ramana insarcinata. O sa ii explic ca ea nu mai conteaza. Ea este acum o unealta pentru alta viata. O unealta cu drepturi desigur.
Nu conteaza ca omul din interiorul ei este o colectie de cateva zeci sau sute de celule, este un om. Are potentialul sa fie urmatorul presedinte. Trebuie sa ii spun prietenului ei ca are 2 optiuni: sa ii dea cu flit sau sa renunte la aspiratiile sale si sa devina tatal copilului altui barbat.
Sa accepte ca un copil, dupa ce s-au facut analize este bolnav/irecuperabil. Si va fi o cruce de carat pentru tot restul vietii pentru acei parinti si ca dupa moartea lor probabil ca va muri sau va fi institutionalizat pentru ca alti oameni sa plateasca pentru viata lui.
Sa fim indiferenti la conditiile in care copiii sunt adusi pe lume. Noi stim mai bine decat o femeie cum va fi viata copilui ei. Sa dam deoparte grijile acesteia, ca nu are cu ce sa hraneasca acel copil, nu are ce sa ii ofere. Stia in ce se baga atunci cand a acceptat partida aia de sex pentru o tigara si un pahar de ceva tare.

Sunt dupa cum vedeti suficiente argumente pro-choice. Se pot face aceleasi apeluri la emotie. Poate fi justificat contra si pro avort. Desi Dumnezeu are un cuvant de spus in aceasta problema nu este ultimul!

Multumesc.

[DragosP]

Ei, stai liniştit!
Nu e cazul să faci de la început toate astea!
E suficient doar să începi prin a nu mai propovădui CRIMA!

[gpalama]

În prealabil postat de Carmol

Frumoasa poezie. Asta aveam nevoie. Gata sunt pro-life.

Sunt dupa cum vedeti suficiente argumente pro-choice. Se pot face aceleasi apeluri la emotie. Poate fi justificat contra si pro avort. Desi Dumnezeu are un cuvant de spus in aceasta problema nu este ultimul!

Multumesc.

Faci tu personal avortul? Te bagi la asa ceva?

Si cu ce incepi, cu capul sau cu picioarele? Sau preferi mainile...

Chiar ar fi intersant sa faci si un filmulet: "primul meu avort, howto". Se ia un cutit de bucatarie, se taie asa si asa, se scot bucati...

Ti se pare interesant "un avort"? Si daca parintii tai nu ti-au spus ca tu ... esti rezultatul unui viol?

Daca tragi linie, o viata este o viata. Si sansele de a fi copil sanatos sunt mari.

Daca este un copil bolnav, sa tii minte ca viata trebuie asumata si cu rele si cu bune.

[AlinB]

În prealabil postat de Carmol

Frumoasa poezie. Asta aveam nevoie. Gata sunt pro-life.
Ma duc sa sabotez viata personala si profesionala a unor medici.

Asa scrie sa faci, in poezia respectiva?

Ma duc sa ma uit in ochii unei mame tinere, care printre multe greseli care le-a facut de-a lungul vietii a resusit sa fie violata si sa ramana insarcinata. O sa ii explic ca ea nu mai conteaza. Ea este acum o unealta pentru alta viata. O unealta cu drepturi desigur.
Nu conteaza ca omul din interiorul ei este o colectie de cateva zeci sau sute de celule, este un om. Are potentialul sa fie urmatorul presedinte. Trebuie sa ii spun prietenului ei ca are 2 optiuni: sa ii dea cu flit sau sa renunte la aspiratiile sale si sa devina tatal copilului altui barbat.

Sa accepte ca un copil, dupa ce s-au facut analize este bolnav/irecuperabil. Si va fi o cruce de carat pentru tot restul vietii pentru acei parinti si ca dupa moartea lor probabil ca va muri sau va fi institutionalizat

Se pare ca mai putin de 1% din cazurile de avort, se datoreaza violului.
Inca 1% cazuri "medicale".

Daca astea sunt prea dificile pentru tine, te poti ocupa de restul de 98% care reprezinta capriciul, comoditatile, lasitatile si iresponsabilitatea "parintilor".

pentru ca alti oameni sa plateasca pentru viata lui.

Mercantil?

Sa fim indiferenti la conditiile in care copiii sunt adusi pe lume. Noi stim mai bine decat o femeie cum va fi viata copilui ei. Sa dam deoparte grijile acesteia, ca nu are cu ce sa hraneasca acel copil, nu are ce sa ii ofere. Stia in ce se baga atunci cand a acceptat partida aia de sex pentru o tigara si un pahar de ceva tare.

De cand a devenit crima solutie la problemele de ordin afectiv?

Pentru ca cea de ordin material de multe ori este un pretext.
Pentru orice femeie care a acceptat sa faca o crima din pretexte de ordin material, exista cel putin o femeie care desi a infruntat conditii si mai nefavorabile, a ales sa nu-si omoarea totusi copilul.


Si de ce n-ar decide chiar copilul?
Nu eu, tu, nefericita "mama", ci chiar copilul?

Sa-l aduca pe lume, sa-l creasca statul daca este incapabila/iresponsabila, si pe urma sa decida copilul daca era mai bine sa moara.

Nu am vazut statistici care sa arate ca este o epidemie de sinucideri in cazul copiilor institutionalizati.


Dar poate poti tu sa demonstrazi contrariul.

Desi Dumnezeu are un cuvant de spus in aceasta problema nu este ultimul!

Desigur. A lasat in ultima instanta, decizia, in manile omului.
De asta traim si in lumea in care traim.

[bluester]

http://womensissues.about.com/od/rep...nReasons_2.htm

In siteul de mai sus sunt scrise motivele pentru care femeile aleg sa faca avortul (conform statisticilor din 1998-2004 SUA)
Traducere :
74% au crezut ca avand un copil , viata lor s-ar fi schimbat total (adica ar fi trebuit sa renunte la studii sau ar crea un obstacol in cariera profesionala sau au alti copii)
73% au crezut ca nu pot avea in grija un copil (fiind nemaritate/fiind studente/incapacitate materiala)
48% nu vor sa fie mame singure sau nu vor sa aiba o relatie cu probleme
38% nu se mai afla la varsta propice creeari de copii (in sensul ca dupa 40 ar fi indicat sa nu mai faci copii)
32% nu sunt pregatite pentru (un alt) copil.
25% nu vor ca oamenii sa stie ca au facut sex sau ca sunt insarcinate
22% nu se simt mature pentru a crste un copil
14% sotul/partenerul vroia avort
13% posibil ca viata copilului sa fie in pericol
12% mamele aveau probleme de sanatate
6% au crezut ca parintii lor vroiau avort
1% au fost victimele unui viol
mai putin de 0,5% au devenit insarcinate in urma unui incest

[sophia]

@AlinB

Vroiam sa fac niste observatii la cele ce ai scris tu, pentru ca se pare ca n-ai inteles bine anumite lucruri scrise de altii.

1. Nu cie in poezie sa sabotam viata medicilor, sau sa le facem rau, dar multi (vezi si aici pe fir, mai in urma) ii ataca in toate felurile posibile si nu ii iau in consideratie. Ca nu e bine sa faci ecografie, ca nu e bine sa faci aia, sau ailalta, ca de ce iti indica nu stiu ce, sau fac/spun nu stiu ce. Sunt rai medicii si ma intreb si i-am intrebat si eu de ce se mai duc la medici. De ce ii mai consulta, Iar unii au si spus ca e bine sa nu ne ducem la medic, nu trebuie. ne trece boala si asa. Eu sunt de acord ca e bine sa ne rugam la Dumnezeu si cine mai vrem, ei ne vor ajuta sa ne vindecam. Dar medici au existat din vechime de la Dumnezeu (vezi medicii fara de arginti) si au ajutat oamenii.

2. Copiii institutionalizati nu se sinucid, nu asta scria in mesajul citat de tine, ci doar traiesc in conditii foarte grele in camine, dupa moartea parintilor.
Poate nu stii cum este intr-un camin de orfani, sau de bolnavi, mai ales in tara.

3. Exact asta este problema mare. Ce facem ca nu stim dorinta copilului? Daca el nu-si doreste sa traiasca in acele chinuri? Tu indici sa se sinucida mai bine copilul? Este mai bine, ii lasam lui decizia si noi ne-am spalat pe maini cu asta? Eu am mai spus si asta: am vazut de mai multe ori la televizor cazuri de copii cu boli cumplite care in lacrimi se intreba de ce a fost adus pe lume. Era o fetita cu forma grava de nanism deformant. Nu stiu exact diagnosticul, dar era ceva oribil. Vroia sa moara. Am vazut si cazul unui om deja adult, dar care purta o boala genetica ce conducea la moarte, nu stiu cum se cheama. Este boala aceea in care iti paralizeaza treptat muschii si mori pana la urma. Era suparat pe parintii lui si ii condamna ca l-au adus pe lume in asa conditii.

Spunea cineva ca e vorba de educatie. Ma indoiesc. E vorba de chinuri pe care noi cei sanatosi nu le putem intelege. Si nu stim noi cate astfel de cazuri or exista.
Parintii trebuie sa decida in numele copilului si nu stiu daca asta este solutia corecta.

Este vorba foarte mult de repsonsabilitatile parintilor. Sunt lucruri care se pot depista prin an analize genetice si macar stai in banca ta si nu mai faci copii.
Dar sunt si parinti egoisti care merg pana la a-si dori sa nasca copii, constienti fiind ca vor fi handicapati.
Mai zilele trecute am vazut intr-o revista o femeie tot cu nanism. A facut un copil care i-a mostenit fizicul (o fetita). Ei bine isi dorea sa mai faca unul, cu tot riscul. Si atunci ce mai este de spus? Si mai dam vina pe medici. Ei au avertizat-o si la primul copil.

Inteleg ca biserica respinge si diagnosticul prenatal pentru evitarea unor boli genetice si cromozomiale si atunci astefel de parinti ori se abtin, ori dau nastere in mod deliberat la copii malformati sau cu boli groaznice, chiar letale

Intrebarea mea este cine ne da dreptul sa ne batem joc de copii? Si cine ne da dreptul sa luam decizii in numele lor? Sau cum este mai bine sa facem?

Sigur, avort din motive de viol sunt foarte putine, in raport cu alte cauze.
Cred ca cele mai multe sunt totusi din motivele:
-familiare (familii dezorganizate, femei necasatorite, familii cu mai multi copii etc.)
- financiare
- medicale (boli genetice, cromozomiale, probleme ale mamei etc.)


Avortul nu este o solutie. Este clar si nu e nevoie de filme horror, sau povesti sau poezii si etc.
In fond exista tot filme horror, poate si mai oribile, pe care medicii le pot arata parintilor ca sa stie ce ii asteapta pe ei si mai ales pe copiii lor handicapati sau bolnavi grav.
Voi ati vazut vreodata asemenea cazuri pe viu?

Este nevoie insa urgenta sa se faca ceva pentru a evita si avortul, dar si chinuri inutile ale copiilor. Este nevoie sa eliminam inconstienta parintilor!

Sunt oameni, cu gramada, care nu stiu ce inseamna o sarcina, un copil, o boala ce se transmite genetic si nu are (inca) tratament.

In rest am mai spus cce solutii ar fi impotriva avortului. Dar as forta parintii sa se gandeasca si mearga la medic dinainte si mai ales sa nu faca sex fara sa se gandeasca la consecinte. Aici trebuie lucrat.

Diagnosticul prenatal ar impiedica si el situatii de decizii de natura medicala. Dar in fine. Nu este acceptat. Poate ca intr-o zi...

Si daca un parinte sau amandoi nu sunt capabili sa gandeasca sau nu au sufiecienta scoala, sau nu refuza, ar trebui numit cineva in numele viitorului copil care sa ia niste decizii.

Ramane de vazut cum se poate implica biserica in prevenirea avortului, in sprijinirea atat a parintilor, dar si a copilului ce se va naste.

Sunt situatii foarte delicate, unele inimaginabile pentru noi. Trebuie gasite si aplicate solutii concrete si de la caz la caz.
Nu avem voie sa ne batem joc de pruncii nenascuti, dar nici de cei nascuti si parintii lor.