![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
- crucea are cuvant ? (o forma geometrica). Simbolul crucii ca suferinta a lui Isus sau a celor care sufera intru Isus e cuvantul de fapt ? Prea mult simbolism. Dauneaza claritatii conceptelor. Te indeparteaza de la credinta. - ce-i aia mantuire ? iluminare ? vacuitate ? viata vesnica? eliberarea de pacate ? Daca faci o sinteza a doar catorva carti scrise de sfintii parinti o sa gasesti o multime de definitii care le cuprind pe toate enumerate mai sus. E o confuzie totala. De aici dificultatea de a crede. - puterea lui Dumnezeu ? Din start trebuie sa cred ca exista un Dumnezeu ? Macar Buddhismul nu te obliga sa crezi nimic, e mai rezonabil din punctul asta de vedere, dar tot nu e ideal. Pana la urma incep sa cred ca nu exista o religie, filozofie sau metoda ideala, universal valabila pentru toti. Fiecare trebuie sa se multumeasca cu ce functioneaza pentru el. Pentru unii Crestinismul e foarte bun, altii zic ca Mohamed e cel mai tare, mormonii sunt convinsi ca sunt de pe alta planeta si se simt foarte bine, ateii apeleaza la psihologi si scapa de gandurile negre in felul asta, etc, etc. Credinta e o chestiune personala, nici nu ar mai trebui sa existe ura intre practicantii diferitelor religii, pentru ca nu are sens, nu e o greseala, e un non-sens. Si mai cred ca pana la urma oamenii incearca sa obtina linistea interioara aici si acum, in viata asta. Spunandu-le ca exista viata dupa moarte, si ca trebuie sa fii bun in viata asta ca sa obtii viata vesnica, e doar o metoda, o "manipulare" sa zicem, desi e cam dur. Ganditi-va cati dintre enoriasi merg la biserica si se roaga sa scape de pacate pentru a avea viata dupa moarte asigurata ? Prea putini, mult prea putini. Poate doar calugarii sau cei avansati in credinta. Majoritatea se roaga sa le dea Domnul sanatate la copii si la familie, sa le creasca salariile, sa se faca bine , etc. Last edited by iliegh; 08.09.2016 at 22:17:42. |
|
#2
|
||||||
|
||||||
|
Citat:
Citat:
Citat:
19. Pentru că ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor. 20. Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, 21. Pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor și inima lor cea nesocotită s-a întunecat. 22. Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni. Romani, cap. 1 Citat:
Pe urma, dupa cum vezi, in versiunea renovata budhismu vine cu un sac plin de zeitati, in care trebuie sa crezi, la care trebuie sa te spovedesti, etc. Citat:
Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar ce este Crucea? Iata o intrebare de capatai, fara de care nu putem inainta nicicum in devenirea noastra ca oameni. Pentru ca despre asta e vorba, de fapt: despre devenire. Devenirea omului intru Fiinta. Ce este Crucea, asadar? Fara a da musai o definitie (scolareste), zic doar ca toata viata de credinta ajuta la lamurirea treptata (si deloc liniara a) acestei taine. Crucea este acea taina care te ajuta sa devii om intru Fiinta. Aci e toata smecheria. Nu strica sa tacem oleaca, odata ce-am ajuns cu gandul pe aici... Doamne ajuta! Citat:
Si uite, ma mira un lucru: de ce spui ca e o confuzie daca, slava Domnului, multimea definitiilor converg in acelasi sens? Nu e mai degraba o intarire si o clarificare sporita? Si nu ajuta asta, inca mai mult, la a crede? Caci Sfintii au dat felurite marturii despre unul si acelasi lucru: iubirea lui Dumnezeu pentru om si taina devenirii noastre intru Fiinta. Aici e tot intelesul mantuirii si toate celelalte tocmai de aici decurg. Citat:
Oleaca de smerire a mintii si de recunostinta nu ne strica. |
|
#4
|
||||
|
||||
|
Talcuire NT: Lup in piele de oaie
Lupul in piele de oaie este ceea ce la aratare se arata inofensiv, dar de fapt este vatamator. Aspiratiile/obsesiile lumesti, cele in care omul isi pune nadejdea si crede ca-i vor aduce pace si fericire, se arata inofensive, naturale - insa de fapt sunt lupi pradatori de suflet. Omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar trai vesnic in aceasta lume. Nu reflecteaza, nu este constient ca este doar un simplu trecator, ca tot ceea ce se straduieste sa acumuleze va fi lasat in urma. Cine nu realizeaza conditia sa de efemerida in aceasta lume se aseamana cu cineva care ar trebui sa ajunga in varful muntelui dar pe drum este furat de peisaj si uita de scopul calatoriei sale. Viata omului are sens doar atunci cand lucreaza cele vesnice, bogatiile nepieritoare. Cine lucreaza cele bune ale sufletului se aseamana cu cel care stie unde trebuie sa ajunga si isi face provizii pentru o calatorie lunga. Pierderea cea mai mare este o viata irosita in trivialitati. In budism, patimile lumesti sunt asemanate cu mierea pe lame ascutite - adica la gust sunt dulci, insa efectul lor este ucigator.
__________________
|
|
#5
|
|||
|
|||
|
O postare foarte frumoasa!....:)
Dar de ce ai simtit nevoia sa termini cu o trimitere la budhism? Nu era lucru crestinesc sa te opresti acolo, inainte de a te aventura intr-o interpretare budhista a NT? Oare NT ne-a fost dat de Hristos ca sa-l talmaceasca ...budhistii? Nu a fost dat, oare, crestinilor? |
|
#6
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Bine, totusi expresia "in Duh si Adevar" se refera la Iisus Hristos si la Duhul Sfant al Lui.
Cum poti vorbi de "Duh si Adevar" daca te referi la altcineva, iar nu la Sfanta Treime? Ce legatura are, asadar, Buddha cu Sfanta Treime? E acelasi Dumnezeu?..... Printul nu S-a nascut din Fecioara si de la Duhul Sfant, nu a predicat Evanghelia, nu S-a rastignit pe Cruce pentru mantuirea oamenilor, nu a inviat si nu S-a inaltat la Ceruri si nu sade la Dreapta Tatalui. Nici nu a venit la Cincizecime sa aseze Biserica. Si asa mai departe, de sute si mii de ani... Deci ce legatura este intre Buddha si Duhul Adevarului, asa cum S-a revelat Acesta in istoria omenirii si in Biserica? |
|
#8
|
||||
|
||||
|
Citat:
Inainte de a fi trup uman avea un Nume? Acel Nume era Adevar? Oare acest Adevar depinde de un trup si o identitate stabilita prin conceptualul omenesc? Sau trupul omenesc este doar un suport, un punct de plecare necesar intelegerii limitate umane?
__________________
|
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Exemplu de aspiratii lumesti care nu sunt pradatoare de suflet: absolvirea unei facultati, casatoria cu cineva iubit, cresterea unui copil, etc etc. Nici o justificare pentru propozitia in care omul se straduieste sa-si indeplineasca scopurile lumesti ca si cum ar fi trecator. Eu cred ca pana la urma ceea ce stim sigur este ca avem o viata. Si in aceasta viata trebuie sa facem tot ce avem de facut. Faptul ca unul sau altul spun ca exista de fapt mai multe vieti si ca acum doar ne pregatim pentru urmatoarea, este un fapt nedovedit, de ce nu ar fi aceasta promisiune lupul in haine de oaie de fapt ? Deci, omul nu isi indeplineste scopurile lumesti CA SI CUM ..... El doar isi indeplineste scopurile lumesti. punct. Nu exista "ca si cum" din motive care necesita e explicatie mai larga si nu e momentul acum. Viata omului are sens numai atunci cand lucreaza cele vesnice ? Atunci sa nu mai facem case in care sa ne crestem copiii ? Cu un singur lucru sunt de acord: patimile lumesti, scopurile egoiste sunt distrugatoare de "suflet" dar cred ca au efect aici si acum, nu stiu nimic despre un alt loc in care ar putea avea efect. Last edited by iliegh; 10.09.2016 at 13:31:53. |
|
#10
|
||||
|
||||
|
Citat:
Lucrarea celor vesnice nu se poate face facand abstractie de indatoririle de zi cu zi care inerent sunt subordonate unor obiective "pamantene", de interactiunile cu mediul clipa de clipa. Lucrarea celor vesnice de fapt se realizeaza efectiv prin construirea unei case, prin absolvirea unei facultati, prin ducerea canii de apa la gura, prin ascultatul zgomotului strazii, prin contemplarea sefului care tipa cu putere la tine, prin fiecare micro-experienta. Omul este obligat sa se miste/functioneze social conform normelor, in baza unor necesitati fundamentale. Insa pentru a lucra cele vesnice este necesar sa invete, sa inteleaga cum poate transmuta/transfigura experienta sa mundana intr-una spirituala. Este un efort de ajustare a paradigmei cu privire la existenta in contextul propriilor sale experiente. Iluminarea nu depinde de pozitia corpului ci de felul cum privesti realitatea, omul de langa tine. Am precizat anterior, din punctul meu de vedere, mahayana/vajrayana este sistemul spiritual care ofera instrumentele psihologice necesare transfigurarii fiecarui tip de experienta mundana intr-una spirituala - atat de necesar intr-un mediu furtunos/stresant din punct de vedere informational. Are capacitatea sa recicleze orice tip de interactiune, sa genereze patrundere/intelepciune/elevare spirituala atat din experiente pozitive cat si negative, fie ca par importante/semnificative ca si continut, fie ca par banale - lucreaza in banda larga/in tot spectrul. Insa angajarea efortului spiritual presupune o intuitie speciala, cea care simte potentialul extraordinar de evolutie al omului, de credinta ca nimic nu dispare in nimic si nimic nu apare din nimic.
__________________
|
|
|