Parintele Dumitru Staniloae s-a nascut pe 16 noiembrie 1903 si a trecut la cele vesnice pe 5 octombrie 1993.
Cum in noiembrie 1993 Parintele Dumitru Staniloae urma sa implineasca 90 de ani, tineam mult sa dedic acestei aniversari numarul respectiv al publicatiei pe care o scoteam pe atunci ("Alfa & Omega"). M-am grabit, deci, sa ma duc sa iau cateva cuvinte de la Parintele Dumitru inca din pragul toamnei, nu cu gandul ca vor fi ultimele, ci cu gandul de a evita aglomeratia si oboseala din preajma aniversarii, cand presupuneam ca va fi asaltat de jurnalisti. Parintele tocmai se intorsese acasa, dupa cateva zile petrecute la Manastirea Tiganesti. L-am gasit ostenit si slabit. Vorbea cu greutate si tusea il ineca des. Duhul ii era insa la fel de viu si de prezent. In ciuda avertismentului Maicii Filofteia, care-l ingrijea, l-am ostenit trei sferturi de ceas... Dumnezeu a vrut sa-l cheme la El pe Parintele Dumitru la numai o luna dupa aceea. Acum, toate cate mi le-a spus atunci apar intr-o alta lumina: aceea de testament. (Costion Nicolescu)
Costion Nicolescu: Care a fost cea mai mare bucurie a Sfintiei Voastre in aceasta viata?
Parintele Dumitru Staniloae: Nu stiu care a fost cea mai mare bucurie. Am avut mai multe bucurii, pe rand. O mare bucurie a fost casatoria cu sotia mea, apoi nasterea fiicei mele. A fost o bucurie si aparitia fiecarei carti. Multe bucurii mi-au fost daruite de Mitropolitul Nicolae Balan de la Sibiu, cand m-a numit profesor la Facultatea de Teologie din Sibiu, sau cand mi-a oferit sa conduc redactia revistei Telegraful Roman. Mare bucurie a fost si legatura cu Nichifor Crainic, care m-a invitat sa scriu la Gandirea. O mare bucurie a fost, mai recent, faptul de a fi fost ales membru al Academiei Romane si Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti.
C. N.: Dar cele mai mari dezamagiri?
Pr. D. S.: Dezamagire a fost cand s-a instaurat comunismul in tara. Atunci, niste colegi de la Sibiu, care fusesera intai de extrema dreapta, au trecut de partea comunistilor si m-au scos de la Rectorat si de la Telegraful Roman, in 1947. Mitropolitul Balan, foarte necajit, s-a dus la Bucuresti si a insistat sa se revina asupra hotararii, dar nu a reusit. S-a intors plangand la Sibiu... Comunismul a fost o mare durere!
C. N.: Care credeti ca a fost perioada cea mai rodnica de care ati avut parte?
Pr. D. S.: O perioada rodnica a fost aceea cand mi s-au concretizat niste osteneli, intre 1938-1940; am tiparit mai multe carti atunci: Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama, Ortodoxie si romanism, Iisus Hristos sau restaurarea omului... Apoi, perioada de dupa iesirea din inchisoare. Am putut continua, dupa 1970, Filocalia, inceputa inainte de '47 la Sibiu. Am continuat pana la volumul 12. De asemenea, am publicat Dogmatica, in 3 volume, Spiritualitatea ortodoxa, Comuniune si spiritualitate romaneasca in Liturghia ortodoxa si o carte despre Chipul nemuritor al lui Dumnezeu. Au fost si mai multe volume de traduceri din Sfintii Parinti, cu bogate comentarii. A fost o perioada foarte rodnica: in fiecare an aparea o carte.
C. N.: Este o deosebire intre a sluji Sfanta Liturghie si a scrie carti teologice?
Pr. D. S.: Amandoua sunt importante. Sa te simti in Hristos, sa te rogi Lui sa vina in timpul Liturghiei, sa te rogi Tatalui sa trimita pe Duhul Sfant, ca sa prefaca painea si vinul in Trupul si Sangele lui Hristos. Sa te rogi impreuna cu oamenii din biserica, mereu cu constiinta ca esti in prezenta lui Iisus Hristos. Sigur, este important si a lamuri lucrurile despre Sfanta Treime, despre Hristos. Am trait amandoua aceste bucurii. Eu le-am vazut totdeauna impreuna. Nu poate exista una fara cealalta. Cat m-au tinut puterile, slujeam Sfanta Liturghie in fiecare duminica si sarbatorile la vreo biserica din apropiere, sau pe unde eram invitat.
C. N.: Dintre toti oamenii pe care i-ati avut in preajma, cui datorati mai mult?
Pr. D. S.: Parintilor mei. Ei m-au invatat sa ma inchin, sa am viata curata, in smerenie, sa nu judec pe altii... Ei mi-au trezit dragostea de a-L predica pe Hristos. [...]
C. N.: Dintre toate lucrarile Sfintiei Voastre, considerati ca este una mai importanta?
Pr. D. S.: Poate ca Dogmatica e cea mai completa, cea mai bogata. Apoi, multe note din Filocalii s-ar putea aduna, ar putea forma o teologie dogmatica duhovniceasca, de sine statatoare. Dar Dogmatica este cea mai sistematica.
C. N.: Daca ati avea putere sa va asezati din nou la masa de lucru cativa ani, ce v-ati propune sa
faceti?
Pr. D. S.: As vrea sa adancesc expunerea despre Hristos in Evanghelie, in Epistolele Apostolului Pavel, in alte Epistole, in Prooroci... As vrea sa adancesc bogatia si forta lucrarii Lui. El e Lumina Care lumineaza lumea, El ne indumnezeieste, El e Iubire netarmurita. Sa simtim iubirea Lui si sa simtim bogatia Lui... Orice rugaciune, daca o patrunzi, iti deschide multe taine ale lui Hristos.
C. N.: Care considerati ca sunt directiile sau contributiile din teologia Sfintiei Voastre care au facut sa va fie traduse cartile in multe limbi?
Pr. D. S.: Am atins inima teologilor occidentali prezentandu-L pe Hristos ca pe Cel ce vine cu iubire catre noi, am atins coarda simtirii lor. N-am ramas la o expunere teoretica simpla, sau la aceea a Ortodoxiei ca fiind un simplu rit crestin intre altele. Ritul nu-i o forma oarecare. Daca nu ai invatatura apostolica despre Hristos si Liturghia apostolica, nu-L ai pe Hristos intreg. Ritul exprima credinta: in slujbele Bisericii iti exprimi credinta in Hristos cu toata convingerea ca El e prezent. Cand spui "Doamne miluieste", crezi ca El are multa mila de noi, si simti mila Lui. Cand spui "Sfinte Dumnezeule", simti sfintenia Lui, pe care o capeti si tu. Este necesar sa ne atinga si pe noi tot ce spunem despre Dumnezeu. Am cautat sa exprim aceasta prezenta a lui Dumnezeu prin harul, prin energia Lui necreata, prin jertfa Lui. Asta le-a placut, mai ales, occidentalilor, pentru ca ei s-au departat foarte mult de aceasta prezentare vie a lui Hristos... Odata a venit un baptist la mine cu o carte a Sfantului Chiril despre gratie si mi-a spus: "Imi place de d-voastra ca ati pus accentul pe Hristos. La noi sunt numai vorbe fara continut. Am vazut la d-voastra continutul de gandire al Sfintilor Parinti, ati reflectat asupra lui Hristos si ati cautat sa atingeti toate coardele sufletului nostru". Cred ca asta a fost. [...]
C. N.: Dintre Sfintii Parinti sunt unii care va sunt mai dragi, mai apropiati, cu care simtiti o anume potrivire launtrica?
Pr. D. S.: Nici un Parinte nu-i identic cu celalalt, fiecare aduce ceva, nou. Imi place foarte mult Sfantul Maxim Marturisitorul pentru ca e larg, are o expunere larga a invataturii despre Hristos. Imi place Sfantul Grigorie Palama pentru ca a prezentat taina harului, a aratat ca este o gratie necreata si nu una creata. Imi place Sfantul Simeon Noul Teolog pentru ca a pus o nota profund poetica in scrierile lui despre Hristos, o nota de mare simtire... [...]
C. N.: Cat de stransa este legatura dintre credinta si natiune?
Pr. D. S.: E rau sa nu mai fie un neam intr-o credinta. Nu mai este una in toate. Am primit o scrisoare anonima, unde mi se spune ca fac o legatura prea stransa intre Ortodoxie si natiune, ca natiunea ar fi pe planul doi. Intai sa-L iubesti pe Dumnezeu si apoi natiunea. Natia este lasata si ea de Dumnezeu. Fiecare natie are un fel de a prinde spiritualitatea, asa cum are si fiecare om. Natiunea noastra de la inceput a fost asa, crestin-ortodoxa. Nu poti desparti cele doua aspecte, cel putin la noi.
C. N.: Credeti ca se va mai putea ajunge vreodata la unirea Bisericilor?
Pr. D. S.: E greu, daca ne gandim la Apocalipsa... E greu pentru ca sunt multe porniri egocentrice. Fiecare ar trebui sa pretuiasca ceea ce are celalalt in el si sa ia mai mult de la altii. Nu stiu cum va fi. Toata chestiunea e foarte complicata. Oamenii sunt facuti sa se si intregeasca, nu numai sa se afirme fiecare; sa aduca fiecare ceva propriu, sa fie deschisi unii altora... Este greu!
C. N.: De care loc va simtiti cel mai legat?
Pr. D. S.: De satul meu, de Vladeni. M-a influentat foarte mult. Intelegerea dintre oameni o vad cum era in satul meu natal. Natura o privesc prin prisma acelui loc binecuvantat.
C. N.: Simtiti prezenta doamnei preotese langa Sfintia Voastra?
Pr. D. S.: O simt adeseori, da! Am trait o viata intreaga cu ea... era buna, rabdatoare...
C. N.: Ce va doriti cel mai mult acum?
Pr. D. S.: Sa ma mantuiesc, sa nu ma mai chinuie Dumnezeu prea mult cu slabiciunea asta de acum si sa ma ajute sa ajung la mantuire. Sa-mi fie in preajma mereu...
Cu Puterea Crucii Tale, pazeste-ne pre noi! Amin
Costion Nicolescu
-
Parintele Dumitru Staniloae
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.