"Tesatoarea de lumina" deschide ferestre spre Ierihon
Cela Neamtu este o maestra a artei decorative romanesti. I se spune "tesatoarea de lumina". Tapiseriile sale au ajuns in peste 20 de tari. A intrat in competitiile internationale dupa ce a absolvit Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti in 1966. De 40 de ani este o prezenta constanta la manifestarile artistice, operele ei fiind remarcate in peste 50 de expozitii organizate in Romania. A obtinut multe premii importante. Zeci de tapiserii ale artistei se afla in mari colectii de arta din strainatate. In lucrarile sale, Cela Neamtu combina tehnica clasica fina de "haute lisse" cu punctul de la Putna, un fel de broderie cu lana groasa si pas larg.
Cela Neamtu te cucereste prin modestie si naturalete. Viata a supus-o la mari incercari dar Dumnezeu i-a dat putere sa creeze pentru a oferi lumii splendide opere de arta. In compozitiile ei se regasesc cateva cicluri definite: Hrisoave, Ferestre, Pasarile crangului, Arheologie, Altare, Miniaturi. Un exceptional album "Cela Neamtu", aparut in 2000, sub semnatura Doranei Cosoveanu, renumit critic de arta, ne introduce in lumea fascinanta si linistitoare a operelor artistei.
Cela Neamtu spune ca este foarte impacata cu Dumnezeu. La aceasta ora lucreaza la un proiect artistic pentru Asezamantul romanesc din orasul Biblic Ierihon. Inainte de a vorbi despre acest frumos proiect se cuvine insa sa zabovim putin asupra clipelor de mare bucurie pe care artista le-a trait recent.
- In luna noiembrie ati fost recompensata cu o medalie de aur la Paris. Cum au fost acele momente?
- Am avut marea sansa sa fiu selectata impreuna cu alti trei artisti consacrati din Romania pentru a reprezenta plastica romaneasca contemporana la "Salonul artistilor francezi 2006", desfasurat la Grand Palais din Paris. Am fost onorata de aceasta invitatie dar maretia si importanta evenimentului m-au patruns abia la fata locului. Pictura romaneasca a fost reprezentata de Marin Gherasim si Gheorghe Anghel. La sectiunea "Sculptura" a fost prezent Cristian Bedivan iar la "Tapiserie", eu. Organizator al participarii noastre a fost Muzeul de arte vizuale din Galati. Eu am participat cu 12 piese dintre care trei sunt in proprietatea Muzeului galatean iar 9 sunt in proprietatea mea. Sunt lucrari recente. Doua dintre ele fac parte dintr-un ciclu, pus la cale in 2005, pe care urmeaza sa-l desfasor, e vorba de 7 tapiserii pentru Ierihon.
- Ati stat la Paris doar cateva zile si dupa ce ati revenit acasa ati primit o veste minunata...
- E adevarat, noi ne-am intors la doua zile dupa vernisajul din 9 noiembrie. In 15 noiembrie s-a reunit Consiliul care a deliberat in privinta medaliilor, premiilor, diplomelor care se acorda la aceasta editie a Salonului. Romania a avut statut de invitat la "Salonul artistilor francezi" dar am intrat, ca invitati, in competitie pentru aceste distinctii. In seara zilei de 15 noiembrie am primit un telefon de la Paris, de la Dan Basarab Nanu, directorul Muzeului de Arte Vizuale din Galati, care mi-a spus: "Cela Neamtu, ai primit AUR !" Nu-mi venea sa cred. Apoi am auzit-o la telefon si pe muzeografa Mariana Cocos care a facut o prezentare foarte frumoasa, la televiziunea franceza, a artistilor romani invitati la Paris. Mi-a spus: "Cela Neamtu, cand am auzit numele dvs., am plans de bucurie". Auzindu-i, am izbucnit si eu in plans. S-au acordat medalii pe genurile de arta: pictura, sculptura, grafica, arhitectura, fotografie. Mare bucurie a fost sa castig o medalie de aur in capitala Frantei unde se afla celebra "Dama cu licornul", capodopera lumii in materie de tapiserie, expusa la Muzeul Cluny. De altfel am si mers "s-o salut". Am mai primit multe premii de-a lungul vietii, in cei patruzeci de ani de creatie, si n-ar trebui sa ma emotionez ca un copil dar emotia mea a fost atat de mare pentru ca am primit "Medalia de Aur a Salonului - la categoria tapiserie" la Paris unde tapiseria este, cum se spune, la mama ei acasa. Pentru mine a fost o performanta. Fiecare bucurie are incarcatura ei si este greu s-o exprimi in cuvinte.
- Vi se spune "tesatoarea de lumina". Cine v-a numit atat de frumos?
- Critica de arta, cei din jurul meu, nici nu mai stiu exact cum am ajuns sa fiu numita "tesatoarea de lumina" dar mi-a placut si mie. Eu imi mai spun "gherghefista". Baiatul meu are 36 de ani, e un foarte bun pictor si e lector la Universitatea de Arte din Bucuresti. Cand era in clasa I a fost intrebat de invatatoare cu ce se ocupa parintii lui. Si despre mine a spus: "Mamica mea este gherghefista". A fost induiosator de frumoasa exprimarea lui si de-atunci ma autointitulez "gherghefista". Vedeti lumina asta tesuta... Eu nu tes soarele dar simti lumina soarelui in tapiseriile mele. Am creat acest ciclu de "Ferestre", prin care vad lumea si lumea ma vede pe mine. Dialogul meu e numai prin fereastra, poate si pentru faptul ca sunt mai mult un om de interior decat de exterior, aduc universul la mine, in interior, prin intermediul ferestrei iar lumina soarelui este totul... pentru a vedea omenirea si culorile. Poate ca, din aceasta cauza, mi s-a spus tesatoare de lumina. E un nume frumos, e diafan si poate ca ma defineste si din punct de vedere cromatic, cu aceste treceri, adumbriri delicate... Stiti, in "Metamorfoze", Ovidiu este poate primul "estetician" apreciind calitatea tesaturii, povestind despre legenda lui Arachne care s-a luat la intrecere cu zeita Palas Atena si a creat cea mai frumoasa tesatura, cu acele adumbriri delicate. Zeita Palas Atena s-a razbunat pe Arachne transformand-o in paianjen. Perfectiunea tesaturii insa o gasim la panza de paianjen.
- Printre tapiseriile expuse la Paris se afla doua piese care vor merge la Ierihon. Vorbiti-mi despre acest proiect.
- In 2004 am avut o expozitie personala la Tel Aviv, ocazie cu care l-am intalnit pe Parintele Arhimandrit Ieronim Cretu, Delegat Patriarhal al Bisericii Ortodoxe Romane la Locurile Sfinte si Superior al Asezamintelor romanesti in Tara Sfanta. Inalt Prea Cuviosia Sa a fost foarte placut impresionat de colectia mea prezentata acolo si am fost invitata la Ierusalim. M-a invitat sa vad si santierul de la Ierihon unde l-am cunoscut si pe domnul arhitect Sorin Vasilescu, cel care a proiectat, a facut planurile pentru asezamant. Mi s-a propus atunci sa contribui si eu la santierul acestui asezamant impresionant de mare si de frumos, cu tapiserii pentru ambientarea spatiilor laice din cadrul arhondaricelor. Exista acolo doua incaperi mari, spatioase, pentru intalniri internationale care urmeaza sa fie ambientate cu lucrari de arta. Am intrat imediat in aceasta "atmosfera". M-a impresionat dorinta de a realiza un spatiu frumos in acest coltisor de suflet romanesc inconjurat de atata ariditate. N-a fost greu sa ma las convinsa. Eu m-am apucat de lucru, fac desenele, proiectele, totul, dupa masuratorile efectuate atunci la fata locului. Eu n-am vorbit prea mult pe aceasta tema, n-am purtat decat o corespondenta sumara cu cei de acolo pentru ca eu sunt omul faptei. Tapiseria este un gen de arta care "mananca" foarte mult timp. "Lasati-mi timp, e nevoie de rabdare", am spus. Sigur, nici lucrarile de la santierul de acolo nu se fac cu bagheta magica. Am venit acasa, m-am gandit si am facut sapte propuneri. Domnul arhitect Vasilescu mi-a dat mana libera pentru creatie. Eu "rumeg" mult. Mie imi dai tema dar creatia imi apartine. Deci mi s-a dat libertate de creatie. Doar dimensiunile sunt cele pe care trebuie sa le respect asa cum am stabilit. Patru piese sunt inalte de 2,5 m x 1,5 m. Doua dintre ele sunt gata si au fost expuse la Paris luna trecuta. Parintele Superior, Arhim. Ieronim Cretu, a venit in tara si s-a bucurat auzind ca cele doua piese pentru Ierihon au ajuns si la Paris si cand a aflat despre medalia de aur mi-a spus: "Vedeti, Dumnezeu nu ramane dator, plateste totdeauna". E o rasplata! Eu intotdeauna ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru tot si cred ca sunt foarte impacata cu Dumnezeu. Si cred ca in acest fel totul merge bine. Cand am pornit la acest proiect ma intrebam unde o sa gasesc sponsori. Marea mea problema este aceea ca trebuie sa-mi cheltuiesc toata energia creativa pentru a cauta sponsori. Si imi este foarte greu. Ca artist mi-e peste mana. Mi-ar trebui o alta persoana care sa se ocupe de asa ceva. Am pornit cu prima lucrare si ma intrebam cum ma voi descurca. Uniunea Nationala a Patronatului Roman acorda la sfarsitul fiecarui an cateva premii pentru artisti, facand apel la uniunile de creatie pentru a recomanda artisti, pentru a trimite propuneri. Anul trecut Uniunea Artistilor Plastici m-a propus pentru premiul acordat de UNPR. A fost un premiu in bani. Si eu am spus atunci ca, dincolo de aprecieri si recunoasterea muncii mele, acesti bani au fost cazuti din Cer, de la Bunul Dumnezeu, pentru a ma ajuta sa fac proiectul pentru Ierihon. Toti acei bani i-am cheltuit pentru acest proiect. Prima lucrare era pe sfarsite dar aveam nevoie de bani pentru a doua lucrare. Doi ani am lucrat la aceste doua piese.
- Ati mai creat tapiserii si pentru alte lacasuri de cult?
- Da, pentru un asezamant din Nicosia dar, la fel ca la Ierihon, e vorba de plasarea lor in spatiile laice ale asezamantului respectiv, ca opere de arta. Grecii din Nicosia mi-au comandat trei tapiserii. In tapiseriile mele exista pereti care sugereaza fresca bisericilor noastre, o fatada de biserica, o absida, e vorba de o sugestie, de o stare. O astfel de piesa se afla si la Ambasada Romaniei din SUA. Piesa e laica dar sugereaza piosenie, religiozitate. Tapiseriile mele nu sunt create pentru expunere in biserica. In biserica avem icoanele. In fata icoanei nu ai voie sa motivezi, ca e urata, ca e frumoasa... Icoana e chipul in fata caruia te apleci, te inchini, te rogi, iti spui acolo ruga ta, in sinea ta, si atat. Lucrarile mele nu sunt icoane dar iti inspira o stare pioasa si sentimentul pe care il degaja o opera de arta.
- Asadar, doua dintre tapiseriile pentru Ierihon sunt gata de plecare. Am inteles ca le veti mai pastra totusi cateva luni pentru a le prezenta si la alte expozitii inainte de a fi donate Asezamantului romanesc de la Ierihon.
- Da, asa este. Planurile pentru celelalte tapiserii sunt pregatite si sper sa gasesc sprijin financiar din partea unor sponsori-donatori ca sa duc la bun sfarsit acest proiect pentru Asezamantul ortodox romanesc de la Ierihon. Costul unui metru patrat de tapiserie il apreciez la 30.000.000 lei vechi (3.000 RON). Tapiseriile vor fi realizate in tehnica "haute lisse", din lana 100%. Suprafata totala a urmatoarelor patru tapiserii este de 34,50 metri patrati. Sunt cheltuieli considerabile pentru achizitionarea materialelor, manopera, transpunerea creatiei in material (teserea).
- Cei care vor sa va ajute, cum pot lua legatura cu dumneavoastra?
- Imi pot scrie prin e-mail la adresa celaneamtu@yahoo.com
- Va multumesc si va doresc sa impliniti aceasta misiune nobila pe care v-ati asumat-o.
- Va multumesc si eu.
Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.