Cateva cugetari si referinte despre “Rugul ce arde si nu se mistuieste” - intr-un dialog duhovnicesc cu Parintele Arhimandrit Clement Haralam de la Manastirea “Sfanta Maria” Techirghiol, judetul Constanta…

Sfanta Fecioara Maria fata de persoanele Sfintei Treimi este fiica Tatalui ceresc, mireasa Duhului Sfant si maica Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu, iar in raport cu lumea cereasca si pamanteasca este imparateasa cerului si a pamantului, a ingerilor si a oamenilor, sfanta sfintilor si mijlocitoarea permanenta a oamenilor catre Preasfanta Treime pentru mantuirea noastra. Despre rolul si locul Maicii Domnului in viata Bisericii ne vorbeste Preacuviosul Parinte Arhimandrit Clement Haralam de la Manastirea “Sfanta Maria” Techirghiol - Constanta.

- Preacuvioase Parinte Arhimandrit Clement Haralam, nu exista slujba a Bisericii care sa nu contina rugaciuni adresate Maicii Domnului. Cum explicati dezvoltarea cultului Maicii Domnului in Traditia Bisericii, desi in Scriptura prezenta Sfintei Fecioare este una discreta?

- Sfantul Atanasie cel Mare, amintind de o sarbatoare inchinata Maicii Domnului, care se tinea dupa Craciun, spune ca nu s-ar justifica aceasta daca Fecioara Maria nu ar fi avut nici un rol in istoria mantuirii. Dumnezeu celor smeriti le da har, iar Sfanta Fecioara Maria a primit atata har ca nimeni altul pe pamant si in cer pentru ca ea L-a nascut pe Iisus Hristos pe pamant, dandu-I trup din trupul sau.

Cand s-a prezentat la Sfanta Elisabeta, rudenia sa, aceasta ii adreseaza un cuvant de cinstire Sfintei Fecioare: “Binecuvantata esti tu intre femei.” Apoi, si Fecioara Maria a adresat lui Dumnezeu un imn de preamarire. Acest imn se canta la Utrenie in cadrul cantarii a IX-a: “.ca a cautat spre smerenia roabei Sale; ca iata, de acum ma vor ferici toate neamurile.” In Evanghelia care se citeste la praznicele principale in cinstea Maicii Domnului, aflam cum o femeie din multime o fericeste pe mama Mantuitorului, care L-a nascut si L-a alaptat, iar Domnul nostru Iisus Hristos raspunde intarind: “asa este”. La randul Sau, Domnul ii fericeste si El pe “cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc” (Luca 11, 27-28), ca asa ne-a invatat Maica Domnului la nunta din Cana Galileii: “Faceti orice va va spune” El (Ioan 2, 5).

Cu toate ca in Sfanta Scriptura a Noului Testament sunt putine relatari despre Maica Domnului, totusi sunt semnificative. Sfanta Traditie ne transmite ca la adormirea Maicii Domnului Apostolii s-au adunat in chip minunat, adica adusi pe norii cerului, din locurile unde propovaduiau Evanghelia. Iar pentru Apostolul Toma, care a venit ceva mai tarziu, a fost deschis mormantul in mod special, ca sa o vada si el pe Nascatoarea de Dumnezeu. Stim despre ceea ce s-a constatat ca trupul Maicii Domnului a fost luat la cer de catre Fiul ei. Ceea ce vreau sa subliniez aici este faptul ca cinstirea Maicii Domnului a intrat in atentia crestinilor chiar din vremea Apostolilor si s-a dezvoltat pe parcursul istoriei crestinismului ca o consecinta a binefacerilor Maicii Domnului simtite in viata omenirii. Aceasta cinstire, care i se datoreaza Maicii Domnului pentru ca prin smerenie, curatie si ascultare L-a adus pe pamant pe Cuvantul cel vesnic nascut din veci din Tatal, a fost prezisa de insasi Maica Domnului si incuviintata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos. In decursul istoriei Bisericii, Sfintii Parinti au randuit cu atentie sarbatorile in cinstea Maicii Domnului din timpul anului bisericesc, dandu-le o deosebita semnificatie. La inceputul anului bisericesc, la 8 septembrie, sarbatorim Nasterea Maicii Domnului pentru ca este Maica Vietii vesnice, cifra 8 simbolizand veacul viitor, vesnicia. Din troparul care se canta la aceasta sarbatoare aflam ca nasterea Sfintei Fecioare a vestit bucurie la toata lumea pentru ca dintru Dansa a rasarit Soarele dreptatii, Iisus Hristos Dumnezeul nostru. La sfarsitul anului bisericesc, in luna august, sarbatorim Adormirea Maicii Domnului. Fiind ultima luna a anului, anunta si sfarsitul veacului acestuia. Sarbatorile principale ale acestei luni formeaza icoana Judecatii de Apoi: Schimbarea la Fata se praznuieste in ziua de 6 (august ) pentru ca in a sasea zi a fost facut omul. Acest praznic ni-L infatiseaza pe Iisus Hristos in slava, aratand cum ar fi trebuit sa straluceasca Adam daca nu ar fi gresit. Adormirea Maicii Domnului, din 15 august, ca cea mai buna mijlocitoare a noastra, fiind mama a omenirii si icoana a Bisericii prin faptul ca L-a nascut pe Hristos Dumnezeu. Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, 29 august, ni-l arata pe cel mai mare om nascut din femeie, cum il marturiseste Iisus Hristos. Aceste trei praznice reprezinta icoana Judecatii de Apoi. Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul stau de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului mijlocind pentru lume. Ei ocupa aceste doua locuri de mare cinste pe care le-au ravnit candva cei doi Apostoli frati, Iacob si Ioan, si nu le-au primit pentru ca erau deja rezervate (Mat. 20, 20-23). Maica Domnului, prin rugaciune, a fost mijlocitoare pentru oameni in viata pamanteasca si continua aceasta mijlocire in viata vesnica pentru ca “mult pot rugaciunile Maicii pentru imblanzirea Stapanului”. Locul de-a dreapta Mantuitorului Hristos daruit ei de Tatal Ceresc, asa cum arata Mantuitorul in Evangheile: “.se va da celor pentru care s-a pregatit de catre Tatal Meu” (Mat. 20, 23), arata nu numai cinstea pe care o are Maica Domnului in Biserica, ci si rolul sau de mijlocitoare catre Preasfanta Treime. La Manastirea Vatopedu din Muntele Athos este o icoana veche in care este infatisat Iisus Hristos pregatit sa pedepseasca o fapta necugetata din viata manastirii, iar Maica Domnului il opreste pe Iisus Hristos sa pronunte pedeapsa ca sa dea posibilitatea de pocainta celor care au gresit. Iata de ce Biserica Ortodoxa are multe sarbatori in cinstea Maicii Domnului.

- Maica Domnului aduna in persoana sa paradoxurile. Desi a nascut Fiu, ea este invocata si ca prototip pentru viata monahala. De ce si cum a fost aleasa Maica Domnului protectoarea prin excelenta a celor ce au imbratisat cinul monahal?

- Mantuitorul nu a fost casatorit in viata pamanteasca, El a fost feciorelnic, dar a trait in familie. A participat ca invitat la nunta din Cana Galileii, si nu doar ca un invitat obisnuit, ci a ridicat casatoria la rang de taina si a savarsit prima minune. Maica Domnului nu a fost casatorita, nu a cunoscut barbat, iar logodirea sa cu dreptul Iosif a fost doar formala. Sfantul Ioan Damaschin (Dogmatica) spune ca fecioria este de la inceput si a fost sadita in firea oamenilor de la inceput. Casatoria a fost infiintata dupa greseala protoparintilor pentru ca sa nu se distruga si sa nu se desfiinteze neamul omenesc. Si Sfantul Apostol Pavel recomanda starea feciorelnica, dar ca sa nu arda prin anumite pacate, mai bine sa se casatoreasca (I Cor. 7). La Maica Domnului se regasesc ambele stari. Ea este maica si fecioara. Ea este ocrotitoare deopotriva si a familiei, dar si a monahilor. Ea este simbolul Bisericii si in Biserica sunt primiti toti cei botezati in numele Sfintei Treimi si care marturisesc ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Mat. 16, 16), sau cum spune Sfantul Pavel: un Domn, o credinta, un Botez (Gal. 4, 5), fara deosebire de starea civila. Maica Domnului a indeplinit cu prisosinta cele trei conditii ale vietii monahale, adica: ascultarea, curatia (fecioria) si saracia de bunavoie. Ascultarea Maicii Domnului se observa in mod evident la momentul Bunei Vestiri cand, cu multa smerenie, a primit vestea ca va fi Nascatoare de Dumnezeu. Apoi, Arhanghelul Gavriil i-a detaliat cum va fi nasterea cea mai presus de fire, incheind cu cuvintele: “.la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta”. Prin raspunsul dat solului ceresc: ''Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau'', Maica Domnului a schimbat starea duhovniceasca a lumii. Cu ascultarea ei a vindecat neascultarea noastra. Prin smerenia sa s-a inaltat la Dumnezeu, iar Cuvantul S-a smerit in fata omului, cum spune Sf. Ap. Pavel (Filipeni 2, 7). Prin nasterea lui Iisus Hristos, fecioria Maicii Domnului nu a fost afectata. Ea este pururea fecioara: inainte, in timpul nasterii si dupa nastere. Sfantul Arhanghel Gavriil ii arata Maicii Domnului cum va fi aceasta: “Duhul Sfant se va pogora peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri.” (Luca 1, 35). Si asa a nascut pe Unul-Nascut (Unicul), nu pe primul nascut (Mat. 1, 25). A nascut pe Unul din Treime, pe Fiul cel nascut din veci din Tatal fara mama si acum, in timp, la plinirea vremii, din mama fara tata, de la Duhul Sfant, cum marturisim in Crez. Saracia materiala in care a vietuit Maica Domnului se cunoaste din faptul ca ea a fost orfana din frageda varsta, si apoi adoptata de dreptul Iosif, cu titlu de logodna, spre ocrotire. Mantuitorul Insusi era numit fiul teslarului, iar intr-o anumita situatie spune ca Fiul Omului nu are unde sa Isi plece capul. Toate acestea ne dovedesc viata modesta in care au trait Iisus Hristos si mama Sa, Sfanta Fecioara Maria.

- Preacuvioase Parinte Duhovnic, in istoria Bisericii din primul mileniu, in Rasarit, teotokia (calitatea de Nascatoare de Dumnezeu a Maicii Domnului) a fost contestata. In al doilea mileniu, in schimb, Occidentul crestin a exagerat cultul acordat Fecioarei Maria. Care este raportarea corecta fata de Maica lui Dumnezeu? Cum exprima Sfintii Parinti cinstirea fata de Maica Domnului?

- Sfanta Fecioara a nascut in timp, la plinirea vremii, pe Cuvantul lui Dumnezeu, Cel nascut din veci din Tatal, fara mama si de la Duhul Sfant, cum se arata in Evanghelie (Luca 1, 35) si dupa cum marturisim in Crez. Daca a fost contestata calitatea de Nascatoare de Dumnezeu a Maicii Domnului, s-a facut din nestiinta, dar dupa incheierea sinoadelor ecumenice sau locale privitoare la aceasta problematica, cei care au inteles au primit si au crezut ca Maica Domnului este pururea fecioara si Nascatoare de Dumnezeu. Cei care nu au primit si-au aratat, de fapt, necredinta in cuvantul Arhanghelului Gavriil: “La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta” (Luca 1, 37), si aroganta. Acestia sunt ereticii de atunci si protestantii, si neoprotestantii de astazi. Catolicii au exagerat prin invataturile proclamate la unele sinoade mai recente: Imaculata conceptie (1858), Inaltarea cu trupul la cer prin puteri proprii (1954) si cum ca Maica Domnului este co-mantuitoare (1965). Ori, noi stim ca Mantuitorul Iisus Hristos este singurul Mantuitor. Maica Domnului este mijlocitoare si prin mijlocirile sale poate cate voieste. De aceea ne si rugam: Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne si mantuieste-ne pe noi, cum se arata in Canoanele Maicii Domnului (Bogorodicina) ale Sfantului Ioan Damaschin. Ca si in alte probleme dogmatice, Ortodoxia tine calea de mijloc, nu extremele. Parintii Bisericii asa ne-au invatat, sa mergem pe calea de mijloc, calea imparateasca.

Asadar, cinstirea pe care Biserica Ortodoxa o acorda Maicii Domnului se numeste supravenerare si este superioara cinstirii sfintilor (venerare). Aceasta se reflecta foarte frumos si cuprinzator in rugaciunea “Cuvine-se cu adevarat.”: “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu te marim”. Asadar, in raport cu sfintii si ingerii, pe Maica Domnului o slavim, iar in raport cu Sfanta Treime, o marim.

- Preacuvioase Parinte Arhimandrit, care sunt cele mai sugestive nume pe care le-a primit Maica Domnului in invocarile facute catre ea?

- Primii care au atribuit diferite nume Maicii Domnului au fost proorocii Vechiului Testament, care au proorocit despre Maica Domnului si lucrarea ei in viata lumii. Cel mai semnificativ nume este, dupa mine, cel dat de Proorocul Isaia (7, 14): “Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel”, deci pe cat de simplu, pe atat de cuprinzator, dar si intrebator: Fecioara care naste. Aceasta l-a facut pe dreptul Simeon sa traiasca peste asteptari pentru a vedea implinirea proorociei. Maica Domnului este numita cu multiple nume, dupa felul binefacerii in viata oamenilor si a Bisericii, in general.

Ele se pot gasi mai ales in Acatistul Bunei Vestiri si in rugaciunea de la sfarsitul acestui acatist, unde sunt enumerate multe din ele. De asemenea, in toate cantarile, canoanele, rugaciunile si in oricare alta citire adresata Maicii Domnului putem afla unul sau mai multe nume referitoare la Sfanta Fecioara.

O cantare veche, care se canta frecvent la praznicele Maicii Domnului, in Sfantul Munte Athos, numita “De demult proorocii”, reuneste cateva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: “nastrapa”, “toiag”, “tabla”, “sicriu”, “sfesnic”, “masa”, “munte netaiat”, “cadelnita de aur”, “cort”, “usa neumblata”, “palat”, “scara”, “scaun Imparatului”. De asemenea, o icoana care reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul, avand de o parte si de alta prooroci si drepti ai Vechiului Testament, arata prefigurari ale Sfintei Fecioare Maria, numind-o: Moise – “rug ce arde si nu se mistuieste”; David – “chivot sfintit”; Ieremia – “Israelul cel nou”; Ghedeon –“lana plina de roua”; Isaia – “cleste purtator de carbune”; Iacov – “scara pe care S-a coborat Dumnezeu”; Aaron – “toiag ce a odraslit”; Solomon – “pat de aur”; Iezechil – “usa incuiata”; Avacum – “munte umbrit”; Daniel – “munte netaiat”; Zaharia – “sfesnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfanta Fecioara Maria este: “Maica Domnului”.

Daca la ortodocsii slavi numele cel mai cunoscut al Sfintei Fecioare este “Bogorodita” - Nascatoarea de Dumnezeu, la greci, numele cel mai cunoscut este “Panaghia” - Preasfanta. La noi, romanii, insa, numele cel mai des folosit si mai apropiat de sufletul nostru pentru Sfanta Fecioara este Maica Domnului. Parca o simtim mai aproape pe Sfanta Fecioara cand ne adresam ei cu apelativul Maica sau Maicuta Domnului…

- Preacuvioase Parinte Clement, va multumesc foarte mult pentru tot!.

- Doamne ajuta!.

Stelian Gombos

.

• Rugul Aprins
  Publicat in : Interviuri
• Rugul Aprins de la Manastirea Antim din Bucuresti
  Publicat in : Religie
• Rugul Aprins sau liturghisitorii Adevarului
  Publicat in : Religie