Marcus Andreas Sartorius, Siluan Markos din botezul ortodox, s-a născut pe 16 mai 1953 la Basel, Elveţia, într-o familie de tradiţie protestantă. Este fiul unui preot evanghelic, iar vărul bunicului său din partea tatălui este unul din cei mai importanţi teologi protestanţi din ultimul secol, Karl Barth.
A studiat dreptul la Ziirich şi Berna, a fost căsătorit şi are doi fii. Cel mai mare, Julian, născut în 1981, este deja unul din cei mai cunoscuţi interpreţi de jazz din Elveţia, iar cel de-al doilea, Benedikt, născut în 1983, studiază limba şi literatura germană şi istoria şi este jurnalist de muzică pop.
Marcus Sartorius locuieşte în prezent în Thun, aproape de Berna, este un avocat de succes şi are propriul său cabinet de avocatură (deschis încă din 1986), unde se ocupă în general de cauze privind asigurările sociale, legislaţia privitoare la accidente, dar intră şi în cauze penale.
Pe 14 ianuarie 2008, a cerut şi a primit botezul ortodox în Sf. Munte Athos. Recent, reîntâlnindu-ne în România, l-am reţinut pentru câteva întrebări. (S.-A. V.)
Silviu-Andrei Vlădăreanu: Cum este munca de avocat în Elveţia?
Siluan Markos Sartorius: îmi place foarte mult. E o meserie frumoasă, dar e o muncă stresantă şi mare consumatoare de energie. Sistemul de drept este unul foarte elevat şi pretenţios. Sunt multe schimbări în textele de lege. Trebuie să fii permanent informat. Clientul aşteaptă de la mine să dau tot ce pot. Vrea să aibă cel mai bun avocat. Consum energie pentru că trebuie să câştig. Nu-mi pot permite să-i spun clientului: „Astăzi nu pot merge cu tine la tribunal, nu mă simt bine" sau „Am o zi proastă".
S.-A. V.: Ce anume faceţi ca avocat?
S. M. S.: Imi place să asist persoane aflate în situaţie de criză. Oameni care au rămas fără serviciu şi fără bani, oameni cărora sistemul le-a creat probleme de sănătate sau care sunt într-o situaţie delicată în mariaj.
S.-A. V.: Aţi apărat criminali?
S. M. S.: Am apărat oameni acuzaţi de crimă pe nedrept. Dacă un criminal mi-ar mărturisi că a comis o crimă, ceea ce nu mi s-a întâmplat încă, nu aş pleda pentru nevinovăţia lui.
S.-A. V.: Aţi menţionat că familia dvs. are un trecut creştin foarte puternic. Vorbiţi-ne puţin de credinţa dvs. din tinereţe şi din prezent.
S. M. S.: De pe la 9 ani îmi amintesc că aproape zilnic citeam câte un pasaj din Sf. Scriptură şi mă rugam. Mult timp, însă, credinţa mea a rămas în minte. Simţeam nevoia să cobor această credinţă în inima mea. Aceasta a început să se întâmple de-acum vreo 14 ani încoace, de când am început să citesc din Pateric, din părinţii deşertului.
In martie 2000 am vizitat Muntele Sinai şi am petrecut 3 zile singur, în pustie. Acea experienţă a fost cu adevărat marcantă. De atunci am mare evlavie la Sf. Prooroc Ilie.
Scrierile fîlocalice au devenit din ce în ce mai importante pentru mine. Pelerinul rus este o carte care m-a ajutat foarte mult.
Acum 14 ani am cumpărat o icoană rusească cu i învierea Domnului, înconjurată de celelalte mari praznice. Şi aceasta a fost de mare ajutor în schimbarea mea.
Apoi mi-am dorit să merg în Sf. Munte. Am mers la începutul lui 2007 şi am participat la slujba de Crăciun [pe stil vechi, Crăciunul se prăznuieşte pe 7 ianuarie] la Mănăstirea Simonos Petras, care are acest hram. Acolo, de altfel, ne-am şi întâlnit prima dată...
S.-A. V.: Aşa este. Acolo v-am cunoscut. Credeţi că acel pelerinaj a avut un rol în convertirea dvs. la Ortodoxie?
S. M. S.: Desigur. După Athos am plecat în Patmos şi acolo, în Mănăstirea Sf. Ioan, l-am întâlnit pe părintele Martinian, fost secretar al Patriarhiei Ierusalimului, care lucra şi în sectorul de relaţii externe al Patriarhiei Ecumenice. Câteva zile mai târziu am fost invitat de părintele stareţ să-mi petrec restul pelerinajului meu în Patmos la mănăstire şi chiar să revin oricând doresc.
Am revenit în septembrie 2007. Intre timp ţinusem legătura prin scrisori şi telefonic cu părintele Martinian. El mi-a făcut legătura cu Gheronda Hrisostom din Sf. Munte, stareţul canonic al Mânăstirii Esfigmenu. In decembrie 2007 am mers din nou în Athos şi am petrecut aproape 3 săptămâni cu sfinţia sa şi cu obştea compusă din 8 părinţi. Imi doream de câţiva ani să primesc botezul ortodox. Am avut aşadar timp să dezbatem multe probleme de credinţă şi duhovnicie. Atunci l-am întrebat pe părintele stareţ ce crede, aş putea primi botezul? Mi-a răspuns: „Asta este decizia ta! Pentru mine este clar că nu mai ai nevoie de cateheză". Şi aşa am hotărât botezul.
S.-A. V.: Cine v-afost naş?
S. M. S.: Părintele Martinian! A trebuit să vină din Patmos. Apoi a trebuit să mergem cu maşina tocmai la Mănăstirea Filotheu, să împrumutăm un bazin, pentru că în decembrie apa mării era mult prea rece. Pregătirile au durat mai mult de o săptămână. Şi aşa slujba botezului a început în seara Anului Nou [pe stil vechi]. După botez m-am împărtăşit, am stat apoi la vecernia pentru Sf.Vasile şi apoi la masa de seară. Au venit mulţi părinţi de la chiliile dimprejur.
S.-A. V.: In Noul An eraţi înnoit prin Taina Sfântului Botez!
S. M. S.: Da. Şi prin Sf. Impărtăşanie. Am avut aşa o bucurie pe care nu v-o pot descrie. Părinţii chiar mi-au spus că s-a văzut o lumină puternică deasupra mea în clipa botezului şi mi-au spus că din asta ei înţeleg că Dumnezeu mă iubeşte foarte mult. Din februarie anul acesta am luat decizia să nu mai practic avocatura şi simt o puternică chemare spre monahism.
S.-A. V.: 29 septembrie 2009. Sunteţi prima dată în România. Aţi vizitat deja multe mânăstiri — în Moldova, Ardeal, Oltenia, Ţara Românească. Vă căutaţi poate o mănăstire în România?
S. M. S.: Poate fi... Sper să văd cât de curând voia lui Dumnezeu.
(A consemnat Silviu-Andrei Vlădăreanu)
Occidentali convertiti la Ortodoxie, Editura Lumea Credintei
Cumpara cartea "Occidentali convertiti la Ortodoxie"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.