Mantuitorul a instituit Sfanta Euharistie cu paine dospita: "Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu..." (Mt. 26, 26). Locul in care a avut loc acest eveniment este casa care a apartinut Mariei, mama autorului Evangheliei a doua. Era situata in partea de sud-vest a Ierusalimului. Aici intr-un corp mai mare de case se arata si in prezent o sala destul de spatioasa, a carei bolta este sprijinita de doua columne mari de marmura. In aceasta sala, Mantuitorul si-a serbat Cina cea de Taina. Sala se cheama "coenaculum", iar sub ea se crede ca s-ar afla mormantul lui David.
Azima a fost preluata din traditia iudaica. Insa, avand in vedere ca Mantuitorul nu a instituit Sfanta Euharistie la Pastele iudaic, ne este clar ca nu a folosit azima pentru ca nu era vremea ei de consum. Azima era folosita de evrei ca semn al robiei, al durerii si greutatii pe care au indurat-o in robia egipteana.
Evanghelistii mentioneaza ca la Cina cea de Taina, cand a fost instituita Euharistia, nu s-a mancat azima. Daca Mantuitorul ar fi serbat la Cina cea de Taina Pastile iudaic, masa ar fi trebuit sa fie numita Pasti, dar ea este numita Cina, iar painea de la ea este paine dospita, nu azima.
Precizam ca de Pasti nimeni nu pleca din casa pana a doua zi, insa in noaptea aceea Hristos iese cu ucenicii Sai si merge cu ei in Gradina Ghetsimani sa Se roage, unde va fi prins, fiind aratat ostasilor de catre Iuda insusi (Matei, 26, 48-49). Pe de alta parte nu ar mai fi putut avea loc spalarea picioarelor, daca tinem seama ca la Pasti toti trebuiau sa-si tina incaltamintele in picioare, avand mijlocul incins si toiag in mana, gata de calatorie. Iuda Iscarioteanul intinge in blid, de unde rezulta ca la masa era si mancare lichida, ceea ce nu era ingaduit la Pasti. La ospatul de Pasti al iudeilor se servea numai friptura de miel, ierburi amare si azime. In consecinta, Cina Domnului nu a fost cina pascala a iudeilor, ci o cina proprie.
Obiceiul romano-catolicilor de a intrebuinta azima sub forma ostiei, nu are temei scripturistic. Ea s-a introdus tarziu in Apus, si anume, in veacul al VII-lea in Spania, in veacul al VIII-lea in Anglia, iar in veacul al IX-lea in Germania, generalizandu-se in tot Apusul abia in secolul al XI-lea. Teologii romano-catolici pretind ca Mantuitorul a serbat impreuna cu ucenicii un adevarat Paste iudaic, cu miel si cu azima, si din acest motiv Sfanta Euharistie s-a instituit nu cu paine dospita, ci cu azima. Insa se pierde din vedere ca Evanghelistul Ioan spune lamurit ca Domnul si-a serbat Cina cea de Taina "o zi inainte, de Pasti" (In. XIII, 1), adica joi seara, 13 nisan, si apoi, dupa relatarile tuturor evanghelistilor, ca Domnul Hristos a murit vinerea, 14 nisan, mai inainte ca iudeii sa fi inceput sarbatoarea Pastilor.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-
Paine sau azima pentru Taina Euharistiei
Publicat in : Sfintele Taine -
Savarsirea si impartasirea Euharistiei
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.