In cadrul Cinei celei de Taina a fost instituita Sfanta Euharistie. Ea este istorisita de Evanghelistii sinoptici (Matei XXVI, 26-29; Marcu XIV, 22-25 si Luca XXII, 16-20), precum si de catre Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 23-25), formand de la inceput centrul cultului crestin. Relatarea ei lipseste in Evanghelia a patra, deoarece Sfantul Ioan nu mai gaseste necesar sa repete, in scrierea sa, ceea ce se afla destul de clar si de complet la sinoptici si ceea ce se practica in chip uniform si constant in toate adunarile de cult ale comunitatilor crestine.

In legatura cu cina pascala, s-a pus intrebarea cum a putut celebra Mantuitorul in aceeasi zi Pastile iudaic, cand din Sfintele Evanghelii aflam ca abia a doua zi - vineri, 14 Nisan - aveau sa serbeze iudeii Pastile. Raspunsul este ca Mantuitorul a celebrat cu anticipatie Pastele, stiind ca El va muri si ca nu va mai putea fi cu Apostolii in seara praznicului. La Cina cea de Taina nu s-a mancat mielul pascal, care urma sa fie jertfit in templu a doua zi si nici nu s-au consumat azime, pentru ca ele nu se puteau consuma inainte de injungherea mielului pascal. De aici rezulta ca Mantuitorul nu a instituit Sfanta Euharistie cu azima, ci cu paine dospita. Biserica romano-catolica a introdus in cult, incepand cu secolul al VII lea, painea nedospita la pregatirea Sfintei Euharistii.

La Cina cea de Taina Hristos instituie o noua jertfa, intemeiata pe libera daruire a propriei Sale vieti. El Se daruieste Apostolilor in calitate de victima - milelul junghiat pentru pacatele lumii. Jertfele din Vechiul Testament nu reprezentau decat o substituire, o prefigurare a Jertfei lui Hristos. Ceea ce fusese doar anticipare in Legea veche este implinire in Hristos, deoarece Acesta instituie un nou legamant, intemeiat pe jertfa propriei Sale vieti.

Cina cea de Taina nu a fost numai o vestire a mortii lui Hristos, ci si a Invierii Lui. Painea si vinul care se prefac in Trupul si Sangele Domnului sunt anticipari ale transfigurarii finale. Prin mijlocirea acestor elemente, transcendentul patrunde in lumea creata si astfel incepe lucrarea de sfintire a omului si a creatiei. Intrucat painea si vinul raman sub infatisarea lor fireasca, ele descopera prefacerea launtrica a firii.

Prezenta lui Hristos in painea si vinul de pe fiecare altar, inseamna insusirea Lui de a fi mai presus de spatiu si timp, dar si de a umple intreg spatiul si timpul prin energiile Sale necreate. Atotprezenta lui Dumnezeu constituie conditia fundamentala a intalnirii noastre cu Dumnezeu, ea permitand intalnirea si comunicarea lui Dumnezeu cu toti, din orice timp si loc.

Prezenta euharistica, nefiind din randul celor vazute, este o prezenta mistica, fara chip. Caci ceea ce se vede, painea si vinul, dupa prefacere, devin pur si simplu identice cu Trupul inviat al lui Hristos, fara sa se opereze, insa, ceva si in planul vazut. De aceea Euharistia nu poate servi nicidecum ca icoana, deoarece este numai "Cina Domnului", care trebuie consumata si nu contemplata.

Sfanta Euharistie nu este numai o comemorare istorica, un simplu simbol sau un simplu rit, cum invata de obicei protestantii, ci constituie cu adevarat o jertfa si o Taina. Ea inlocuieste jertfele Vechiului Testament, Pasha iudaica si tot cultul Legii Vechi si inaugureaza cultul cel desavarsit al religiei crestine. De aceea toate sfintele noastre slujbe s-au concentrat de la inceput in jurul Sfintei Liturghii, in cadrul careia se savarseste jertfa si Taina euharistica.

In istorisirea instituirii Sfintei Euharistii, se disting doua momente diferite: momentul prefacerii si momentul impartasirii. Momentul prefacerii coincide cu rugaciunea speciala rostita de Domnul mai intai asupra painii si apoi asupra vinului. Prefacerea elementelor euharistice este deci anterioara impartasirii. Ea necesita o rugaciune anumita, epicleza, pe care Biserica Ortodoxa o cunoaste din cele mai vechi timpuri si pe care liturghisitorul o rosteste totdeauna asupra cinstitelor Daruri. Dupa savarsirea prefacerii, Domnul ofera ucenicilor Sai nu paine si vin, ci insusi Trupul si Sangele Sau.

Gresesc deci protestantii, care pun tot accentul numai pe momentul impartasirii si gresesc si romano-catolicii, care sustin ca prefacerea elementelor euharistice nu s-a facut de Domnul in clipa binecuvantarii - care precede frangerea Trupului si distribuirea Sangelui Domnului - ci in momentul cand Mantuitorul invita pe ucenici sa se impartaseasca. Diferenta intre Liturghia ortodoxa si cea catolica este ca in Liturghia ortodoxa Hristos se face prezent cu Trupul si Sangele Sau prin chemarea Sfantului Duh, pe cand in cea catolica prin cuvintele: "Luati, mancati..., Beti dintru acesta toti... ". In liturghia catolica nu se afirma decat o legatura prin amintire, nu prin Duhul Sfant, intre ceea ce s-a facut la Cina cea de Taina si ceea ce se face acum. Nu se afirma lucrarea prezenta a Duhului Sfant. Pe cand in Ortodoxie, credinta in lucrarea prezenta a Duhului Sfant, care prelungeste prezenta si lucrarea lui Hristos este foarte puternica. Romano-catolicii gresesc de asemenea si cand impartasesc credinciosii lor laici numai cu Trupul Domnului, rezervand impartasirea cu ambele forme doar membrilor ierarhiei bisericesti. Nici Evangheliile sinoptice, nici cuvintele Sfantului Apostol Pavel nu pot fi invocate in sprijinul unor astfel de neintemeiate credinte si practici.

Biserica Ortodoxa nu desparte nimic din paine si vin de Trupul lui Hristos. Invatatura ortodoxa este rezumata de Sfantul Ioan Damaschin asfel: "painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului. Iar de intrebi de modul cum se face aceasta, multumeste-te sa auzi ca prin Duhul Sfant, asa tot cum prin Duhul Sfant si-a format Domnul trup din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu. Mai mult nu stim. Stim numai ca Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat si efectiv si atotputernic; cat despre mod, el este nepatruns. Mai putem spune ca, precum in natura fizica painea se transforma prin mancare, iar vinul si apa, prin bautura, in trupul si sangele celui ce mananca si bea si nu-i devine un al doilea trup pe langa cel ce-l avea inainte, tot asfel, painea punerii inainte si vinul si apa se prefac, prin chemarea si coborarea Duhului Sfant, in chip mai presus de fire; in Trupul si Sangele lui Hristos si nu mai sunt doua trupuri, ci unul si acelasi".

In cadrul Sfintei Liturghii din Joia Mare se scoate agnetul, care se pastreaza in Sfantul Altar de-a lungul intregului an, pentru a fi daruit celor botezati si celor ce se impartasesc in regim de urgenta.

Adrian Cocosila

• Obiceiuri din Saptamana Mare
  Publicat in : Obiceiuri si traditii de Paste
• Ouale de Pasti
  Publicat in : Obiceiuri si traditii de Paste
• Denie Vineri
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Invitatie la a fi lumina, in Saptamana Patimilor
  Publicat in : Saptamana Patimilor

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: