Unora, poate ca li se pare prea devreme, dar iata-ne pasind pe drumul care ne duce la Invierea Domnului. A inceput perioada Triodului, un timp al pregatirii noastre sufletesti si trupesti pentru primirea cu inima curata a Fiului lui Dumnezeu inviat, garantia vietii vesnice.
Ne mai despart doar zece saptamani de marele eveniment, timp in care rasuna in biserici in zilele de duminica trei cantari de pocainta. Numai la prima daca suntem atenti si vom descoperi cheia impacarii noastre cu Dumnezeu, care nu e alta decat pocainta: Usile pocaintei, deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului, cu totul intinat. Ci, ca un indurat, curateste-l cu mila milostivirii Tale.
Ii cerem lui Dumnezeu sa ne deschida usile pocaintei, o rugaciune care are doua intelesuri: in primul rand sa deschida usile sufletului nostru catre dragostea pentru El prin parere de rau pentru pacate, si, in al doilea rand, sa trimita indurarile Sale peste noi si sa ne primeasca alaturi de El in starea de pocainta. Atunci cand noi ne hotaran sa ne intoarcem cu fata catre Dumnezeu, o facem cu garantia ca El si-a intors fata de la pacatele noastre si a deschis usile imparatiei ceresti, ca sa ne primeasca pe noi in starea de pocainta.
Oricat de avansati s-ar crede unii in viata duhovniceasca, tot e loc de pocainta. Mereu cerem timp de pocainta si mila lui Dumnezeu, stiind ca stare de pocainta este singura cale care ne conduce spre viata vesnica. Nu ne primeste Dumnezeu in ceruri nepocaiti. De aceea, El, Datatorul de viata, este singurul Care ne poate primi, dar nu oricum, ci numai alergand cu inima smerita catre El.
O alta insemnatate a cantarii Usile pocaintei este aceea ca starea deplina de parere de rau pentru pacate se traieste numai in Biserica, prin harul Sfintelor Taine, unde primim vindecare de boli sufletesti si trupesti si unde ne sfintim intreaga fiinta: sufletul, care tinde mai usor catre Dumnezeu, pentru ca este de natura spirituala, si trupul, care ne atrage mai usor spre natura creata, fiind povara care ingreueaza ascensiunea intregii noastre persoane catre piscurile iubirii divine.
Fiind mereu constienti de starea noastra decazuta si intr-o continua stare de pocainta in Biserica lui Hristos, nadajduim in marea milostivire si iubire de oameni a lui Dumnezeu. Bogat fiind in mila, El ne va deschide ochii sufletului ca sa-l putem vedea pe Mantuitorul inviat, zicandu-ne, ca oarecand Apostolilor Sai: Pace voua!
Sebastian Marin
Sebastian Marin
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.