Aghiazma

Cea mai importanta si mai frecventa ierurgie este sfintirea apei, sau aghiazma. Termenul este grec, insemnand deopotriva : si lucrarea de sfintire a apei, si rezultatul ei, apa sfintita. Scriptura spune "ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa" (II Petru, 3, 5). Tot cu ajutorul apei "si prin apa" care e si materia Tainei botezului, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a nascut de sus, din nou "din apa si din Duh" (Ioan, 3, 3, 5). Pentru aceea aghiazma, ca slujba de sfintire a apei, este slujba cel mai des savarsita si cea mai frecventa ierurgie in Biserica si in activitatea pastoral-liturgica a preotului. Aghiazma este de doua feluri : mica si mare. Cel mai des savasita si folosita este aghiazma mica, sau sfintirea mica a apei, care se numeste "sfestanie". Ea se numeste si "luminare" sau "slujba luminilor", pentru ca la inceput se intelegea prin ea aghiazma cea mare care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare numita si "ziua luminilor, sau a luminarii", deoarece atunci se botezau catehumenii.

Temeiul scripturistic al aghiazmei se afla in insasi pericopa Evangheliei care se citeste la sfestanie (Ioan, 5, 1-4). Aci se aminteste de vindecarea slabanogului care zacea de 38 de ani, asteptand la scaldatoarea Vitezda tulburarea apei de ingerul Domnului care cobora o data in an ; acolo l-a gasit Mantuitorul Hristos si l-a tamaduit. Lucrarea pe care o facea ingerul atunci o face de atunci incoace necontenit harul Domnului, prin apa sfintita de preotii Bisericii, ori de cate ori este nevoie, dupa invocarea Duhului Sfant asupra ei.

Puterea lucratoare a aghiazmei si un alt temei al ei sunt amintite de pericopa Apostolului, care se citeste atunci (Evr., 2, 11-18), ca si de ectenia si rugaciunea de sfintire. In Apostol se spune ca (Hristos) "Cel ce sfinteste, si cei ce se sfintesc (credinciosii), dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati" (2, 11). Aceasta inseamna ca Dumnezeu ne-a infiat prin Duhul Fiului Sau revarsat in inimile noastre (Gal., 4, 6), ne-a facut fratii Lui, ne-a infratit prin harul apei botezului cu Mantuitorul pentru ca astfel sa biruim pe satana, cum l-a surpat El prin moartea Sa (2, 14).

De asemenea, si din ectenia care urmeaza citirii Evangheliei si din rugaciunea de sfintire a apei, care reproduc ideea Apostolului si Evangheliei, se intelege ca Duhul Sfant invocat sfinteste apa, care devine sfintitoare, tamaduitoare de boli si cu putere de a alunga demoni. Caci rostim in ectenia de la Aghiazma mare: "Pentru ca sa se zdrobeasca satana sub picioarele noastre si sa se risipeasca tot sfatul viclean pornit asupra noastra" (Molitfelnic).

Apa sfintita, din care beau credinciosii si cu care preotul ii stropeste-si apoi merge si boteaza si casele lor, capata acea putere tamaduitoare de boli, care alunga si diavoli, stricand lucrarile lor (cf. I Ioan,. 3, 8), cum au facut Mantuitorul si apostolii.

Sfintirea apei s-a practicat de la inceput, din prima zi a existentei Bisericii, curatindu-i de toate pacatele cand s-au botezat un mare numar de crestini (Fapte, 2, 41 ; 4, 4). Caci asa citim la sfintirea apei la botez : "Si-i da ei (apei) darul izbavirii, binecuvantarea Iordanului, fa-o (Doamne) izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, dracilor pierire, plina de putere ingereasca...". Apostolul Pavel vorbeste chiar de moartea si invierea tainica cu Hristos si de innoirea vietii si de infiere prin apa botezului (Rom., 6, 3-11), cum a amintit Domnul in convorbirea Lui cu Nicodim (Ioan, 3, 4, 5).

Aghiazma sau sfestania se face adesea in casele credinciosilor, de regula miercurea, si vinerea si in timpul postului ; ea poate fi facuta in orice zi, fie la punerea temeliei unei case, si la terminarea ei; ori la saparea unei fantini si la terminarea ei ; la caz de boala, ori la o onomastica etc. Sfestania se face si pentru alte nevoi obstesti: la vreme de seceta sau la alte calamitati. Aghiazma mare sau sfintirea cea mare a apei se face la Boboteaza (6 ianuarie) ; este o slujba mai lunga precedata de cantari si paremii - urmand dupa Sfanta Liturghie.

 

De obicei Aghiazma mare se bea o saptamana de la Boboteaza si apoi numai la zile mari, iar celor care dupa spovedanie n-au voie sa se impartaseasca li se ingaduie ca o mangiiere sa bea Aghiazma mare. Cei ce se impartasesc o pot lua dupa Sfanta impartasanie.