Sufletul inghetat al pacatosului nu simte caldura Duhului. Nu e simpla gheata, e mizerie inghetata. O baie racoritoare ar resuscita sufletul. Dar nu cu orice fel de apa. E nevoie si de sfintenie.

De o apa sfintita, care dezgheata mizeria rece. Sufletul simte ca traieste abia acum, cand a scapat de mirosul urat, de praf si de haos. Apa sfintita presupune o convertire a firii umane, a apelor, a naturii; o sacralizare a ceea ce pana atunci a fost doar profan.

Nu exista senzational, ci doar adiere de vant subtire. Nu exista vraja, ci doar minune. Nu exista numai pamant, ci mai ales Cer. Imi place un cuvant al Sfantului Ignatie Briancianinov: "Duhul este slava crestinilor. Unde nu este Duh, acolo nu exista Ortodoxie". Cineva insufleteste totul, Cineva poarta de grija totului, restaureaza, repara, sfinteste, mantuieste, elibereaza. Cineva face diferenta. Undeva se termina neputinta noastra si incepe lucrarea Duhului. Trebuie doar sa avem ochi de vazut.

Duhul Sfant deschide poarta de gheata a inimii, incalzeste sentimentele si purifica. Noi resimtim gust de apa, dar acolo e mai mult decat apa in sfintire. Ce sa facem? Sa ne caim de rautati absurde, sa ascultam, sa privim, sa primim darurile Cerului. Sa nu mai confiscam copiilor bucuria ingereasca. Sa devenim noi copii. Inocenti. Fara grija lui Maine.

Sufletul ramane chip si dupa cadere si poate sa se ridice. Numai sa vrea. Numai sa existe credinta macar cat un sambure. Sufletul se bucura de roadele rugaciunii doar daca a trecut testul statorniciei. Spiritualul descris de sfinti nu este nici o fictiune, nici un loc inaccesibil. Doar sa invocam numele Celui Ce Este si sa abandonam carutul grijilor la marginea Golgotei.

Sufletul neplans nu s-a pocait. Icoana curata nu are sarea lacrimilor. Cartea de rugaciuni imaculata nu a fost citita. Sa folosim aceste mijloace pentru a ajunge la Scop. Chiar daca ele nu vor mai arata noi, sufletul se va innoi, va deveni un Nou Ierusalim. Asa cum cantam, slava Domnului rasare peste sufletul doritor de Dumnezeu.

Pacatosul, in schimb, ajunge la o stare de orbire si dezordine morala. Fara cainta, se indreapta spre Pedeapsa. Nu vrea iertarea, din mandrie. Nu crede in sfintirea apei. Prin rugaciunea celor din jurul lui, sa nadajduim ca Domnul se va milostivi de pacatos si il va indruma pe caile dreptatii.

"Pacatele nespovedite sunt repetate cu usurinta, ca si cum ar fi savarsite intr-un intuneric de nepatruns. Cu hotarare sa urasti pacatul! Tradeaza-l descoperindu-l la spovedanie, si el va fugi de la tine; da-l in vileag ca pe un vrajmas, si vei primi de Sus putere sa te impotrivesti lui, sa il birui". Asa am primit modelul Sfantului Ignatie Briancianinov.

Iubitorul de Hristos nu numai ca va fi mantuit, ci va deveni si templu al Stapanului. Trupul pacatosului este o capiste parasita; nici macar idolii nu mai sunt respectati.

Sufletul sfintit nu ramane indiferent la cuvintele Sf. Grigorie de Nyssa: "Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti: sufletul este panza, virtutile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-L pictam".

Pacatul este doar o boala a vointei. Pacatosul confunda realitatea cu aparenta, certitudinea cu iluzia. Ce ii lipseste pacatosului? Hotararea. Decizia ferma de a renunta total la intuneric si de a deveni fiu al luminii. Vointa nu a nu mai cere in rugaciune lucruri de care nu are absoluta nevoie (Sf. Serafim de Sarov). Puterea de a nu face lucrarea Domnului cu nebagare de seama. Ce ii lipseste pacatosului? Smerenia inimii si dobandirea pacii. Scapare avem, cu siguranta: nu poate satana sa piarda pe om, atata timp cat omul nu inceteaza sa alerge la ajutorul Maicii Domnului.

Psalmul ramane medicamentul. Sufletul se va vindeca si va putea marturisi binefacerile apei sfintite. Psalmul linisteste sufletul. Psalmul pune pe fuga pe demoni si aduce pe ingeri in ajutor (Sf. Vasile cel Mare). Psalmul este glas al Bisericii, psalmul inveseleste sarbatorile, psalmul creeaza tristetea cea dupa Dumnezeu, psalmul scoate lacrima si din inima de piatra, psalmul este lucrul ingerilor, vietuire cereasca, parfum duhovnicesc.

In ziua in care nu te poti bucura, nu deschide pravalia. Pentru zambet te folosesti numai de 16 mushi ai fetei, dar pentru a te incrunta, de 33 (Richard Wurmbrand). Fiecare zi in care nu te bucuri e o zi pierduta. Nu te mai reintalnesti cu ziua aceea.

Marius Matei

.

• Aghiasma, apa sfintita
  Publicat in : Botezul Domnului - Boboteaza
• Aghiasmatarele, izvoare ale tamaduirii
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca