Hirotesia clericilor inferiori (citet si ipodiacon)

Avand in vedere importanta mare lui act al hirotoniei in viata spirituala a celui ce e pe punctul de a primi preotia, acesta trebuie sa se pregateasca din vreme pentru aceasta, prin rugaciune si meditatie la sarcinile impuse de sfanta taina a preotiei. Intrucat la slujba hirotoniei el se va s impartasi cu Sfantul Trup si Sange, e obligat sa posteasca cel putin cateva zile inainte de hirotonie, iar in ajunul hirotoniei, candidatul la diaconie trebuie sa se marturiseasca la duhovnic (de obicei, dohovnicul catedralei unde urmeaza sa se faca hirotonia) si sa-si citeasca de cu seara rugaciunile pregatitoare din Randuiala Sfintei impartasiri precum si povatuirile necesare din Liturghier, privitoare la pregatirea sufleteasca si trupeasca pentru sfanta slujba.

Hirotonia in diacon e precedata de randuiala hirotesirii sau a primirii celor doua trepte ale clerului inferior, subordonate diaconatului, adica treapta de anagnost (citet si cea de ipodiacon, singurele care au supravietuit in Biserica ortodoxa, dintre numeroasele trepte ale clerului inferior de odinioara. Cel ce se hirotoneste diacon este facut deci intai anagnost (citet) si apoi ipodiacon, dupa care, de regula in aceeasi zi, primeste si hirotonia de diacon.

Hirotesia de citet (cantaret) si apoi cea de ipodiacon se face inainte de inceputul Sfintei Liturghii (la sfarsitul Utreniei sau al Ceasurilor), astfel: Arhiereul care va face hirotonia, inconjurat de membrii clerului slujitor, sta in mijlocul bisericii, pe vultur, fiind toti imbracati in vesminte pentru slujba Sfintei Liturghii. Candidatul face trei metanii mari (catre rasarit), intre sfesnicele imparatesti. Apoi, intorcandu-se spre apus il iau doi diaconi, unul de o parte si altul de alta, si, plecandu-i putin capul, il aduc in fata arhiereului, zicand pe rand: (I) "Porunceste", (II) "Porunciti!", (I) "Porunceste Sfintite Stapane, pe cel ce vi se aduce inainte spre a fi hirotesit citet (cantaret)".

Candidatul ingenuncheaza in fata arhiereului, care il binecuvanteaza pe cap de trei ori si il tunde crucis, zicand: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh", iar diaconii raspund: "Amin", de fiecare data.

Tunderea aceasta, care se facea si levitilor din serviciul Cortului Marturiei (Num. VIII, 7), simbolizeaza consacrarea candidatului in slujba Domnului si a Bisericii; prin aceasta, candidatul devine levit, om in slujba altarului, pentru ca parul este un produs al trupului si prin tundere el se aduce lui Dumnezeu ca parga din partea omului. Se tunde la crestet, pentru ca Hristos este capul si crestetul tuturor. Totodata, cununa mai inchipuie si cununa de spini a Patimilor.

Apoi arhiereul, luand un felon scurt, dinainte pregatit (sau, in lipsa, un stihar), il binecuvanteaza si il pune indoit pe grumajii candidatului; felonul acesta aduce aminte de vesmantul special pe care il purtau slujitorii bisericesti inferiori in Biserica veche. Arhiereul il binecuvanteaza din nou pe candidat, facandu-i semnul Sfintei Cruci pe cap de trei ori, ii pune mana dreapta pe crestet si, zicand diaconul: "Domnului sa ne rugam !", arhiereul citeste rugaciunea de hirotesire ("Doamne Dumnezeule Atottiitorule, alege pe robul Tau acesta."); apoi da candidatului Apostolul (sau Psaltirea), - semnul functiei citetului - din care candidatul citeste putin, ca proba; este o reminiscenta din "cercarea" sau "ispitirea" sub forma de examen, la care erau supusi odinioara candidatii la treapta de citet, pentru a se vedea daca stiu sa citeasca frumos din Cartile Sfinte. Dupa aceea, candidatul se ridica in picioare, e binecuvantat din nou de catre arhiereu, primeste de la diaconi stiharul si orarul (vesmintele treptei urmatoare, de ipodiacon, pe care urmeaza sa o primeasca indata); el le prezinta arhiereului spre binecuvantare, zicand: "Binecuvanteaza, Prea Sfintite Stapane, stiharul si orarul". Apoi saruta mana arhiereului si, ajutat de diaconi, care il aduc in altar si ii iau felonul, imbraca stiharul si orarul, incrucisat pe piept si pe spate.

Dupa aceasta, noul citet e facut ipodiacon, dupa o randuiala asemanatoare cu cea dinainte, astfel: face din nou trei metanii spre rasarit, intre sfesnicele imparatesti, se intoarce, iar diaconii il iau si il duc in fata arhiereului, zicand aceeasi formula (doar schimband la sfarsit: ipodiacon in loc de citet). In fata arhiereului ingenuncheaza, iar acesta il binecuvanteaza pe crestet de trei ori. Diaconul zice: "Domnului sa ne rugam", iar arhiereul, punand mana dreapta pe capul candidatului, ii citeste rugaciunea de hirotesire intru ipodiacon ("Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce prin unul si acelasi Duh Sfant."). Diaconii prezinta un lighean gol, acoperit cu un prosop, si o cana cu apa. Candidatul, tinand ligheanul cu stanga, toarna cu dreapta din cana, de trei ori, arhiereului sa se spele pe maini, deasupra ligheanului, zicand incetisor, de fiecare data: "Cati sunteti credinciosi"; in timpul acesta, diaconii tin prosopul sub lighean, ca sa nu pice apa pe jos. Arhiereul isi sterge mainile, pune stergarul pe grumajii noului ipodiacon, il binecuvanteaza, iar acesta ii saruta mana si, trecand printre sfesnicele imparatesti, merge si sta in fata icoanei imparatesti a Domnului nostru Iisus Hristos, tinand ligheanul in maini si zicand in taina rugaciunile pe care le stie pe deasupra.

Se incepe apoi Sfanta Liturghie. Candidatul ramane in fata icoanei pana la Heru-vic. Dupa cadirea din timpul Heruvicului, noul ipodiacon trece in fata usilor imparatesti si, venind arhiereul, ii toarna de trei ori de se spala pe maini, zicand de fiecare data: "Cati sunteti credinciosi."; apoi ii saruta dreapta si trece in fata icoanei Maicii Domnului, unde ramane mai departe cu ligheanul in maini si cu prosopul pe grumaji, rugandu-se pana in momentul hirotonirii in diacon.

Preot Prof.

Dr. Ene Braniste
 

.