Avortul este uciderea unui prunc în pântecele maicii sale. In mod tragic, milioane de prunci nenăscuţi din întreaga lume sunt ucişi în pântece. Acest fapt e de neînţeles. Copiii simt ucişi chiar de mame, la cererea sau cu acordul lor, iar numărul avorturilor din păcate nu numai că nu scade, ci chiar creşte.

Există astăzi fete de 13-14 ani care deja au săvârşit acest păcat cumplit. Oameni de ştiinţă de la Universitatea din Oxford au demonstrat că inima unui copil începe să bată înainte de a 16-a zi după zămislire. Mai devreme, în ştiinţă, se credea că inima unui copil începe să bată cel puţin cu o săptămână mai târziu. La trei luni, medicii nu mai numesc copilul „făt", acesta s-a format deja ca fruct, care trebuie doar să crească şi să se coacă. Nu voi uita cum un bătrân preot a încercat să convingă o tânără să nu avorteze. Lacrimile curgeau pe obrajii părintelui. El i-a vorbit de păcatul pruncuciderii şi despre multe, multe alte lucruri. Când bătrânul a rămas fără argumente, el a exclamat: „Poate că în pântecele tău e un sfânt sau poate că acesta îţi va sprijini bătrâneţea, vino-ţi în sine!"

Sfânta Biserică Ortodoxă întotdeauna a condamnat avortul ca pe o crimă (Canonul 2 şi Canonul 8 ale Sfântului Vasile cel Mare). Canonul 8 al Sfântului Vasile cel Mare spune: „Cei care dau medicamente pentru a scoate pruncul din pântece sunt criminali precum şi cei care sunt de acord cu pruncuciderea." In calitate de medic-psihia- tru, trebuie să recunosc: multe dintre tulburările mintale apar la femei după un avort. Astfel de tulburări tipice la paciente sunt: senzaţia de gol lăuntric, melancolia, senzaţia de „durere lăuntrică", coşmarurile. De multe ori o femeie vede chinul pruncului ucis în pântece, are parte de conflicte familiale şi frustrare. Imi amintesc de o pacientă care după avort a dezvoltat un sistem de fobie persistentă (temere ce a durat mai mult de 10 ani).

In calitate de creştin ortodox şi de medic, nu iau aminte la posibilitatea începerii tratării tulburărilor psihice fără a-i arăta femeii că a săvârşit un păcat grav şi că boala mintală pe care o are este o consecinţă directă a acestui păcat. Această boală nu este altceva decât un chin al conştiinţei. Prin urmare, principalul leac este pocăinţa. Doar pocăinţa şi hotărârea de a nu mai săvârşi acest păcat grav pot atrage harul lui Dumnezeu şi pot vindeca rana sufletului. Adeseori sugerez femeilor care au ezitări să nască ori să nu nască un copil să citească Jurnalul pruncului nenăscut. Dacă sufletul unei femei este încă viu şi există cel puţin un dram de conştiinţă şi compasiune la ea, atunci acele rânduri nu o pot lăsa indiferentă.

DR. PROF. DMITRI AVDEEV, IOANA BESEDINA

Fragment din cartea "SĂ AVEM GRIJĂ DE FAMILIE", EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "SĂ AVEM GRIJĂ DE FAMILIE"

• Reglementarile privind avortul in tarile Uniunii Europene
  Publicat in : Morala
• Avortul este o dubla crima
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Avortul
  Publicat in : Morala
• Ortodoxia si avortul
  Publicat in : Sanatate si stiinta