O practică uzuală care contribuie la susţinerea vieţii este transfuzia de sânge. Examinând-o din punct de vedere medical, putem spune că transfuzia de sânge este de fapt un transplant de ţesuturi.
Sângele este necesar pentru o bună funcţionare a organismului, pentru existenţa vieţii. Ca ţesut fluid, sângele circulă în interiorul vaselor şi joacă un rol important. Mai întâi, el transportă la ţesuturi diverse substanţe pe care le preia din tractul intestinal şi oxigenul pe care îl preia de la plămâni, contribuind de asemenea şi la eliminarea dioxidului de carbon ca şi a altor substanţe nefolositoare.
Cuvântul „transfuzie" semnifică transferul unui lichid dintr-un recipient în altul. Transfuzia de sânge este transferul sângelui de la o persoană la alta, în scopuri terapeutice.
Din timpuri străvechi a existat concepţia că sângele se identifică cu sufletul. Acest lucru îl observăm la scriitorii antici, precum Galen, care spunea: „Sângele este sufletul", şi la Empedocle, care afirma că sufletul este sângele care se revarsă în jurul inimii. Acelaşi lucru îl întâlnim şi în Vechiul Legământ. Amintim pasajele: „ Căci viaţa a tot trupul este în sângele lui" (Lev. 17, 11) şi „Ia bine seama, să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viaţă" (Deut. 12, 23). Pe aceste versete se sprijină hiliaştii care nu acceptă transfuzia de sânge.
Care este punctul de vedere al Bisericii?
1. Sufletul omului este elementul spiritual al existenţei sale, care împreună cu trupul alcătuieşte omul întreg. Sângele este parte a organismului biologic şi, desigur, nu se identifică cu sufletul. După Sfântul Grigorie Palama, „sufletul este pretutindeni în trup", ca substanţă-esenţă se află în inimă ca într-un organ, iar ca energie-lucrare in tot trupul. In Sfânta Scriptură, cuvântul „suflet" este folosit cu mai multe semnificaţii, astfel încât uneori desemnează elementul spiritual al existenţei umane, alteori se referă la om în întregul său, iar alteori înseamnă viaţă, şi de aceea în anumite contexte se scrie că şi animalele au suflet, adică viaţă. La om, sufletul are substanţă-esenţă - inteligibilă-noetică şi de sine stăpânitoare - şi energie-lucrare, în timp ce la animale are numai energie, şi din această cauză ele acţionează simţual şi instinctiv. In pasajele Vechiului Legământ la care am făcut referire, prin termenul de suflet se înţelege viaţa omului, deoarece sângele este un element de bază pentru alcătuirea şi menţinerea vieţii.
2. Pentru Biserică, transfuzia de sânge nu reprezintă o problemă, cu condiţia ca aceasta să se facă prin libera voinţă a donatorului, dar şi din dragoste faţă de cel care primeşte donaţia.
3. Transfuzia de sânge nu trebuie să se facă în scopuri egoiste sau pentru tranzacţii comerciale.
+ Ierotheos Vlahos
Bioetica si Bioteologie, Editura Christiana
Cumpara cartea "Bioetica si Bioteologie"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.