Dupa slujba de inmormantare a crestinilor, se fac pomeniri individuale ale acestora la 3, 9 si 40 de zile, apoi la 3, 6, 9 si 12 luni si dupa aceea in fiecare an.
Pomenirea celui trecut la Domnul, la trei zile dupa moarte, se face intru slava Preasfintei Treimi. Ne rugam ca iubirea lui Dumnezeu se sa reverse si in lumea vesniciei peste cel adormit, ca acesta sa preamareasca slava Sfintei Treimi neincetat, lucru exprimat prin cuvintele "Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!".
Pomenirea la 9 zile de la moarte este intr-o stransa legatura cu cele 9 cete ingeresti, chemate sa mijloceasca pentru cel trecut la cele vesnice. Pomenirea la 9 zile se face si intru amintirea ceasului al 9-lea, orele 3:00 dupa-amiaza, cand Mantuitorul si-a dat duhul pe cruce.
Pomenirea la 40 de zile se face intru amintirea Inaltarii Domnului. In traditia ortodoxa, in aceasta zi, sufletul se prezinta la judecata particulara. Aceasta rugaciune a Bisericii pentru cel care se afla in fata Dreptului Judecator ajuta la iertarea pacatelor.
Pomenirea mortilor se mai face la trei luni, la sase luni, la noua luni si la un an, deci din trei in trei luni, tot spre slava Preasfintei Treimi si pentru a invoca iubirea milostiva a Preasfintei Treimi ca sa-i ierte pacatele celui trecut la cele vesnice.
Sinucigasii pot fi pomeniti?
Daca cel care s-a sinucis a fost in deplinatatea facultatilor mintale, nu beneficiaza de slujba inmormantarii, fiind ingropat la marginea cimitirului, cantandu-se trisaghionul "Sfinte Dumnezeule" si nu poate beneficia de asistenta religioasa (parastase si pomeniri).
Preotul este dator sa cerceteze si sa ia seama la rezultatele cercetarilor cu privirile la sinuciderea in cauza. Daca se ajunge la concluzia ca cel care s-a sinucis a fost "iesit din minti" , se va respecta Canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei si hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 1949, savarsindu-se slujba inmormantarii dupa un ritual redus, dar nu in biserica, ci la groapa celui decedat.
Asadar, pomenirile se pot face numai daca cei care s-au sinucis nu au fost in deplinatatea facultatilor mintale.
Sfantul Teofan Zavoratul ne spune ca ii putem pomeni pe acestia in rugaciunile noastre particulare. "Pentru sinucigasi Biserica nu se roaga, caci ei mor in pacat de moarte, nedezlegat, necuratit prin pocainta. Este dureros sa auda acest lucru iubirea pe care o aveti pentru parintii dumneavoastra, dar la aceasta puteti adauga ceea ce este randuit pentru pruncii care mor fara botez. Acestia sunt lasati in mila nemarginita a lui Dumnezeu. Lasati si dumneavoastra in mila lui Dumnezeu soarta parintilor si rugati-va pentru ei in rugaciunea particulara sa le fie lor dupa mila credinta dumneavoastra in mila aceasta".
Sursa: CrestinOrtodox.ro
-
Sinuciderea
Publicat in : Morala -
Sinuciderea
Publicat in : Morala -
Sinuciderea - eroism sau lasitate?
Publicat in : Editoriale -
Sinuciderea si jertfa de sine
Publicat in : Morala -
Sinuciderea lui Iuda Iscarioteanul
Publicat in : Patimile lui Hristos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.