Ioan Alexandru este unul dintre cei mai mari poeti crestini romani. Numele sau real a fost Ion Sandor. Tanarul crestin s-a nascut in ziua de 25 decembrie 1941, cand in Biserica era praznuita Nasterea Domnului, in localitatea Topa Mica, judetul Cluj, si a trecut la cele vesnice in ziua de 16 septembrie 2000, in orasul Bonn, Germania.

Marele poet crestin Ioan Alexandru a fost iubit de toti marii marturisitori ai vremii sale, marturiile acestora pastrandu-se pana astazi. Petre Tutea, vorbind despre Ioan, va spune: "Doi oameni laici au vorbit religios universitar: Nae Ionescu si Ioan Alexandru. Il iubesc foarte mult pe Ioan Alexandru... a indraznit nelimitat." La randul sau, parintele Constantin Galeriu, va spune si el: "Ioan Alexandru si-a trait suferinta precum o cruce spre inviere."

Ioan Alexandru, poet crestin

Ioan Alexandru s-a nascut in ziua de 25 decembrie 1941, cand in Biserica era praznuita Nasterea Domnului, in localitatea Topa Mica, judetul Cluj. In anul 1962, terminand liceul George Baritiu, din Cluj, se va inscrie la Facultatea de Filologie, din acelasi oras. Transferandu-se la Facultatea de Filologie, din Bucuresti, tanarul Ion Sandor va absolvi studiile in anul 1968.

In urma unei burse recomandate de filosoful Heidegger, tanarul Ioan Alexandru va merge in Germania, spre a-si continua studiile. Odata plecat, el isi va aprofunda studiile in filosofie, teologie, limbi clasice (greaca si ebraica) si arta, in orase precum Freiburg, Basel, Aachen si Munchen.

In cele din urma, in anul 1973, dupa mai multe calatorii culturale, efectuate in tari precum Italia, Spania, Grecia si Israel, tanarul Ioan Alexandru isi va sustine teza de doctorat, avand titlul "Patria, la Pindar si Eminescu".

Intors din Apus, el va tine unele seminarii de poezie comparata si cursuri de ebraica veche, la Universitatea din Bucuresti. Pe langa acestea, el va organiza si unele cursuri de spiritualitate bizantina, la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", tot din Bucuresti. Daca la inceput el a fost lasat de comunisti sa isi tina cursurile in liniste, mai apoi, cand sala cu pricina a ajuns neincapatoare, conducerea a inceput sa-i aprobe din ce in ce mai rar prezenta in sala de curs. Pentru aceasta, in vara anului 1989, poetul Ioan Alexandru va si fi anchetat de Securitate.

Iubea nespus de mult Sfanta Scriptura, mergand sa ii caute sensurile cat mai la radacina. Pentru aceasta, el ii indemna adesea pe studentii sai, zicand: "Folositi acesti ani de foc din viata dumneavoastra, invatati limbile ce pastreaza cuvintele Domnului in Evanghelii si Scripturi: greaca veche si ebraica proorocilor, apoi latina sfintilor stramosi fara de care nu se poate lucra cum se cuvine in ogorul mantuirii."

Prima sa poezie va fi publicata in anul 1960, in revista "Tribuna". Mai apoi, student fiind, el va lucra ca redactor, la revista "Amfiteatru". In anul 1964, profesorul si poetul crestin Ioan Alexandru este numit membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, iar in anul 1979 este ales membru al Uniunii Internationale de Scriitori "Die Kogge".

In ziua de 21 decembrie 1989, in plina Revolutie, curajosul Ioan Alexandru va defila pe strazile din centrul capitalei, printre soldati, raniti si revolutionari, tinand in mana o cruce de lemn si incurajand. Dupa anul 1989, poetul Ioan Alexandru va intra in randul oamenilor politici, pentru binele tarii, in cadrul Partidului PNTCD, unde va fi membru fondator si vicepresedinte. Intre anii 1990-1992, va fi deputat in cadrul partidului amintit, iar intre anii 1992-1996, el va fi senator de Arad. De asemenea, poetul crestin Ioan Alexandru este co-fondator al "Grupului de Rugaciune din Parlamentul Romaniei" si fondator al "Miscarii Pro-Vita".

Ioan Alexandru, marele patriot si poet crestin national, a trecut la cele vesnice in ziua de 16 septembrie 2000, departe de tara, pe care atat de mult a iubit-o, in orasul Bonn, Germania.

Dintre cartile semnate de marele poet, le amintim aici pe urmatoarele: "Cum sa va spun" (1964), "Viata, deocamdata" (1965), "Infernul discutabil" (1967), "Vamile pustiei" (1969), "Vina" (1967), Poeme (1970), "Imnele bucuriei" (1973), "Imnele Transilvaniei" (1976), "Imnele Transilvaniei II" (1985), "Imnele Moldovei" (1980), "Poezii-Poesie" (1981), "Imnele Tarii Romanesti" (1981), "Imnele iubirii" (1983), "Imnele Putnei" (1985), "Imnele Maramuresului" (1988), "Bat clopotele in Ardeal" (roman, 1991), "Caderea zidurilor Ierihonului sau Adevarul despre Revolutie (publicistica, 1993), "Amintirea poetului" (2003), "Lumina lina: Imne" (2004) si "Iubirea de Patrie" (eseuri, 1978).

Teodor Danalache