Parintele Constantin Burduja s-a nascut in ziua de 6 aprilie 1911, in Joia Mare a Postului Pastilor. Viata parintelui, in doua cuvinte: un chip luminos si doi ochi albastri plini de blandete; peste un secol de slujire totala inchinata lui Dumnezeu si aproapelui.
Parintele Constantin Burduja
Parintele Constantin Burduja s-a nascut in data de 6 aprilie 1911, in localitatea Mironeasa, din judetul Iasi. Parintii sai, Vasile si Elena, au primit de la Dumnezeu treisprezece copii. Dintre acestia mai traiesc astazi doar doi, parintele Constantin si fratele sau, Gheorghe, fost militar, amandoi avand o varsta asemanatoare.
Parintele Constantin a iubit cinstita biserica inca din copilarie. El mergea la slujbe cu parintii si cu fratii sai. Parintii sai si-au dorit mult ca el sa ajunga preot. Astfel, la indemnul tatalui sau, cantareţ bisericesc si fost prizonier de razboi, tanarul Constantin a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Husi si ale Facultatii de Teologie Ortodoxa din Cernauti.
Dupa terminarea studiilor, tanarul teolog s-a casatorit cu tanara Olimpia si, apoi, a fost hirotonit preot pe seama parohiei Pribesti. Cei doi au primit de la Dumnezeu cinci copii. Unul dintre ei a murit la un an de zile, iar altul a murit mai inainte de a implini 30 de ani. Ceilalti trei traiesc inca si astazi: Adrian, Constantin si Adelina. Ultimii doi sunt deja pensionari, in timp ce cel dintai este inginer, la Fabrica de pielarie, din Ramnicu Valcea.
Preoteasa Olimpia a trudit din greu la cresterea copiilor si la tinerea gospodariei, fiind un sprijin extrem de puternic pentru parintele Constantin, care a slujit Bisericii lui Hristos fara nici o crutare de sine. Mai mult, pentru ca a fost milostiv toata viata, miluindu-i neincetat pe cei saraci, parintele nu a strans niciodata avere.
In anul 1949, pe cand avea 39 de ani, din pricina faptului ca a acceptat sa fie conducatorul legionarilor din zona natala, parintele Constantin Burduja a fost arestat si condamnat la ani grei de inchisoare. Dupa ce parintele a fost arestat, sotia si copiii sai au fost evacuati din casa parohiala. Neavand avere, acestia s-au retras in satul natal al preotesei, unde copiii au fost infiati de bunicul lor, spre a putea continua studiile.
Vreme de cinci ani, pana in anul 1964, cand a avut loc eliberarea detinutilor de drept politic, parintele Constantin a cunoscut toate rautatile celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu, in temnitele comuniste din Bucuresti, Jilava, Aiud si Canal. Despre acesti ani, parintele nu a povestit nimanui, nici chiar familiei sale. Un singur lucru se stie, iar din acesta le putem deduce pe celelalte: o iarna intreaga a dormit jos, pe ciment, spate in spate cu un coleg de celula.
Un singur lucru marturiseste parintele Constantin despre cei cinci ani acoperiti de taina: credinţa si constiinta curata a nevinovatiei i-au dat putere sa rabde si sa astepte clipa eliberarii. Mai mult, spre sfarsitul detentiei, Insusi Mantuitorul i-a aparut in vis, spunandu-i: "Nu te teme!" In cele din urma, el a fost eliberat si s-a putut intoarce la slujirea Sfantului Altar.
Dupa ce, impreuna cu parintii si cu fratii sai, a trecut prin cele doua Razboaie Mondiale, si dupa ce a indurat cinci ani de detentie, impreuna cu toate chinurile acesteia, parintele Constantin Burduja a continuat sa lupte cu patimile, cu trupul si cu lumea, in propovaduirea Evangheliei lui Hristos, singura care poate aduce omului pacea si odihna.
Dupa ce a slujit o vreme in parohia Deleni, din judetul Vaslui, parintele Constantin s-a retras in apartamentul familiei, aflat in latura sud-estica a Pietei Traian, din orasul Vaslui. Pana astazi insa el nu a incetat sa slujeasca sfintele slujbe. Din pricina varstei si a necrutarii de sine, de dragul lui Dumnezeu si al oamenilor, in ultimii ani, parintele Constantin Burduja a fost internat in spital de multe ori.
In anul 1964, dupa eliberarea din inchisoare, parintle s-a internat in spital, la Iasi, si a fost operat la stomac. Fiind diagnosticat cu cancer, el a fost cusut la loc, in convingerea ca nu are cum sa supravietuiasca operatiei. Urmarea, prin mila lui Dumnezeu, parintele a mai trait inca vreo cincizeci de ani... si inca traieste (in 2013).
In anul 1989, in urma unui neoplasm de colon, spre surprinderea doctorilor, parintele Constantin s-a vazut iarasi vindecat, prin harul lui Dumnezeu si iubirea Sa de oameni. Internarile in spital au continuat vreme de multi ani. In anul 2007, dupa moartea sotiei sale, parintele s-a imbolnavit de plamani, dar si atunci s-a aflat pe sine vindecat. In cele din urma, la aproape o suta de ani, parintele a cazut si si-a fracturat mana si piciorul, dar si aceasta a trecut.
Internare, vindecare in chip minunat si, fara odihna, continua slujire, inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Vreme de mai multi ani, parintele Constantin Burduja nu a lipsit la nici o Sfanta Liturghie care s-a oficiat in biserica inchinata Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul, din Vaslui, ctitorita de Sfantul Stefan cel Mare. Pentru nevointele sale duhovnicesti, parintele a fost numit "patriarhul Vasluiului".
Cuvinte duhovnicesti ale parintelui Constantin Burduja
"Aveţi credinţa si nadejde in mila lui Dumnezeu. Astazi omul isi pierde nadejdea mai usor. Cand ajungeţi la greutate mare, sa nu credeţi ca totul se termina si nu mai aveţi incotro. Viaţa e cu greutaţi, dar fiecare trebuie sa le duca in spate cu credinţa ca va scapa din toate. Ca Dumnezeu e bun si milostiv. Puneţi-va nadejdea in Dumnezeu si El va va scapa."
"Drumul omului, in viaţa, este ca o scara care pleaca de la pamant la cer; omul trebuie sa se straduiasca sa ajunga acolo. El poate ajunge pastrand invaţatura Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Crestinul intalneste piedici, pentru ca vrajmasul nu sta degeaba. Omul urca si se poticneste, iar pentru a merge mai departe are nevoie de rugaciune. Mantuitorul ne spune ca celui care se roaga toate ii sunt cu putinţa prin credinţa si prin implinirea voii lui Dumnezeu. Cand omul nu mai poate, vine harul lui Dumnezeu si il ajuta. Rugaciunea, credinţa, milostenia, dragostea de Dumnezeu si faţa de aproapele sunt mijloace care ne sprijina."
"Asa am parcurs si eu cu voia lui Dumnezeu treapta cu treapta, an cu an, pana am ajuns la acest varf de munte, la o suta de ani. Slavit sa fie numele Domnului, de acum si pana in veac! Privesc in vale, de pe acest munte, si vad toate poticnelile, toate caderile, toate ridicarile pe care m-a invrednicit Dumnezeu sa le am. Am trecut prin ani grei, dureri mari si suferinţa multa, necazuri incepand din copilarie."
"Cu mila Domnului am pastrat credinţa neclintita; am savarsit Sfintele Taine, spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea poporului, dar a venit si o mare incercare: inchisoarea; cinci ani de zile am stat in iadul de la Jilava si de la Aiud. Din aceste greutaţi m-a scos rugaciunea si credinţa; asa cum Mantuitorul l-a ridicat pe Sfantul Petru din valurile marii, asa m-a ridicat Dumnezeu si m-a scos."
"Sa luptati ca raul sa nu se cuibareasca in inima si sufletul vostru. Sa aveti credinta in Dumnezeu, sa nu deznadajduiti niciodata, pentru ca Dumnezeu nu paraseste pe nimeni."
"Iubiti-va, fratilor!"
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Acatistul Sfintilor Imparati Constantin si Elena
Publicat in : Acatiste -
Biserica Sfintii Constantin si Elena - Oborul Nou
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Raporturile lui Constantin cel Mare cu Biserica
Publicat in : Sfintii Constantin si Elena
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.