Parintele Dimitrie Gagastathis (1902-1975) a fost un preot simplu de tara, fara inalte studii teologice, dar cu o experienta duhovniceasca uimitoare. Parintele Dimitrie, ca si in cazul sfintilor si al marilor parinti duhovnicesti, pe parcursul intregii vieti a trait ancorat mai ales in realitatile spirituale, decat in cele materiale. Notele sale autobiografice descriu numeroase minuni, intalniri ale parintelui cu ingeri, sfinti si diavoli, in momentele decisive ale vietii sale. Multi din cei care l-au cunoscut, l-au numit pe parintele Dimitrie Gagastathis "omul lui Dumnezeu si prietenul ingerilor”.
Parintele Dimitrie Gagastathis s-a nascut in satul Platanos din prefectura Trikala, Grecia, pe 1 august 1902. Parintii sai, Chrerstos si Catherina Gagastathis, erau buni crestini. Inca din copilarie iubea slujbele Bisericii si chiar jocurile sale aratau inclinatia spre viata inchinata slujirii lui Dumnezeu. Deoarece familia sa era saraca, pentru a o ajuta material, la varsta de 15 ani a devenit pastor. Inca din acel timp a pus inceput razboiului duhovnicesc, pe care avea sa-l poarte pana la sfarsitul vietii sale. Demonii il asaltau prin ispite, i se aratau in moduri inspaimantatoare. A pastrat icoane in coliba sa pentru a-l feri de ei si, in special, a cerut mijlocirea arhanghelilor pentru a-l proteja.
La varsta de 19 ani s-a inrolat in armata luptand pe front in cadrul razboiului greco-turc. Pe 18 iunie 1924 a terminat stagiul militar dupa care s-a reintors la scoala terminand clasa a VI-a. Apoi, timp de sase luni a urmat cursurile unui Seminar Teologic. In februarie 1928 s-a casatorit cu Elisabeta Koutsimpiris din Platanos cu care a avut noua fiice. In acelasi an, a fost hirotesit citet de catre Episcopul Tricalei, Policarp. In anul 1931 a fost hirotonit preot.
Parintele Dimitrie Gagastathis a slujit in Biserica Sfintilor Arhangheli, parohia copilariei sale, intampinand numeroase dificultati din cauza comunistilor locali, fortelor de ocupatie germane, si turcilor.
Grecii au fost afectati si de catre comunisti in timpul acestei perioade. Acestia s-au prezentat ca nationalisti, proclamand sloganuri patriotice si mascand aversiunile fata de crestinism. Initial parintele Dimitrie i-a acceptat, insa constientizand pericolul a decis sa lupte pe fata impotriva miscarii. La un moment dat, sotia sa a incercat sa-l convinga sa-i sprijine, si cativa din preotii din satele vecine, de asemenea. Insa a continuat sa-i denunte spunand: "Comunismul aboleste Biserica, familia si patria”.
De patru ori Parintele Dimitrie a fost condamnat la moarte de catre comunisti, iar in cateva randuri a trebuit sa-si paraseasca familia, asteptandu-se sa nu-i mai revada in aceasta lume, insa de fiecare data a fost salvat in chip minunat.
Apropierea sa de sfintii ingeri i-au oferit o mare indraznire in a li se adresa: "Diseara doresc o minune,” le spunea, sau, "De ce nu faci nimic? Da o mana de ajutor.” Si nu putine au fost cazurile cand ingerii l-au salvat in chip minunat.
In 1945, comunistii faceau propaganda incercand sa-i atraga de partea lor pe preoti. Vazand ca parintele Dimitrie Gagasthatis nu vrea sa treaca de partea lor, comunistii s-au dus la episcopul Ioachim al Cozaniei. De-a lungul istoriei Bisericii, diavolul nu a ucrat doar prin prigonitorii din afara ai Bisericii, a lucrat si prin unii ierarhi nevrednici, cum a fost acest apostat, Ioachim al Cozaniei, care l-a condamnat la moarte pe vrednicul de pomenire parinte Dimitrie si a trimis soldati ca sa il ucida. Pentru parinte, venirea acestui detasament de luptatori de gherila - insotiti de un arhimandrit - a fost un moment foarte, foarte trist. Dar parintele Dimitrie si-a pus nadejdea in Dumnezeu si a cerut voie sa se roage Sfintilor Arhangheli, inainte de a fi ucis; pentru ca parintele Dimitrie avea mare nadejde in ajutorul Sfintilor Arhangheli, a intrat in biserica, s-a rugat la icoana Sfintilor Arhangheli si a inceput Canonul de pocainta, zicand: "Binecuvantat este Dumnezeul nostru”.Inainte de moarte, parintele, in loc sa cada in deznadejde, avea inima senina, stiind ca-L marturiseste pe Hristos si se uneste cu Hristos. In clipa in care a inceput Canonul de pocainta, s-a auzit un zgomot, o lovitura puternica in iconostas, iar icoana Sfintilor Arhangheli s-a miscat. Parintele a auzit foarte multa harmalaie si, cand a iesit din biserica, a vazut ca cei care au vrut sa-l ucida, plecasera. Fugisera, pentru ca se apropiau dusmanii lor...
De multe alte ori, fiind in fata mortii, parintele Dimitrie a cerut ajutorul Sfintilor Arhangheli si l-a dobandit. In anul 1945, pe data de 20 octombrie, un detasament s-a apropiat de parintele Dimitrie, soldatii au tras spre el, dar gloantele trase au trecut prin sutana parintelui, insa pe parintele nu l-au atins. Parintele a fost impuscat, gloantele au trecut prin haina preoteasca, dar nu l-au atins! Si, vazandu-i pe soldati ca se apropie de el, parintele Dimitrie s-a rugat: "Arhanghele Mihail, sunt in primejdie, salveaza-ma”! Si atunci s-a aratat Sfantul Arhanghel Mihail ca un fulger. Pe seful soldatilor l-a aruncat jos de pe cal, taindu-i cu sabia curelele de la sa. Seful soldatilor si-a frant sira spinarii, iar ceilalti soldati au inghetat pe loc. Si unul dintre soldati a venit la parintele si i-a zis: "Iarta-ne, pastorul nostru, du-te pe calea ta, ai dobandit pazitori puternici”.
Pe 1 octombrie 1973 s-a retras din oficiul de paroh motive de sanatate fiind diagnosticat cu cancer. De atunci a trait ca un sfant cu rugaciunea neincetata, dand slava lui Dumnezeu pentru incercarea prin care trece. Unul din doctorii care i-au fost aproape pana in ceasul mortii spunea: "Niciodata nu a refuzat pe cinvea sa vina sa-l vada, oricat de obosit ar fi fost. Intotdeauna avea un cuvant bun, un sfat, pentru oricine. Povestea o minune din viata sa, repetand de fiecare data, "Credinta noastra este vie, copilul meu, religia noastra este vie!” si dadea slava lui Dumnezeu, varsand lacrimi.” Parintele Dimitrie Gagastathis a trecut la cele vesnice pe 29 ianuarie 1975.
In timpul vietii sale, a fost smerit, drept, simplu, plin de credinta si dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele, rugadu-se neincetat pentru nevoile intregii lumi. A povatuit oile sale cele cuvantatoare ca un bun pastor si a devenit invatator tuturor, invatand prin cuvintele sale, prin scrierile sale si, mai presus de toate, prin viata sa sfanta.
Parintele Dimitrie i-a cunoscut pe cativa parinti contemporani precum Arhimandritul Filotei Zervakos, Staret al Manastirii Izvorul Tamaduirii din Paros, si a fost prieten apropiat al Parintelui Atanasie un monah care ulterior avea sa devina Episcopul Atanasie, ierarh in hertzegovina. De asemenea, parintele Dimitrie a fost in legatura spirituala cu ieromonahul Amfilohie Makris, de la Manstirea Buna Vestire din Patmos, cu Efrem Katunakiotul.
Parintele Emilian Simonopetritul spune ca toti cei care l-au cunoscut pe Parintele Dimitrie Gagastathis au fost transformati, fiind atinsi de "focul dumnezeiesc”.
Editura Orthodox Kypseli a publicat o carte cuprinzand biografia parintelui initulata ”Parintele Dimitrie Gagastathis - omul lui Dumnezeu” insotita de subtitlul ”Viata, Minunile si Sfaturile duhovnicesti ale unui simplu preot in zilele noastre”. Aceasta carte a fost in mare parte realizata pe baza notelor autobiografice ale parintelui Dimitrie. Cartea include si cateva scrieri si invataturi duhovnicesti ale sale:
"Scopul oricarei rugaciuni si slujbe este sa ne apropie de Dumnezeu si sa-L iubim mai mult. "
"Dumnezeu ne-a salvat de comunism, dar Satana ne-a indreptat catre materialism.”
"Rugaciunea este un telefon, fara fir, prin care comunicam direct cu Dumnezeu. Formezi numarul pe telefonul rugaciunii pentru a vorbi cu Dumnezeu si El raspunde. Il auzi clar, Il simti foarte aproape. "
"Unde nu este dragoste si ascultare fata de episcopul local, totul este distrus.”
"Minuni se intampla in fiecare clipa, dar noi nu le percepem deoarece suntem impietriti la inima.”
"Nu sunt o persoana cu educatie, insa pot sa va spun din experienta - aceasta este ceea ce viata m-a invatat - ca noaptea si cu stomacul gol te poti ruga mai bine.”
"Nu-l avem pe Hristos in interiorul nostru si de aceea nu cunoastem ce inseamna iubirea, pacea.”
"Rugaciunea in timpul noptii este de o mare valoare. Oamenii dorm, Dumnezeu asculta.”
"Nu ma rog pentru mine insumi. Iubesc oamenii intr-o asemenea masura incat ma rog numai pentru altii”.
"Niciodata sa nu-ti fie teama de omul care iubeste. In el locuieste Dumnezeu.”
Radu Alexandru
Descriindu-l pe Papa-Dimitrie, Stareţul Emilianos a spus:
„După aparenţa exterioară, viaţa şi învăţăturile lui Papa-Dimitrie erau foarte directe şi simple. Era îndatoritor, blând, binevoitor, amabil, delicat, cu un suflet sensibil, atent cu gândul şi politicos în cuvânt. Se umplea cu uşurinţă de entuziasm, exprimându-şi bucuria, vorbea cu umor şi cu multe exemple, crea o atmosferă tihnită şi plăcută. Se îngrijea să placă tuturor, să nu pună pe nimeni într-o situaţie dificilă sau neplăcută. Evita să osândească oamenii, încercând să le justifice acţiunile şi să le acopere greşelile. Vorbea mult atunci când discuţia nu avea în vedere deşertăciuni, cuvintele sale revelând ca într-o pictură frumuseţea sufletului său. După o conversaţie purtată cu el, plecai transformat, plin de gânduri, stârnit până în adâncul inimii, arzând de focul aprins de Dumnezeu în suflet. Era un «meşteritor-de-om»...
După cum am amintit, Papa-Dimitrie dădea dovadă de o mare dragoste ca preot. Era foarte apropiat de oameni, plin de dragoste faţă de semeni, milostiv, cu inima deschisă, sociabil. Intotdeauna cu bomboane în mâini pentru copiii mici şi cu bani pentru nevoiaşi. Se preocupa de sălile de conferinţă, de bibliotecă. Venea în vizită, făcea cadouri, trimitea scrisori. Să nu creadă însă nimeni că prezenţa sa se reducea doar la o activitate de organizare sau la o «lucrare socială». Este adevărat că era implicat în tot ce se întâmpla în sat, însă în realitate trăia în afara a toate, în pacea şi sub ocrotirea cerului, întărit de experienţa vieţii mistice.
Deşi căsătorit şi cu mulţi copii, vieţuia ca un ascet cu Dumnezeul său, ca un nevoitor ce a «părăsit plăcerile vieţii» şi «sălăşluieşte în inima sa», «locuind împreună cu Dumnezeu»...
Cu adevărat, el a vieţuit împreună cu Dumnezeu, Care i-a vorbit aşa cum el a făcut-o cu sfinţii, «prin vise în noapte şi prin cuget în zi».
A trăit împărăţia lui Dumnezeu, «contemplând cele văzute, înţelegând cele nevăzute»."1
1. lbid., pp. 128-131; de asemenea, în Arhimandritul Emilianos, The Authentic Seal, pp. 240-243 (într-o altă traducere).
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.