Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a declarat in aceste zile ca Efrem Katunakiotul va fi inscris in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de Daniil Katunakiotul, Ieronim Simonopetritul si Iosif Isihastul

Parintele Efrem Katunakiotul (1912 - 1998) este considerat  ca unul din cei mai mari duhovnici ai Sfantului Munte Athos si unul din cei mai mari isihasti ai epocii noastre. Parintele Efrem a fost ucenicul lui Gheron Iosif Isihastul, si de aceea, experienta si invaturile sale duhovnicesti se inscriu pe linia parintelui sau duhovnicesc. Daca ceilalti ucenici ai lui Gheron Iosif au preluat conducerea unei manastiri aghiorite, parintele Efrem a preferat isihia, ramanand retras in pustia Katounakiei unde a vietuit cu trei ucenici.

Parintele Efrem Katunakiotul - Viata

Parintele Efrem s-a nascut la data de 6 decembrie 1912, in sanul unei familii modeste din Amvelohori, purtand numele de botez Evanghel Ioan. Copilaria si-a petrecut-o in satul natal iar mai apoi, in localitatea Tiva. Inca din copilarie, tanarul Ioan cauta permanent apropierea de Dumnezeu, frecventand bisericile, monahii si monahiile din jurul Tivei. In anul 1930 a absolvit gimnaziul. Dupa trei ani, ajunge in pustiul Katunakiei, din Muntele Athos.

A fost tuns rasofor in anul 1934, cu numele Longhin, iar un an mai tarziu, la data de 28 ianuarie 1935, este tuns in monahism, sub numele Efrem. Dupa un an a fost hirotonit preot de catre mitropolitul Gherman al Cicladelor.

In Sfantul Munte a intalnit multi monahi imbunatatiti, precum monahul Nichifor, Iosif si Procopie dar cea mai stransa legatura a avut-o cu Gheron Iosif Isihastul, din 1936 pana la moartea parintelui sau duhovnicesc, in 1959.

Parintele Efrem, in toata vremea era preocupat de rugaciune si de rucodelie. El a povestit ucenicilor sai despre vizita neasteptata a Sfantului Teodor. Astfel, el marturisea ca odata a fost cuprins de durerile de mijloc, din cauza muncilor fizice pe care le practica. Dintr-odata, ca printr-o minune, a povestit batranul Efrem ca un tanar l-a ajutat sa care bustenii de plop, folositi pentru fabricarea pecetilor pentru prescura. Apoi, acel tanar care l-a ajutat a disparut intr-o clipita, nu inainte de a-i spune ca este Teodor. Intreaga sa viata, monahul Efrem s-a intrebat care dintre cei doi Sfinti Teodor l-a ajutat: Teodor Tiron sau Teodor Stratilat?

Batranul Efrem a avut parte de bucuria de-asi vedea propriul tata tuns ca monah, sub numele de Iov, iar mama facuta schimonahie chiar pe patul de moarte.

Parintele Efrem Katunakiotul nu a fost un scriitor, ci un ascet, un vas ales care a cautat permanent drumul Crucii si al Invierii. Multi crestini, printre care episcopi, egumeni, calugari sau simpli credinciosi veneau la parintele Efrem pentru a-i povatui pe calea vietii launtrice, si, nu in ultimul rand, pentru a se ruga pentru ei.

Odata cu trecerea timpului, starea de sanatate a batranului Efrem a inceput sa se inrautateasca. In noiembrie 1996, a fost imobilizat la pat, in urma unei comotii cerebrale. El a adormit intru Domnul nostru Iisus Hristos in 27 februarie 1998.

Parintele Efrem Katunakiotul - Despre ascultarea de duhovnic

Ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum, in locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic.

Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea de duhovnic ne mantuie.”
Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe duhovnicul tau. Sa te opui, sa te impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului tau. Asa e corect si asa trebuie sa faci. O intamplare asemanatoare cu cea in care acel monah a zis: „am duhovnic" si prin aceasta au disparut dracii, i s-a intamplat si tatalui parintelui Amfilohie.

Parintele Amfilohie si-a adus tatal la Sfantul Munte, l-a facut monah si-l ingrijea. Ca sa vezi, copilul si-a facut tatal calugar!… Cand tatal lui tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera muribundului si vazandu-l foarte tulburat il intreba:
- De ce esti, tata, atata de tulburat?
- Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul. Iar parintele Amfilohie i-a spus:
- Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub ascultare. Daca mai vin la tine sa le zici: Ce aveti cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultator".
Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu mai mult zgomot, cu sabii, cu topoare, cu furci, speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are duhovnic, demonii s-au fãcut nevazuti. Numai diavolul stie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul.

Parintele Efrem Katunakiotul - Despre sfintenie, virtute si nevointa

Omul care il lauda pe aproapele sau si se judeca pe sine ajunge la masura sfinteniei. Daca tu ceri de la altul care te-a intristat sa-ti puna metanie inseamna ca nu ai o stare duhovniceasca buna si nu pasesti pe drumul calugariei.

Omul, atat timp cat traieste, trebuie sa se nevoiasca. Iar cea dintai nevointa este sa se biruiasca pe sine insusi. Primul si cel mai mare vrajmas al omului nu este diavolul. Nu, ci este omul insusi cu sinea lui vicleana. Si aceasta deoarece nu asculta de cel care il poate sfatui, ci face ceea ce ii spune gandul sau. Si desi avem atatia Sfinti Parinti carora le putem urma, citindu-le scrierile, cu toate acestea egoismul nostru ne stapaneste de multe ori. Atunci cand omul se biruieste pe sine inaintea lui Dumnezeu, el este cel mai mare mucenic si purtator de biruinta.

Suferinta Crucii nu va lipsi niciodata din viata fiecaruia. De ce? Pentru ca de vreme ce Incepatorul nostru a urcat pe Cruce, si noi vom urca. Pe de o parte ea este dulce si usoara, iar pe de alta parte este amara si grea. Daca ridici cu dragoste Crucea lui Hristos, este foarte usoara, este ca un burete, ca pluta. Daca nu o primesti astfel, este grea si de neridicat.

Parintele Efrem Katunakiotul - Despre rugaciune

Cea mai buna rugaciune este cea pe care o descoperi tu insuti in acea clipa. Nu ajunge numai sa citesti rugaciunile Sfintei Impartasanii pentru a te impartasi a doua zi. Citim: "Din buze necurate, din inima pamgarita...", dar nici macar nu intelegem ce zicem. Tu insa sa te silesti sa te afli la rugaciune intr-o stare de umilinta si atunci vei intelege cuvintele rugaciunii pe care o rostesti catre Dumnezeu. Aceasta are mare putere! Da, mare putere!

Sa presupunem ca maine ne vom impartasi. Va veni insusi Mangaietorul sa sfinteasca Sfintele Daruri! Cum Il vei intampina? "Alerg la mila si milostivirea Ta. Iarta-ma! Om sunt si eu, iarta-ma!"

Aceasta rugaciune pe care o spui din adancul sufletului tau are mare putere, pentru ca o intelegi. Caci de multe ori citim, dar mintea fuge in alta parte, pe cand cea care iese dinlauntrul tau o intelegi.

Sursa CrestinOrtodox.ro

• Tu ma cautai pe mine si eu pe tine
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: