Parintele Ioan Gutu a fost unul dintre marii parinti romani rugatori din Sfantul Munte Athos. Nascut in anul 1906, in regiunea basarabeana Soroca, si trecut la cele vesnice in ziua de 5 decembrie 1996, in chilia sa din Sfantul Munte, parintele Ioan Gutu a trait si a murit intr-o smerenie desavarsita.
Ca un adevarat testament duhovnicesc, parintele Ioan Gutu ne-a lasat cuvantul dupa care el insusi si-a intocmit faptele: "Sa iubim toate faptele cele bune in mod egal, dar sa incepem cu frica de Dumnezeu si sa terminam cu dragostea pentru El, care este cununa tuturor faptelor bune. Rugaciunea sa mearga inaintea tuturor faptelor bune. Mai multa rugaciune, mai multa smerenie, mai multa dragoste de Dumnezeu ne vor conduce cu usurinta spre Imparatia Cerurilor. Sa ne rugam unii pentru altii si sa avem nadejde ca nu ne lasa Dumnezeu. Totusi, noi nu ne putem mantui fara ispite, rabdare si pocainta."
Parintele Ioan Gutu de la Colciu
Parintele Ioan Gutu s-a nascut in anul 1906, in localitatea basarabeana Popesti, regiunea Soroca. In anul 1926, dupa ce va termina cele patru clase primare, potrivit obiceiului vremii, la varsta de numai 19 ani, tanarul Ioan va pleca in Sfantul Munte Athos, unde se va aseza in schitul vatopedin "Colciu", in chilia inchinata Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.
Peste numai doi ani de ucenicie, in anul 1927, tanarul a fost tuns in monahism. Peste alti doi ani, in anul 1929, el va fi hirotonit ierodiacon, iar mai apoi, in anul 1931, ieromonah. Incepand cu anul 1951, vreme de aproape patruzeci de ani, parintele Ioan Gutu va petrece singur la Colciu, toti ceilalti vietuitori trecand treptat la cele vesnice.
Mai tarziu, in urma unei vizite facute la chilia athonita de la Colciu, tatal sau, bucuros de curatenia vietii fiului sau, i-a spus acestuia din urma: "Ingrijeste-te sa mori aici!" Astfel, in chilia de la Colciu, el va va petrece in nevointe duhovnicesti pana la moarte, adica vreme de peste saptezeci de ani. In tot acest timp, parintele Ioan Gutu nu a plecat din Sfantul Munte decat numai o singura data, iar atunci din ascultare de duhovnicul sau, ieromonahul Ilie Vulpe.
Despre acest ieromonah smerit, parintele Dionisie Ignat, vietuitor in Chilia Sfantul Gheorghe - Colciu, spune: "Parinte duhovnicesc i-a fost parintele Ilie Vulpe, dar in scurt timp batranii au murit si el a ramas singur zeci de ani. Noi am trait cu parintele Ioan ca fratii: nu era nici o deosebire intre cele doua chilii ale noastre. Toate sarbatorile si toate praznicele mari, vesnic le-am facut la un loc. Parintele Ioan Gutu a fost cel mai riguros implinitor al vietii monahale pe care l-am cunoscut vreodata, un monah dintre cei mai buni si un om foarte ravnitor si bun. Au incercat si altii sa locuiasca cu el, dar n-au fost in stare. Era doar preot, nu si duhovnic. De cand a murit ultimul parinte duhovnicesc din chilie, din smerenie, el nu a mai slujit niciodata."
Pentru toti cei care l-au cunoscut, desi nu spovedea, parintele Ioan Gutu a fost cu adevarat un mare parinte duhovnicesc: postea tot timpul, mancand numai o data la cateva zile; priveghea tot timpul, noaptea odihnindu-se numai cateva ceasuri; se ruga tot timpul, facand nenumarate metanii.
Odata, cand un frate mai tanar i-a cerut cuvant de folos parintelui Ioan, acesta din urma i-a spus: "Eu sunt un om simplu si nu am cuvinte de folos. Cer si eu de la altii mai sporiti sfat si povatuire duhovniceasca. Dar, daca vom implini fagaduintele calugaresti si vom savarsi calatoria vietii asa cum am inceput-o, sa avem nadejde de mantuire."
In ultimii ani ai vietii sale, din pricina nevointelor si a indelungatilor ani, parintele s-a imbolnavit. Chiar si asa, nechemand nici un medic, el si-a continuat pana in sfarsit canonul sau monahal, nimic lasand deoparte. Pentru aceasta, cu mai bine doua luni inainte de trecerea sa la cele vesnice, parintele a spus ucenicului sau data plecarii sale din aceasta lume.
Parintele Ioan Guta a adormit in Hristos in ziua de 5 decembrie 1996, la varsta de 91 de ani, dupa o viata sfanta. In ziua de 3 decembrie, el s-a spovedit la parintele Dionisie Ignat, a participat la slujbele din zi si s-a impartasit cu Sfintele Taine. Mai apoi, cerandu-si iertare de la toti vietuitorii din Colciu, parintele s-a retras linistit in chilia sa. Potrivit ucenicului sau, ieromonahul Augustin, parintele Ioan Gutu a fost "un model de smerenie in toate: la imbracaminte, la mancare, la chilie, la vorba... in toate; am invatat multe de la dansul".
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Sfaturi duhovnicesti - Arhimandritul Iachint Unciuleac
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Mitropolitul Andrei Saguna
Publicat in : Parinti -
Parintele John Anthony McGuckin
Publicat in : Parinti -
PS Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.