Lavrentie Sovre (1923-2002)
Parintele Lavrentie Sovre este unul dintre marii parinti duhovnici care s-au nevoit in Manastirea Frasinei. Nascut in ziua de 25 septembrie 1923, parintele Lavrentie a adormit in Domnul in ziua de 20 iulie 2002, in vremea savarsirii Tainei Sfantului Maslu, in biserica Manastirii Frasinei.
Parintele Lavrentie Sovre - Manastirea Frasinei
Parintele s-a nascut in data de 25 septembrie 1923, in localitatea Trestia, judetul Maramures. Parintii sai, Lazar si Parascheva, au fost credinciosi si evlaviosi. Botezandu-si copilul in biserica satului, inchinata Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, la Botez, cei doi i-au pus copilului numele Gavriil.
De la mama sa, tanarul Gavriil avea sa invete atat dragostea de Dumnezeu, precum si ravna spre nevointe si rugaciune. In anul 1939, la varsta de numai 16 ani, iubitorul de viata duhovniceasca, Gavriil, si-a indreptat pasii spre Manastirea Rohia, aflata in vecinatate. Pentru intaia oara, aici el va cunoaste adancimea vietii monahale, pe care nu o va mai putea uita toata viata.
Intorcandu-se acasa, el nu a mai putut ramane departe de manastire decat numai doi ani. Astfel, in ziua de 25 decembrie a anului 1941, cand Biserica Ortodoxa praznuia Nasterea Domnului, tanarul Gavriil, in varsta de numai 18 ani, isi va lua ramas bun de la toti cei dragi si va porni spre manastire.
Trecand mai intai prin Manastirea Toplita, tanarul Gavriil va ajunge mai apoi in Manastirea Neamt, unde se va si inscrie la Seminarul Teologic din incinta. Inca seminarist fiind, el a fost recrutat in armata; intre anii 1942-1944, va fi inrolat ca soldat, in brigada de vanatori montani; datorita unei neputinte la picioare, el va fi insa lasat la vatra.
Fiind eliberat din armata, ravnitorul de cele sfinte, Gavriil, va porni hotarat spre Manastirea Frasinei, unde va ramane pana in ultimul ceas al vietii sale. Dupa mai multe ascultari si incercari, fratele Gavriil va fi tuns in monahism, in ziua de 30 noiembrie 1948, la varsta de numai 25 de ani.
Peste numai o luna, in ziua de 9 ianuarie 1949, monahul Lavrentie este hirotonit ierodiacon, in cadrul unei slujbe tinute la Manastirea Cozia. Dupa noua ani de slujire ca ierodiacon, in anul 1968, in prima saptamana a Postului Mare, el va fi hirotonit ieromonah.
Odata hirotonit ieromonah, parintele Lavrentie este numit si econom al Manastirii Frasinei. Impreuna cu parintele staret Neonil Stefan, parintele Lavrentie a reusit sa administreze exemplar manastirea. In vremuri grele, cei doi au reusit sa zideasca un grajd nou, o trapeza si o noua cladire pentru staretie. De asemenea, cei doi vor schimba si acoperisul corpului de chilii din jurul bisericii celei mari.
Incepand cu anul 1978, parintele Lavrentie Sovre isi va lua misiunea de a savarsi Taina Sfantului Maslu, la bisericile aflate in constructie si la familiile necajite. Oricat a cautat parintele sa ramana ascuns de ochii iubitori ai oamenilor, Dumnezeu tot l-a descoperit pe acesta, lumina neputand fi asezata sub obroc. Astfel, parintele a ajuns renumit ca un mare duhovnic si povatuitor de suflete; sfintele slujbe, intre care Sfanta Liturghie, Sfantul Maslu si Taina Sfintei Spovedanii, ajunsesera sa ii ocupe mai toata ziua.
In urma unei boli trupesti, de scurta durata, insa deosebit de chinuitoare, parintele Lavrentie Sovre adoarme in Hristos, pe care atat de mult L-a iubit, in ziua de 20 iulie 2002, in vremea savarsirii Tainei Sfantului Maslu, in biserica cea mare de la Manastirea Frasinei.
Parintele Lavrentie Sovre - sfaturi duhovnicesti
Copilul meu, sa faci mereu fapte bune si sa spui ca n-ai facut nimic. Dumnezeu nu sta intr-o minte semeata, ci intr-o inima smerita si curata. Smerenia arde pe draci, fiule, nici postul, nici rugaciunea, nici o alta nevointa nu e urata de draci ca nevointa aceea de a-si invata omul mintea de-a se prihani pe sine. Spune doar atat, "Iarta-ma!" Si mai mult nu. Nu va indreptati, ci atat sa spuneti. "Am gresit, iarta-ma!" Ce este mai mult e de la draci! Daca stati jos cu mintea, nu cadeti. Cum v-ati inaltat, gata ati cazut. Fiule, nu fugi de greu. Unde este greu, acolo este si cununa mai mare.
Fiule, cum ai intrat in biserica, in ceruri ai intrat, toate dupa slujba sa le lasi, gandul tau sa fie numai la Dumnezeu. Ai intrat in biserica, ai intrat in cer. Nu te mai uiti cine intra si cine iese, nici nu te gandesti la lucruri desarte, ci mintea sa o ai la slujba.
Fiule, noi avem un mai mare razboi, cel cu dracii pe care trebuie sa-i biruim, lasa tu ziarele si politica si te roaga pentru lume. Tine posturile de la cap la coada, duminica si in sarbatori mergi la biserica, nu injura, nu dracui si iti va merge bine. Tăcerea si linistea sunt inceputul rugaciunii.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.