Parintele Arhimandrit Natanael (Cronidus Nikolaevici Pospelov) s-a nascut in 1920, in familia preotului Nicolae Pospelov. In timpul anilor dificili ai persecutiei sovietice impotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, parintele Nicolae a suferit moarte martirica, fiind impuscat in Poligonul Butovo. Ulterior parintele Nicolae a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Rusa ca ieromartir. Mama sa, Maria, a murit, de asemenea, in mari suferinte.
Cand a inceput al Doilea razboi Mondial, Cronidus Nikolaevici a fost inrolat in armata. In timpul razboiului, a fost pus in fata situatiei de a lua parte la salvarea Icoanei Maicii Domnului de la Vydropuzhsk. Soldatii erau stabiliti in acest sat, avand misiunea sa-i pazeasca pe prizonierii germani de razboi. Prizonierii erau tinuti in biserica incuiata. Era iarna si nu existau lemne pentru foc, iar soldatii Armatei Rosii au primit ordinul sa incalzeasca biserica prin arderea icoanelor. Cronidus a alergat atunci la proprietarul casei unde locuia, spunandu-i despre actul ce urma sa aiba loc, iar acesta a pus la dispozitie lemne pentru foc, pentru a salva vechea icoana facatoare de minuni.
Dupa ce si-a incheiat stagiul militar in 1947, Cronidus s-a infatisat inaintea Mitropolitului Grigorie Chukov al Lenigradului spunandu-i ca vrea sa devina calugar. “In ce manastire?” a intrebat mitropolitul. “In oricare veti binecuvanta”, a replicat acesta. Si astfel, in acelasi an, a fost acceptat in obstea Manastirii Pesterilor din Pskov si tuns in monahism, luand numele Natanael. In aceasta manastire avea sa ramana pana la trecerea sa la cele vesnice.
Parintele Natanael s-a nevoit in manastire vreme de 55 ani, sub conducerea multor stareti, printre care s-au numarat Arhimandritul Pimeni (Izvekov), ajuns ulterior Patriarh al Rusiei, si Arhimandritul Alipie (Voronov). Parintele a fost fiul duhovnicesc al Ieroschimonahului Simeon (Zhlenin) de la Manastirea Pesterilor.
Parintele Natanael a avut numeroase ascultari in Manastirea Pskov, de-a lungul timpului: la muncile campului, a avut in grija gradina manastirii, s-a ocupat de provizia de lemne, la trapeza, a fost ghid al manastirii, dar, pentru cel mai mult timp, a fost trezorier al acestui asezamant monahal.
Parintele Natanael s-a remarcat mai ales prin marea sa evlavie si darul discernamantului duhovnicesc. In inimile tuturor celor care l-au cunoscut, Parintele Natanael va ramane pentru totdeauna un preot intelept si inaintevazator, un monah riguros, un postitor plin de ravna, un rugator fierbinte si un om al ascultarii sincere. Niciodata nu a actionat urmand voii sale, fapt ce i-a adus numeroase daruri, si niciodata nu s-a plans in legatura cu lucrurile care i s-au intamplat. In totul a vazut purtarea de grija a lui Dumnezeu, si i-a invatat aceasta pe fiii sai duhovnicesti.
A fost un vrednic mostenitor al traditiei duhovnicesti de la Manastirea Pesterilor, si un fiu adevarat al tatalui sau martir. De altfel, Parintele Natanael a fost cel care a scris troparul si condacul tatalui sau.
Dumnezeu i-a incredintat parintelui mari daruri duhovnicesti. Unul dintre staretii manastirii a spus despre Parintele Natanael, la un moment dat: “Daca Parintele Natanael ar fi trait in vechime, ar fi devenit un mare sfant, pe care intreaga Biserica l-ar fi cunoscut”.
Parintele Natanael de la Manastirea Pesterilor din Pskov a trecut la cele vesnice pe 26 iulie/ 8 august 2002, la varsta de 82 ani, in ajunul sarbatorii Sfantului Pantelimon.
Radu Alexandru
-
Parintele Ioan Krestiankin
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.