Radu Marculescu este un roman care a infruntat, alaturi de multi altii, unii dintre cei mai grei ani din istoria nationala recenta. Fost profesor de limba romana, Radu Marculescu a ajuns veteran de razboi, dupa indelungati ani de prizonierat si detentie politica.
Dupa noua ani de detentie petrecuti in lagarele sovietice si alti cinci ani petrecuti in lagarul romanesc de munca silnica din Periprava, prigonitul Radu Marculescu a avut puterea sa biruie toate resentimentele, apropiindu-se lin de limanul vietii.
Radu Marculescu
Radu Marculescu s-a nascut in anul 1915, in localitatea Bucuresti. Pe cand avea numai patru ani, tatal sau a murit pe frontul din Ardeal, in lupta de la Persani, drept pentru care, copilul va ramane numai in grija mamei sale. Mama sa, o femeie de o cultura deosebita, profesoara de limba franceza, l-a educat pe tanarul Radu inca de mic in spiritul culturii universale, inspirandu-i dragostea de carte.
Dupa savarsirea studiilor liceale, la liceul "Spiru Haret", din capitala, tanarul Radu va merge la Facultatea de Litere si Filosofie, pe care o va absolvi cu bine, in anul 1938. In vremea liceului, el va publica unele eseuri scurte, in revista liceala "Vlastarul".
Intre anii 1939-1942, profesorul Radu va preda limba romana, in liceele bucurestene "Gheorghe Lazar" si "Aurel Vlaicu". Simultan, continuand activitatea publicistica, inceputa inca din vremea liceului, el va publica mai multe eseuri filosofice, studii literare si traduceri din poezia franceza, in periodicele vremii.
Datorita situatiei politice nationale din acea vreme, profesorul de limba romana Radu Marculescu este inregimentat in Armata Regala Romana, fiind trimis mai apoi pe front. Amintindu-se de aceasta trecere, de la stilou, la pusca, el avea sa spuna: "Imi aduc aminte de teama si de dorinta de a o invinge. Sigur ca eram un profesor, locul meu nu era acolo, dar, in fond, cine e facut pentru razboi?"
Radu Marculescu va participa la doua mari misiuni de razboi. Astfle, daca in prima misiune, romanii vor reusi sa cucereasca Odesa, in cea de-a doua misiune, ei se vor arata biruiti. Despre ultima noapte petrecuta in libertate, mai inainte de prima arestare, prigonitul avea sa spuna: "A fost o noapte de priveghi, ca la un mort drag: tineretea noastra."
Astfel, in luna noiembrie 1942, in urma bataliei de la Cotul Donului, pe cand avea doar 27 de ani, ofiterul Radu Marculescu este luat prizonier. Pentru rezistenta lui morala, cat si pentru incurajarea celorlalti detinuti, in vederea luptei impotriva ideologiei politice sovietice, el va fi eliberat abia in anul 1951, dupa noua ani de prigoniri. Datorita faptului ca Radu Marculescu a reusit sa gaseasca, in credinta, tot ce nu putea fi gasit nicaieri, in perioada de detentie, el a putut sa spuna, cu tarie: "Ateii mor primii."
Intors in tara, prigonitul nu mai este primit in scoala, ca profesor, drept pentru care se vede nevoit sa munceasca pe mai multe santiere bucurestene. Mai mult inca, pe langa pierderea slujbei de profesor, el va pierde si aprobarea de a publica ceva in revistele vremii.
Dupa opt ani petrecuti in singuratate, fiind marginalizat sub toate aspectele, Radu Marculescu va fi arestat pentru a doua oara. Arestarea, care oricum "trebuia" sa se petreaca, a fost savarsita numai in baza a trei poeme ale celui in cauza, socotite drept tendentioase. Despre acest moment, marturisitorul Radu avea sa spuna: "Nu puteam sa ne vindem sufletele. Am fi purtat toata viata cu noi cadavrul unui suflet mort." Astfel, pentru inca cinci ani, intre anii 1959-1964, el este inchis in lagarul de munca silnica de la Periprava.
Fiind eliberat in anul 1964, in urma deciziei de eliberare a tuturor detinutilor arestati pe motive politice, Radu Marculescu nu se va mai apuca de scris, ci de pictat, el ajungand sa imbrace in fresca peretii bisericilor.
Referindu-se uneori la varsta sa, marturisitorul spunea: "Suferinta asta pe care am dus-o ne-a prelungit totusi viata. Omul mancand bine, traind bine si avand exercitiu sexual, se consuma. Si mi-am dat seama de asta cand am revenit din lagar si m-am intalnit, in tara, cu colegii mei de liceu; parca eu as fi fost elev si ei profesori."
Incepand cu anul 1991, Radu Marculescu s-a intalnit iarasi cu mult-iubitul sau stilou, reusind astfel sa-si asterne in scris memoriile; acestea au fost publicate, sub titlul: "Patimiri si iluminari din captivitatea sovietica" si "Marturii pentru Judecata de apoi... adunate din Gulagul romanesc". Radu Marculescu a trecut la cele vesnice, liber fiind, in vara anului 2011, la venerabila varsta de 96 de ani.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Parintele Toma Chiricuta
Publicat in : Parinti -
Dumitru Bacu
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.