Cine nu a auzit de Parintele Elefterie? Cine nu a fost blagoslovit de monahul Elefterie? Cine nu a fost vindecat sufleteste si trupeste de tamaduitorul Elefterie de la Agapia Veche? Cine nu a auzit de Crucea tamaduitoare de la Manastirea Dervent, din Dobrogea? In plin comunism, monahul Elefterie, sub amenintarile permanente ale securitatii, de atunci, mai precis, anii ’70 - ’89, indraznea sa faca pe doctorul, ajutand mii de oameni sa se vindece de nenumaratele boli trupesti si fara a cere vre-o rasplata. Zilnic, zeci, uneori, sute de oameni, cu diferite neputinte omenesti urcau dealul Manastirii Agapia Veche, cu scopul de a ajunge la chilia monahului Elefterie pentru a-i vindeca.

Parintele Elefterie era mare specialist in oase, dar tamaduia, in aceeasi masura si boli de rinichi, ficat, fiere, plamani, ochi si chiar si inima. M-am nimerit acolo cand a vindecat pe o persoana care avea probleme cu vederea: i-a citit, mai intai niste rugaciuni de dezlegare dupa care a luat o licoare in gura si a stropit ochii bolnavului. Foarte multi bolnavi veneau la Parintele in carje si plecau fara acestea.

Asa ajunsese Parintele sa umple o incapere de 25 metri patrati, cu tot felul de carje, glumind, adeseori ca nu mai are nevoie sa cumpere lemne pentru iarna. Parintele ajuta si persoanele aflate in diferite nevointe, cu bani, in special tinerii, unii seminaristi si studenti la Facultatea de Teologie Ortodoxa aveau “abonament” la acesta. Recunosc ca si pe mine m-a ajutat Parintele Elefterie, dar si mai multe cunostinte de-ale mele, colegi de studentie, au beneficiat de ajutorul acestuia.

Machedonean de origine, din Leaskova (judetul Filipopoli), in Bulgaria. La data de 11 noiembrie 1900, printre cei cinci copii ai familiei Mihail, se nastea, cel ce avea sa devina monahul Elefterie. Mai tarziu, ca urmare a deportarilor, familia lui s-a stabilit in satul Sinoe, comuna Mihai Viteazul, judetul Constanta. De mic, drumul vietii sale a fost randuit, atunci cand, la varsta de 3 ani paralizeaza, iar mama sa, Aristita, auzind de minunile savarsite la Dervent, il duce pe fiul sau la „Crucea de Leac”, rugandu-se pentru acesta. Dupa o noapte in care doarme sub o icoana a Maicii Domnului din interiorul baracii de scanduri, copilul se insanatoseste, iar mama fagaduieste ca il va face doctor: „pentru ca s-a vindecat si preot ca sa-i multumeasca lui Dumnezeu permanent”.

Dupa absolvirea cursurilor invatamantului primar, la Adrianopol, la frumoasa varsta de 32 de ani isi incepe urcusul sau duhovnicesc la Manastirea Balaciu, langa Urziceni, un an mai tarziu, fiind calugarit cu numele Elefterie. In anul 1936, Dumnezeu randuieste venirea sa in tinutul in care Sfantul Andrei propovaduise crestinismul, in urma cu peste doua mii de ani. Preasfintitul Gherontie, Episcopul Tomisului, de atunci, hotaraste aducearea sa in Dobrogea, la schitul Dervent, la „Crucea de Leac”, acolo unde simtise pe propria piele lucrarea lui Dumnezeu. Doi ani mai tarziu, ravna de bun monah i-a fost rasplatita, fiind numit staret. Astfel, incepe lucrarea sa misionara in tinutul dintre Dunare si Mare.

In calitate de staret, aduce o serie de imbunatatiri, coordoneaza lucrarile de constructie a chiliilor si imprima obstei monahale principiul „roaga-te si munceste”, care, de altfel, sta la baza vietii monahale autentice. Randuielile manastirii sunt impartite pe trei sectoare: cultural-bisericesc, administrativ si economic. Toate problemele, invatamantul, biserica, masa obstii, igiena, infirmeria, si tot ceea ce tinea de Manastire vor fi administrate intr-un mod constructiv de cei aproximativ 20 de monahi aflati sub coordonarea parintelui Elefterie. Acesta este atent si la formarea teologica a tinerilor monahi. In anul 1955, pe vremea pastoririi Preasfintitului Chesarie, pe atunci Episcop al Dunarii de Jos, la manastirea Dervent este infiintata o Şcoala monahala cu durata de trei ani.

In anul 1959, o ispita crunta il zguduie pe Parintele Elefterie. Sub presiunea securitatii, staretul este obligat sa demisioneze si sa paraseasca manastirea in schimbul obtinerii promisiunii ca biserica nu va fi demolata. Pana in 1962, fostul staret al manastirii Dervent munceste ca portar la Ferma horticola ,,9 Mai” din Tulcea, de unde se si pensioneaza. In anul 1970, impreuna cu parintele Nicodim de la Pestera Sfantului Apostol Andrei, reuseste sa se stabilasca pentru scurt timp la manastirea Sihla, apoi merge la manastirea Agapia Veche unde, mai mult de 15 ani, este preot si duhovnic. Parintele Irineu Balan, staretul Manastirii Secu, obtine transferul monahului la manastirea pe care o conduce.

Dupa Revolutia (Lovitura de stat) din decembrie 1989, parintele Elefterie revine la Dervent, locul unde si-a lasat visul neimplinit. Parintele stia foarte bine ca cea mai mare infrangere pentru un om este renuntarea la vis. A reusit, in scurt timp, sa adune o mica obste si sa puna manastirea pe picioare. Asadar, in ziua de 12 mai 1990, cu visul implinit, Parintele Elefterie, doctorul fara de arginti se muta la Domnul, fiind inmormantat in spatele Bisericii Manastirii Dervent, biserica pe care a ridicat-o si a slujit-o cu ravna si loialitate.

Luni, 12 mai 2014, s-au implinit 24 de ani de la trecerea sa la Domnul.

Parinte Arhimandrit Elefterie, de acolo de unde esti, roaga-te pentru noi! Amin!

Te port in suflet, Parinte Elefterie!

Stefan Popa

.

• Manastirea Dervent (I)
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Manastirea Dervent - un sanatoriu al duhului
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei