In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea Mantuitorului si pogorarea Sa la iad. Sambata Mare este o taina, pentru ca desi sambata inseamna odihna, ea este totusi o lucrare. Apostolul Petru spune ca S-a pogorat la iad si "a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare" (I Petru 3: 19). Deci, in rastimpul dintre moarte si inviere, cand trupul Sau zacea in mormant, Hristos a coborat cu sufletul Lui indumnezeit printre cei adormiti, tinuti pana atunci sub stapanirea celui rau, si le-a propovaduit cuvantul Evangheliei. Insa nu toti mortii au raspuns la chemarea lui Hristos. Au fost multi care nu puteau sa inteleaga cuvintele Sale din cauza invartosarii lor spirituale, sau auzindu-L, nu voiau sa-I primeasca indemnul.
In iad, Hristos vesteste eliberarea celor legati de diavol, a celor care au crezut in cuvintele Sale. Sfantul Epifanie al Ciprului graieste: „Ieri L-au lovit, astazi loveste El locuinta iadului cu fulgerul dumnezeirii. Ieri L-au legat, astazi El strange in obezi pe tiranul diavol cu legaturi nedezlegate. Ieri L-au osandit, astazi daruieste libertate celor osanditi. Ieri slujitorii lui Pilat L-au batjocorit, astazi portarii iadului L-au vazut si s-au cutremurat. (Sfantul Epifanie al Ciprului, Cuvant la ingroparea Trupului Dumnezeiesc al Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos).
Cand se spune ca Iisus a coborat la iad nu trebuie sa se creada ca este vorba de locul de osanda a celor pacatosi, ci pur si simplu de imparatia mortilor, unde zaceau dreptii si pacatosii. Este acel seol biblic, unde salasluiau sufletele celor adormiti, indiferent de comportarea lor in viata (Natalia Manoilescu, Iisus Hristos Mantuitorul in lumina Sfintelor Evanghelii).
Taina Sambetei celei Mari este redata in Sinaxarul acestei zile astfel: "In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, toate umplandu-le, Acela ce esti necuprins Hristoase, Dumnezeule!". Fiul lui Dumnezeu care s-a facut Om pentru mantuirea noastra, nu s-a despartit de trupul Sau din mormant si nici de sufletul Sau coborat la iad.
Trupul Sau fiind unit cu dumnezeirea Sa, trecere printr-o schimbare desavarsita de induhovnicire. Din acest motiv, trupul Mantuitorului nu intra in descompunere si poate trece cu el prin usile incuiate, dupa Invierea Sa.
Iar sufletul Mantuitorului coboara la iad, dar nu ca sufletul unui simplu om, ci ca sufletul lui Dumnezeu-Omul, deci unit cu dumnezeirea Sa. Si prin puterea Sa dumnezeiasca ridica din iad pe toti cei care l-au asteptat cu credinta. Coborarea la iad este o lucrare mantuitoare, o lucrare de zdrobire a portilor iadului.
Biserica marturiseste ca Hristos prin pogorarea Sa la iad a sfaramat portile iadului, ca aceasta inchisoare sa ramana neputincioasa. Nu spune ca le-a deschis, pentru ca acest lucru lasa sa se inteleaga ca ele pot fi inchise din nou. Insa, zdrobirea ne descopera ca nimeni nu mai poate reface acel lucru nimicit de Hristos.
Sfantul Ioan Damaschin, autorul Canonului Sfintelor Pasti, spune: "Desi Hristos a murit ca un om, iar sufletul Sau S-a desprins din preacuratul Sau trup, dumnezeirea Lui a ramas nedespartita de amandoua, adica atat de trup, cat si de suflet". Astfel, Hristos se pogoara in iad nu in postura de rob, ci de Stapan al vietii si al mortii, Biruitor al iadului, Izbavitor al celor aflati aici.
Sursa:CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.