Troparul
Milostivirea Ta, cea nemasurata, cei tinuti in legaturile iadului, vazandu-o, spre lumina se grabeau, Hristoase, cu picioare vesele, laudand Pastile cel vesnic.
Tâlcuire
In troparul de faţă Melodul se inspiră din prorocii Isaia şi David; căci Isaia spune: „In vremea milostivirii Te-am ascultat si în vremea mântuirii Te-am ajutat. Te-am plăsmuit şi Te-am dat ca Legământ neamurilor, ca să zici celor ţinuţi în legături: «Ieşiţi!» şi celor care sunt în întuneric: «Descoperiţi-vă!»,, iar David grăieşte: „Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi". Intorcându-se, aşadar, spre Hristos Cel înviat, Melodul spune aşa: „O, Dumnezeu-omule, Iisuse Hristoase, cei ce erau ţinuţi din veac în legăturile nematerialnice ale iadului, văzând pogorârea şi milostivirea Ta cea nemăsurată, pentru care ai primit să Te cobori până la iadul însuşi, spre a-i slobozi pe dânşii din întuneric şi a-i ridica la lumina împărăţiei Tale cereşti, s-au grăbit, la vederea acestora, să ajungă la lumina dorită cu paşi veseli; iar Melodul a spus aceasta spre a vădi bucuria lor covârşitoare care, inundând inima, se revărsa şi peste celelalte mădulare ale trupului, până la picioarele lor, făcându-le să alerge vesele. Şi cum să nu se veselească picioarele acelora care fuseseră atâtea veacuri ţinute în legături, de vreme ce au fost sloboziţi din lanţurile şi legăturile cele nematerialnice, deschizându-li-se cale liberă de la întuneric la lumină? Neîndoielnic, cei prinşi în legăturile lipsei de nădejde era firesc să se poarte aşa1.
Astfel, mişcaţi de bucurie, băteau din palme şi prăznuiau Pastile adevărat şi veşnic, lăudându-L pe Cel înviat, dar nu aşa cum prăznuiesc iudeii tăierii împrejur, într-un chip prefigurator şi vremelnic, care se desfiinţează odată cu viaţa aceasta. Sau, în acord cu un comentator anonim, cei sloboziţi din iad băteau din palme, lăudând Pastile cel veşnic, adică însăşi slobozirea şi izbăvirea lor. Că troparul a fost preluat din cuvintele de mai sus ale lui Isaia reiese clar şi din următoarele: aşa cum Isaia face trimitere la două lucruri - eliberarea celor legaţi şi ieşirea la lumină a celor aflaţi în întuneric -, la fel face şi dumnezeiescul Ioan, pomenindu-i pe cei ferecaţi în obezi (adică în legăturile iadului) şi împresuraţi de întuneric.
Ia aminte că cele despre iad nu se spun aici în chip real sau trupesc, ci noetic, folosindu-se personificarea; căci cei aflaţi în iad nici trupuri, nici picioare nu au, dat fiind că sunt suflete fără trupuri, nici iadul nu este un lucru viu sau raţional, el având lanţuri nematerialnice, nu materiale şi obezi, spre a-i lega pe cei aflaţi în el; aşa că şi Petru verhovnicul spune despre lanţurile nematerialnice ale demonilor: „Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată"; excepţie face cazul în care cineva ar vrea să susţină, cum am spus şi altădată, că prin iad se înţelege diavolul, începătorul si domnul iadului.
Nota:
1 Potrivit lui Zonaras şi tâlcuirii sale la Octoih, glasul al treilea: „Oamenii se aflau în iad ca nişte legaţi, fiind sub stăpânirea morţii, ferecaţi în obezile lipsei nădejdii de a mai fi sloboziţi de acolo vreodată, pe când Drepţii nădăjduiau în înviere, cum şi acest părinte după chipul lui Dumnezeu (adică Ioan Damaschin) spune altundeva: «Te pomeneau pe Tine sufletele închise în iad şi răposate ale Drepţilor şi se rugau pentru mântuirea de la Tine, pe când ceilalţi răposaţi zăceau acolo fără nădejdea de a scăpa; prin moartea şi învierea Domnului (...) au fost dezlegaţi aceia din legătura deznădejdii, vestindu-li-se că neîndoielnic aveau să învieze»."
Sfantul Nicodim Aghioritul
Fragment din cartea "Talcuire la canonul Ziua Invierii al Sfantului Ioan Damaschinul", Editura Sophia
Cumpara cartea "Talcuire la canonul Ziua Invierii al Sfantului Ioan Damaschinul"
-
Canonul Invierii
Publicat in : Slujbe si randuieli -
Pastorala la Sfintele Pasti 2014 - PS Sebastian
Publicat in : Invierea lui Hristos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.