Prin darul lui Dumnezeu, Calinic, Arhiepiscop al Argesului si Muscelului,

Prea Cucernici Parinti, slujitori ai Sfintelor Altare, Preacuvios Cin Monahal, Dreptmaritori Crestini si Crestine,

Inima noastra este cuprinsa de nestavilita bucurie, ca si anul acesta, din binecuvantarea lui Dumnezeu, aici, in frumusetea aceasta a lumii vazute, pe pamantul care din veac este asternut picioarelor Sale, praznuim cea mai inaltatoare zi - Invierea Domnului nostru Iisus Hristos!

Daca cea mai trista zi din istoria omenirii a fost si ramane, de-a pururi, Vinerea Mare - ziua rastignirii Domnului Iisus -, atunci, ziua Invierii Sale, Duminica dis-de-dimineata, este ziua celei mai curate bucurii si a celei mai mari minuni, ziua celei mai dulci mangaieri si adanca taina: "ziua pe care a facut-o Domnul ca sa ne bucuram si sa ne veselim intr-insa." (Psalmul 117, 24)

Nu doar noi oamenii, zidirile binecuvantate de Dumnezeu, suntem chemati sa ne bucuram si sa ne veselim, in cea mai mare zi din vistieria Universului, ci insesi puterile ceresti participa, dimpreuna cu noi, oamenii, atunci cand cantam "sa se veseleasca cele ceresti si sa se bucure cele pamantesti, ca a facut biruinta cu glasul Sau Domnul, stricat-a cu moartea pe moarte, Cel intai nascut din morti s-a facut. Din pantecele iadului nea slobozit pe noi si a dat lumii mare mila." (Troparul Invierii, glasul III)

Cand rostim numele lui Dumnezeu, al Sfintei Treimi, al Sfintilor Ingeri si al tuturor sfintilor, inima noastra ne raspunde ca suntem iubiti de Dumnezeu. Nimic nu este mai sigur ca iubirea aratata de Dumnezeu noua, oamenilor, si, deci, fiecaruia dintre noi. Sa fim iubiti de Dumnezeu, ca-i cel mai sigur, urez mereu celor pe care ii intalnesc in cale!

In Vechiul Testament, Prorocul Ieremia ne da de stire: "Atunci mi S-a aratat Domnul din departare si mi-a zis: Cu iubire vesnica te-am iubit si de aceea Mi-am intins spre tine bunavointa."(Ieremia 31, 3)

Intelegem, plini de bucurie si fericire, ca Dumnezeu nu numai ca ne-a zidit, dar ne-a gandit din vesnicie si fiind, asadar, iubiti cu iubire vesnica, ne-a facut si pe noi copartasi la vesnicia Lui.Cum putem talmaci Cuvantul Domnului: "Si le voi da o inima si o cale, ca sa se teama de Mine in toate zilele vietii spre binele lor si spre binele copiilor lor dupa ei. Voi incheia cu ei legamant vesnic, dupa care Eu nu Ma voi mai intoarce de la ei, ci le voi face bine si voi pune frica Mea in inima lor, ca ei sa nu se mai abata de la Mine. Ma voi bucura sa le fac bine si-i voi sadi tare in pamantul acesta, din toata inima Mea si din tot sufletul Meu" (Ieremia 32, 39-41)?

Neindoielnic, Dumnezeu nu poate uita investitia pe care a facut-o, zidind Universul si pe noi, ca sa ne bucuram de lucrarea Lui. Sa vedem frumusetea lumii vazute, sa incercam si sa pricepem ceva si din frumusetea lumii nevazute.

Iubiti credinciosi,
Daca, uneori, nu pricepem anumite lucruri, Dumnezeu ne da indemnul de a striga la El ca sa ne lumineze de indata. Iarasi, cum vom putea intelege Cuvantul Domnului Dumnezeu: "Asa graieste Domnul, Cel ce a facut pamantul, Domnul Cel ce l-a zidit si l-a intarit, al Carui nume este Domnul: Striga catre Mine, ca Eu iti voi raspunde si iti voi arata lucruri mari si nepatrunse pe care nu le stii." (Ieremia 33, 3)

Cand Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: „Rugati-va neincetat!" (I Tesaloniceni 5, 17), trebuie sa intelegem ca doar rugaciunea cu staruinta si strigare inalta - adica in adanca taina - ne poate deslusi cararea si lumina credinta pentru a pasi pe drumul bucuriei. Am inteles, ca din cauza libertatii data de Dumnezeu omului, chiar din zorii creatiei, noi am ales voia noastra, adica ascultarea de noi insine, lasand la o parte ascultarea de Parintele nostru ziditor. Chiar si atunci cand ne rugam lui Dumnezeu, uneori, ii cerem sa ne asculte si sa faca voia noastra grabnic!, daca nu, de indata, ne ridicam glasul si pumnii amenintand catre ceruri. Deci tot voia noastra, mereu voia noastra sa fie.

Savarsind abateri de la Legea Domnului, cu sau fara voia noastra, Dumnezeu vede neputinta in care ne zbatem si ne mangaie cu bucurie, zicand: "Ii voi curata de necredinta lor, cu care au gresit ei inaintea Mea si le voi ierta toate faradelegile lor, cu care au pacatuit ei inaintea Mea si au cazut de la Mine." (Ieremia 33, 8)

Pentru a savarsi curatirea de pacate, a tuturor copiilor Sai din lume, trebuia un trimis din Sanurile Sfintei Treimi. Iubirea lui Dumnezeu se va revarsa asupra lumii prin trimiterea lui Iisus Hristos, Fiul Omului si Fiul lui Dumnezeu, deopotriva: "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica." (Ioan 3, 16) Si mai mult decat atat: "Caci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca, prin El, lumea." (Ioan 3, 17)

Pentru ca noi sa ne mantuim, trebuie sa avem gandul lui Iisus Hristos, cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel: "Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus, Care Dumnezeu fiind in chip, na socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu. Caci S-a coborat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare facandu-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe Cruce. Pentru aceasta si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume;

Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba, ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal." (Filipeni 2, 5-11)

Sa avem gandul lui Hristos, adica sa intelegem ca Iisus Hristos S-a coborat pe Sine pe pamant, aici la noi si a luat chip de rob, adica chipul fiecaruia dintre noi, facandu-se asemenea noua in afara de pacat! El singur S-a smerit pe Sine! El singur S-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte pe Cruce. Doar Lui sa-I spunem Smeritul Cerului si al Pamantului!

Iubiti credinciosi,
De pe Crucea Golgotei, Sangele Sau s-a revarsat peste lume, rascumparand omenirea din pacatul lui Adam cel dintai. Coborand la iad, Iisus Hristos a sfaramat portile intunericului eliberand pe cei inchisi acolo. Dupa trei zile de lucrare prin adancurile iadului, S-a intors pe pamant si luandu-si trupul indumnezeit, jertfit pentru rascumpararea omenirii, l-a inviat a treia zi din mormant, facandu-Se incepatura mantuirii si invierii noastre.

Atunci cand suntem botezati in numele Sfintei Treimi se canta: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat" (Galateni 3, 27), marturisim ca toti suntem fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Iisus Hristos si ca "nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber, nu mai este parte barbateasca si nici parte femeiasca, pentru ca noi toti una suntem in Iisus Hristos." (Galateni 3, 26-28)

Crestinii din vremea Sfantului Apostol Pavel i se plangeau adeseori de suferintele pe care le indurau din cauza prigoanelor. Apostolul Neamurilor le raspunde: "Fara sa va infricosati intru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru noi de mantuire si aceasta este de la Dumnezeu. Caci noua ni s-a daruit pentru Hristos nu numai sa credem in El, ci sa si patimim pentru El." (Filipeni 1, 28-29)

Miile si milioanele de martiri, pana astazi, stau drept dovada ca piatra de temelie a crestinismului este sangele lui Hristos si a celor jertfiti pentru marturisirea credintei in Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Noi toti, din mila jertfei lui Iisus Hristos, suntem cei care ne bucuram si stam in bogatia de har si binecuvantare a Sfintei Treimi.

Ca nimeni altul in istoria lumii, Sfantul Apostol Pavel ne arata modelul pe care trebuie sa-l folosim cu tot curajul: "Dupa asteptarea si nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat, ci, intru toata indrazneala, precum totdeauna, asa si acum, Hristos va fi preaslavit in trupul meu, fie prin viata, fie prin moarte; caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig." (Filipeni 1, 20-21)

Cu mana sa, marele Apostol Pavel scria cu litere mari, iata ca se stie aceasta (Galateni 6, 11): "Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume." (Galateni 6, 14)

Intreaga literatura religioasa din lume si din toate timpurile se gaseste in acest verset scris de Sfantul Apostol Pavel, chiar cu mana sa, subliniind aceasta stare duhovniceasca pentru o mai mare atentie asupra comportarii crestinilor.

Sa te lauzi cu Crucea Domnului si sa spui ca ai reusit cele doua performante, care duc pe calea mantuirii: lumea in care traim sa fie rastignita pentru noi, nemaiavand nicio putere de inrobire si ispitire asupra noastra si mai mult, chiar rastignirea noastra pentru lume, adica orice ar fi sa nu ne ispitim si impacatosim cu nimic in acest veac pradator de sfintenie si cumsecadenie, este cu adevarat o chemare si o binecuvantare a lui Dumnezeu.

Parca si azi auzim chemarea Sfantului Apostol Pavel: "Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi?" (II Corinteni 13, 5)

Iubiti credinciosi, Iubitori ai Invierii lui Iisus Hristos,
Crezand in Invierea Domnului nostru Iisus Hristos, credem in rascumpararea si invierea noastra, El fiind incepatura, zicand si noi: Tu Nascutule, ai cunoscut moartea si nu de deasupra ei ne-ai promis vesnicia, ci prin ea ai trecut, invatandu-ne si pe noi trecerea spre Sfanta Inviere! Hristos a Inviat! asa cum ne salutam noi cand ne intalnim unii cu altii, inseamna marturisirea de aproape doua mii de ani a credintei nestramutate in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului.

Hristos a Inviat! inseamna marturisirea ferma ca Dumnezeu exista, vazandu-I puterea Sa in Creatie si in tot ce ne inconjoara, in aceasta frumusete a lumii vazute. Invierea lui Hristos ne indreptateste sa credem ca viata este mai tare ca moartea, toate problemele vietii fiind dezlegate si nadejdile noastre indreptatite.

Vedem in Invierea lui Hristos, dis-de-dimineata, in cea dintai zi a saptamanii, Duminica, numita Ziua Domnului, implinirea tuturor prorociilor si invataturilor Sfintei Scripturi, iar lucrarile Sfintei Biserici fiind mantuitoare. Hristos a Inviat! este marturisirea noastra ca Iisus este "lumina din lumina si Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat", fiind Pastele nostru si bucuria intregii crestinatati si a sfintei noastre Ortodoxii.

Intreaga suflare romaneasca, dintru inceputurile sale milenare si-a scaldat sufletele in razele binefacatoare de lumina a Invierii lui Iisus Hristos. Asa au inteles stramosii nostri de veacuri sa se bucure si sa ne aduca pana azi marturia credintei lor nestramutate, care trebuie aparata cu sfintenie. Neamul nostru romanesc intelege ca sfanta credinta in Invierea Mantuitorului este mangaierea, nadejdea si bucuria nestramutata, stiind ca Invierea da sens si maretie vietii noastre care capata sens si rost in a intelege tainele sfinte ale existentei, folosul stiintei, al filosofiei, artei si culturii omenirii, al convietuirii si salvarii noastre.

Ce ne-am face noi fara Iisus Hristos cel Inviat din tenebrele mortii? Munca noastra si mancarea ar avea gust salciu, cugetarea si spiritul de jertfa ar fi atins de tepusa zadarniciei, iar idealurile noastre prabusite in genune. Dar noi, fiecare dupa puterile noastre, crezand in Hristos Cel inviat, a treia zi dupa Scripturi, Ii cerem sa ne ajute ca sa ne jertfim instinctele, sa ducem o viata curata, sa ne daruiasca sanatate cu spor binecuvantat, bucurandu-ne de Sfintele Taine asezate in Biserica, impartasite pentru mantuirea noastra.

Din adancul inimii si cu sufletul impacat, Doamne Iisuse Hristoase, Cel inviat din mormant, primeste multumirile noastre pentru darul vietii de fiecare zi si ca ne-ai ajutat si azi sa ne bucuram praznuind Ziua Invierii Tale!

Pentru aceasta vom rosti impreuna: Hristos a inviat din morti! (Romani 6, 4)
Adevarat a Inviat! (Luca 24, 34)

Cu moartea pre moarte calcand Si celor din morminte viata daruindu-le!

+Calinic Arhiepiscop al Argesului si Muscelului

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: