Pastorala la Invierea Domnului
Scara virtutilor si impartasirea de roadele Invierii
Stockholm, 2014
† MACARIE,

Din harul lui Dumnezeu Episcop al romanilor ortodocsi din Europa de Nord,

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal si iubitilor credinciosi si credincioase, sfanta imbratisare pascala si salutul binecuvantat

,,Hristos a inviat!’’

Iubiti frati si surori in Hristos Cel Rastignit si Inviat,

In acest pelerinaj duhovnicesc al Postului am trecut din treapta in treapta, din bucurie in bucurie, din lumina in lumina, din slava in slava. Ne-am poticnit uneori, dar nu ne-am descurajat, am fost incercati insa ne-am intarit si mai mult, am cazut si ne-am ridicat, ajungand acum la limanul cel neinviforat si mult asteptat al praznuirii Pastilor. Hristos ne binecuvanteaza astazi toata osteneala, imbratisandu-ne si incununandu-ne intru biruinta Invierii Sale.

Urcusul nostru spre Inviere se aseamana cu o scara spre inaltimi. De altfel, Duminica a IV-a din Postul Mare este inchinata Sfantului Cuvios Ioan care si-a primit apelativul de „Scararul” de la minunata sa carte numita Scara Raiului sau Scara virtutilor.

Deşi a fost scrisa pentru monahii nevoitori impreuna cu el in Muntele Sinai, la cumpana secolelor al VI-lea si al VII-lea, Scara a influenţat hotarator spiritualitatea creştina, fiind citita nu doar in manastiri, ci si in casele crestinilor, in mod deosebit in perioada Postului Mare.

Cuviosul Ioan Scararul descrie lupta noastra duhovniceasca urcand treizeci de trepte catre cer, prin curatirea de patimi si implinirea poruncilor dumnezeiesti. In cantarile Triodului, Cuviosul Ioan este numit el insusi scara a virtutilor. „Intarind ca niste trepte virtutile, spre cer te-ai suit cu adevarat luminand, prin dreapta credinta, la adancul cel nemasurat al privirii la cele de sus, biruind toate pandirile demonilor, si pazesti pe oameni de vatamarea lor, o Ioane, scara virtutilor; si acum te rogi, sa se mantuiasca robii tai ”.

Iubiti credinciosi si credincioase,
Cand a alcatuit lucrarea Scara virtutilor, Cuviosul Ioan din Sinai a avut ca reper scara vazuta de Patriarhul Iacob in teofania de la Betel, in locul pe care l-a numit „casa lui Dumnezeu” si „poarta cerului“ (Facerea XXVIII, 17). Ne aducem aminte din Vechiul Testament cum Iacob pentru a scapa de mania fratelui sau, Isav, fiind indemnat si de parintii sai, Isaac si Rebeca, a plecat in pribegie spre Mesopotamia, in Haran. „Ajungand insa la un loc, a ramas sa doarma acolo, caci asfintise soarele. Si luand una din pietrele locului aceluia si punandu-si-o capatai, s-a culcat in locul acela. Si a visat ca era o scara, sprijinita pe pamant, iar cu varful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea. Apoi, S-a aratat Domnul in capul scarii si i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatal tau, si Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pamantul pe care dormi ti-l voi da tie si urmasilor tai. Urmasii tai vor fi multi ca pulberea pamantului si tu te vei intinde la apus si la rasarit, la miazanoapte si la miazazi si se vor binecuvanta intru tine si intru urmasii tai toate neamurile pamantului. Iata, Eu sunt cu tine si te voi pazi in orice cale vei merge; te voi intoarce in pamantul acesta si nu te voi lasa pana nu voi implini toate cate ti-am spus»“ (Facere XXVIII, 11-15).

La slujbele din saptamana Floriilor, in lecturile biblice vechi-testamentare, sunt mentionate si cateva episoade din viata Patriarhului Iacob, caruia inainte de a fi retrimis in tara sa natala a Canaanului, Dumnezeu ii spune: „Eu sunt Dumnezeul Cel ce ti S-a aratat in Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stalp si unde Mi-ai facut fagaduinta. Acum ridica-te deci, iesi din pamantul acesta si mergi in pamantul tau de nastere si Eu voi fi cu tine” (Facerea XXXI, 13).

Scara din viziunea Patriarhului Iacob de la Betel o prefigureaza si pe Fecioara Maria, fiind numita Scara cereasca pe care S-a pogorat Fiul lui Dumnezeu la noi. De aceea, in iconografia bizantina Patriarhul Iacob poarta sulul cu insemnarea: „Eu in vis scara te-am vazut pe tine, Fecioara, de la pamant ajungand pana la dumnezeiescul cer“.
Iubitii mei fii si fiice duhovnicesti,

In pictura exterioara de pe zidul nordic al Manastirii bucovinene Sucevita, se pastreaza, din secolul al XVI-lea, una dintre cele mai vaste si mai profunde reprezentari iconografice a continutului cartii Sfantului Ioan Scararul, a Scarii dumnezeiescului urcus. Mai multi calugari urca cele peste 30 de trepte, indicate prin virtutile crestine, unii se tin cu mainile inclestate de scara sau atarnati cu incheieturile genunchilor de trepte, iar altii se prabusesc neputinciosi in haul prapastiei, fiind rapiti cu furie de infricosatorii demoni.

Obositorul urcuş pe scara al nevoitorilor este insoţit de şase randuri de ingeri. Ordinea, armonia, lumina, evlavia, bucuria si iubirea staruitoare, impartasite de sirurile cetelor ingeresti din triunghiul ascendent, contrasteaza cu haosul, groaza, bezna, vrajmasia, rautatea si ura puterilor intunecate dezlantuite in vazduhul din triunghiul descendent. In fresca de la Sucevita impresioneaza numarul mult mai mare al ingerilor, fata de acela mai putin numeros si dezorientat al necuratilor, ceea ce arata grija si ocrotirea Atotmilostivului Dumnezeu fata de faptura umana, prin duhurile Sale slujitoare.

Ingerii din primul rand tin cununile stralucitoare deasupra crestetelor ascetilor care urca spre cer, iar cel care ajunge pe ultima treapta este incununat intru biruinta, in timp ce Hristos, aflat la varful scarii, il prinde cu incredere de mana dreapta, tragandu-l spre inaltele sfere ale Imparatiei Sale. Intre ultimele trepte ale scarii apare o distanta neasteptat de mare, aproape imposibil de parcurs, deslusindu-se astfel capatul urcusului greu de trecut si rasplata celor care s-au impodobit cu marea virtute teologica a iubirii. Tragica este imaginea unui ascet aflat spre aceasta ultima treapta, atarnand cu capul in jos, pe punctul de a se prabusi in abisul unde se chinuiesc cei din intunericul cel mai din afara, care n-au raspuns iubirii lui Hristos.

Preaiubitii mei,

Implinirea virtutilor doar printr-o nevointa lipsita de duh launtric nu este suficienta. In fiecare virtute trebuie sa se intalneasca darul lui Dumnezeu cu efortul omului si cu disponibilitatea de a fi in comuniune cu Daruitorul si prin El cu intreaga creatie. Viata duhovniceasca inseamna sinergie, adica impreuna-lucrare dinamica intre harul lui Dumnezeu si libertatea noastra, iar Duhul Sfant este lucratorul. Nu putem ajunge doar prin noi insine la masura la care ne cheama Iisus Hristos de a fi desavarsiti precum Tatal Cel ceresc (Matei V, 48), ci numai prin harul Duhului Sfant, intru curatirea si sfintirea vietii noastre.

Sfantul Ioan Scararul in cuvantul XXX, v.10 din cartea sa Scara se intreaba: „Daca fata celui iubit ne preschimba in chip vadit pe toti si ne face luminosi, veseli si neintristati, ce nu poate face fata Stapanului, cand vine in chip nevazut, in sufletul curat?” . Asadar, iubirea in Hristos este cea care face ca tot efortul duhovnicesc sa duca la implinire prin impartasirea cu Tainele Imparatiei.

In acest an in care Sfantul Sinod ne indeamna sa meditam responsabil la Taina Spovedaniei si la Taina Sfintei Euharistii, se cuvine sa cautam mai staruitor intelegerea modului in care lepadarea de pacat, dobandirea iertarii si angajamentul pe scara virtutilor ne poate apropia si mai mult de o impartasire personala si comunitara, deplin constienta, cu Sfintele Taine.

Sa cerem Mantuitorului Hristos-Izvorul vietii ca lumina Invierii Sale sa ne calauzeasca pasii spre desavarsire si tot urcusul duhovnicesc sa fie cu folos pentru noi insine si pentru toti cei care cauta alaturi de noi mantuirea.

Hristos a Inviat !

Cu binecuvantare si dragoste parinteasca,
al vostru fierbinte rugator catre Domnul si de tot binele voitor,

† Episcopul Macarie al Europei de Nord

Data in Resedinta noastra episcopala din Stockholm, Suedia, la Praznicul Invierii Domnului, 20 aprilie 2014.

.

• Mielul de Sfintele Pasti
  Publicat in : Sfintele Pasti