† G H E R A S I M,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL RAMNICULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL SI TUTUROR DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI, DIN ACEASTA DE DUMNEZEU PAZITA EPARHIE: HAR, MILA, PACE SI BUCURIE, ARHIERESTI SI PARINTESTI BINECUVANTARI.
Preacucernici si Preacuviosi Parinti, Preacuvioase Maici si
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
HRISTOS A INVIAT!
Cu mare bucurie duhovniceasca praznuim astazi, in perioada celui mai frumos anotimp al anului, dupa un rastimp de pregatire sufleteasca, slavita zi a Invierii Domnului. Ne aflam in plina primavara, cand soarele straluceste luminos pe bolta cerului si cheama intreaga fire la o viata noua.
Campurile au inverzit, florile si pomii s-au umplut de podoaba. Codrii s-au imbracat in haina noua si rasuna de simfonia miilor de pasari.
Bunii crestini marturisesc ca s-au pregatit pentru acest mare praznic in vremea Sfantului si marelui Post al Pastelui, si-au primenit inimile, au primit razele binefacatoare ale harului dumnezeiesc, innoindu-si sufletele prin slujbele si binecuvantarile Bisericii.
De aceea, Biserica indeamna in aceasta noapte sfanta ca toata suflarea sa participe la vestirea celei mai mari minuni care sta la temelia credintei noastre zicand: Cerurile sa se veseleasca dupa cuviinta si pamantul sa se bucure si sa praznuiasca toata lumea cea vazuta si cea nevazuta, ca a inviat Hristos, bucuria cea vesnica (Tropar din Canonul Invierii)
.
Aceeasi fire inconjuratoare si intreaga natura ce s-a trezit la o noua viata ne cheama la bucurie. Astazi, cu mic cu mare, toti cei care participam la slujba de Inviere, ne luminam din lumina cea stralucitoare si nepieritoare a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. Cel ce S-a marit pe Sine si a patimit dandu-Si viata ca pret de rascumparare pentru noi, a iesit din mormant ca un Biruitor, a sfaramat pecetile iadului ca un Stapan peste cei vii si peste cei morti si S-a facut parga a invierii noastre ca un Domn si de Viata Facator.
Iubiti fii duhovnicesti,
Sfanta Inviere este izvorul nadejdii noastre in Dumnezeu si arvuna a Invierii celei de obste la care vom fi si noi partasi, avand deplina incredere in biruinta vietii asupra mortii, a luminii asupra intunericului si a binelui asupra raului. Noi credem cu tarie in acest adevar de netagaduit, pentru ca el se sprijina pe glasul ingerului, pe vestirea mironositelor, pe propovaduirea apostolilor, pe sangele martirilor, pe invatatura soboarelor si pe marturisirea Bisericii. Acum primim incredintarea ca Cel ce a patimit de buna voie si a fost rastignit pentru mantuirea neamului omenesc, a inviat a treia zi si ne-a deschis usile imparatiei cerurilor.
Aceasta inseamna ca am primit mantuirea prin jertfa de rascumparare adusa pentru pacatele noastre de Fiul lui Dumnezeu si am devenit fiii Tatalui Ceresc, pentru ca in fata noastra s-au deschis portile spre vesnicie. De aceea, Sfantul Ignatie al Antiohiei numeste ziua invierii ziua in care a rasarit viata noastra, ziua in care a inviat Hristos ("Istoria Bisericeasca Universala", vol. I, Editia a II-a, Bucuresti, 1975, pag.7), dar si garantia invierii noastre, pentru ca Dumnezeu Tatal din mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti ne-a nascut din nou spre nadejde vie, prin nasterea nestricacioasa, neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri (I Petru I, 3-4). Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu pe cei adormiti intru Iisus ii va aduce impreuna cu El (I Tesaloniceni IV,14). Deci, prin aceasta credinta vom fi in permanenta comuniune cu Dumnezeu Tatal, dar si cu mosii si stramosii nostri ce au marturisit acelasi crez, pentru care multi si-au dat viata aparand pamantul nostru binecuvantat de Dumnezeu dintru inceput, in care S-a slavit continuu preasfant numele Lui.
Credinta in Invierea lui Hristos este garantia Invierii noastre pentru ca El Insusi a spus: Eu sunt Invierea si Viata; Cel ce crede in Mine chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac (Ioan XI, 25-26), pentru ca toti cei ce cauta pe Domnul vor fi vii (Amos V, 6 ).
Iubitii nostri,
Invierea Domnului ne-a adus acest dar al vietii vesnice si ori de cate ori o praznuim, praznuim pe Cel ce ne-a dat dreptul de a fi impreuna cu El, atat in calatoria vietii de aici, cat si dupa trecerea din aceasta viata. Cu alte cuvinte, invierea noastra sufleteasca cat si dobandirea vietii vesnice sunt rodul Invierii lui Iisus Hristos. Sfantul Apostol Pavel ne invata atat de lamurit acest adevar. Noi nu nadajduim in Hristos numai pentru viata aceasta caci daca nadajduim in Hristos numai pentru viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii. Insa Hristos a Inviat si S-a facut parga celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (I Corinteni XV, 20-23).
Dupa cum Hristos Cel sculat din morti – arata Sfantul Nicolae Cabasila – nu mai moare si moartea nu mai are nici o tarie asupra Lui, tot asa, nici madularele Lui nu vor mai vedea moartea in veac. Pentru ca, in ce chip, ar putea gusta moartea cele care pururi stau in stransa legatura cu inima Celui ce nu moare… Si numeste imparatia Tatalui tocmai stralucirea cu care S-a aratat plin de lumina inaintea apostolilor, care au vazut acea imparatie ca pe o lumina coborandu-se cu putere mare peste fata oamenilor. Si vor straluci dreptii cu aceeasi putere si marire ca si Hristos, ei pentru ca s-au invrednicit de asa fericire, iar El, de bucuria de a fi partas la fericirea lor.
Deci, Invierea lui Hristos este dovada cea mai puternica a dumnezeirii Lui (Romani I, 14), dar este si garantia invierii noastre si sta la temelia trupului tainic care este Biserica.
Asadar, credinta noastra in Invierea lui Hristos este temelia nadejdii in viata vesnica. Nici moartea nu o va putea desparti de Hristos, caci ori de traim, ori de murim, ai Domnului suntem (Romani XIV, 8).
Sfantul Apostol Pavel, Cel ce s-a intalnit cu Hristos cel Inviat pe drumul Damascului, Sfintii Evanghelisti si toti ucenicii, ca martori oculari, ne incredinteaza ca l-au vazut pe Domnul, au vorbit cu El si au mancat cu El. Aceasta intalnire cu Hristos cel Inviat le-a dat ucenicilor temeiul, indreptatirea si indatorirea de a marturisi ceea ce au vazut, adevarul in care trebuiau sa creada, calea pe care trebuiau sa mearga si viata pe care trebuiau s-o duca, dar si incredintarea ca tot ceea ce propovaduise Iisus era de la Dumnezeu, luandu-si in serios misiunea de a merge si invata si pe altii.
Asa au ajuns invataturile lui Iisus pana la noi, si noi credem in ele si credem in El, ca a fost Fiul lui Dumnezeu, prin tot ceea ce a invatat, prin intreaga Lui viata si, mai ales, prin Invierea Sa din morti. Invierea este temeiul care da putere absoluta invataturilor Sale, adevarul ca Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu, prin aceea ca a inviat din morti. Daca Hristos a inviat si daca noi vom invia si vom avea de dat socoteala de felul cum i-am urmat invataturile, se cuvine sa lucram in asa fel, incat invierea noastra sa fie inviere spre viata, nu spre judecata.
Iubitii nostri,
Anul acesta, in Anul omagial al Sfintilor Imparati Constantin si Elena in Patriarhia Romana, cu prilejul aniversarii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan (313), suntem chemati sa devenim marturisitori ai libertatii crestine, asezandu-i pe cei intocmai cu Apostolii, drept modele in cinstirea Sfintei Cruci si grija fata de Biserica si fata de sfintele altare.
Prin contributia la promovarea invatamantului catehetic, prin apararea dreptei credinte cat si prin opera social-filantropica pe care au dezvoltat-o, Sfintii Imparati Constantin si Elena raman modele de urmat in toate vremurile.
De asemenea, ca semn de pretuire fata de inaintasii nostri care au aparat credinta crestina, s-au jertfit pe altarul Bisericii si al neamului, transmitand-o urmasilor lor, creand o adevarata teologie romaneasca, Biserica ii aseaza la loc de aleasa cinstire si pretuire, publicandu-le opera si aniversandu-i la momentele importante ale vietii si devenirii lor.
Unul din marii teologi ortodocsi ai veacului trecut, Parintele Dumitru Staniloae este comemorat anul acesta in Patriarhia Romana, la implinirea a 110 ani de la nasterea sa si 20 de ani de la trecerea sa la cele vesnice. Prin teologia sa vasta, profunda si bogata, creand o teologie in duhul rugaciunii tainice care restabileste legatura intre revelatia biblica, traditia parintilor, cantarea liturgica si rugaciunea personala, Parintele Dumitru Staniloae ramane in memoria Bisericii un marturisitor al iubirii divine si un aparator al demnitatii umane.
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
In aceasta zi a bucuriei supreme - Ziua Invierii – cand Hristos S-a ridicat din mormant ca un Atotputernic, zdrobind incuietorile iadului si slobozind pe cei legati acolo de veacuri, moartea a fost doborata, viata a fost propovaduita si mantuirea noastra s-a implinit. Astazi, sa ne facem vestitori ai acestei minuni dumnezeiesti prin permanenta desavarsire morala, aducand lauda si preamarire Stapanului a toate, Care ne invata zicand: Cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii(Ioan VIII,12).
A inviat Hristos – invata Sfantul Chiril al Alexandriei – calcand moartea, ca si pe noi sa ne izbaveasca de stricaciune si, oprind tanguirea din pricina ei, sa ne incredinteze sa strigam plini de bucurie: Ai intors plansul meu in bucurie, ai rupt sacul meu si m-ai imbracat in veselie (Ps. 29,12).
Invierea lui Hristos sa ne faca fii credinciosi ai Luminii Sale si sa ne alunge din suflete orice urma de indoiala, sa ne sporeasca credinta, iubirea milostiva si pacea. Pentru Parintele Staniloae: Lumina Lui Hristos nu e numai intelegere a sensului vietii, ci o hrana a vieti cele adevarate. Caci odata ce stii ca viata are un sens, nu mai esti plictisit de ea, nu-ti mai scade vointa de-a trai. Iar cand stii prin Lumina lui Hristos care este viata adevarata la care vei ajunge, te pregatesti pentru ea. Nu te mai consumi in placeri trupesti trecatoare, ci sporesti in tine viata de curatie si de dragoste din Duhul dumnezeiesc, care-ti sporeste zi de zi bucuria de-a fi.
Trebuie sa cunoasteti ca dreapta credinta pe care a impartasit-o Biserica, a calauzit in tot decursul istoriei pe inaintasii nostri. Ei au pastrat-o si au aparat-o, de multe ori cu pretul vietii lor. Nu s-au despartit de ea si nu au amestecat-o cu alte invataturi straine pentru ca au impletit rugaciunea cu munca, credinta cu fapta, poruncile cu omenia si iubirea de adevar cu dreptatea. De aceea, va indemn sa umblati cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga rabdare, ingaduindu-va unii pe altii in iubire, silindu-va sa paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii. Este un singur Domn, o credinta, un botez (Efeseni IV, 2-3, 5).
Sa fim buni si drepti, staruind in fapta cea buna. Sa ne iubim unii pe altii ca fratii si sa ne purtam cum ne indeamna Sfantul Apostol Pavel intr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos (Filipeni I, 27), avand aceeasi iubire in suflet, aceeasi cugetare(Filipeni I, 27).
Traditia Ortodoxa nu prezinta Invierea Domnului ca pe un act singular, ci ca pe o stare de comuniune cu cei mai inainte adormiti, pentru ca in felul acesta sa devina marturie pentru comuniunea noastra, in misiunea liturgica si sociala, devenind arvuna a propriei noastre invieri. Cele vechi sa le parasiti si sa va imbracati in omul cel nou, caci cel ce traieste in Hristos este faptura noua (I Corinteni V, 17), in infierea dumnezeiasca cu Cel ce ne-a nascut, o partasie nu numai cu numele de dincolo, ci una adevarata, prin Sange, prin Trup, prin Viata (Sf. Nicolae Cabasila). Sa umblati intru El, inradacinati si ziditi fiind intr-Insul … pentru ca intru El locuieste trupeste toata plinatatea dumnezeirii (Coloseni II, 6-9).
Impartasindu-va aceste invataturi ale dreptei credinte si indemnuri parintesti, rog pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel inviat, sa va binecuvinteze viata si sa va ajute sa petreceti praznicul Invierii cu sanatate, bucurie si pace, sporind in tot lucru bun si bine placut lui Dumnezeu si folositor oamenilor.
HRISTOS A INVIAT!
Al Vostru, Parinte duhovnicesc de tot binele voitor si pururi rugator catre Domnul,
† G H E R A S I M,
ARHIEPISCOPUL RAMNICULUI
Data in Resedinta Noastra Arhiepiscopala din Ramnicu-Valcea, la Praznicul Invierii Domnului, din Anul mantuirii 2013.
Nota: Preacucernicii si Preacuviosii Parinti din Eparhia Ramnicului vor citi aceasta PASTORALA in bisericile parohiale sau manastiresti la Sfanta Liturghie a Invierii Domnului, iar la filiale a doua zi..
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.