Pastorala de Pasti a Preasfintitului Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei :

Luca si Cleopa, marturisitori ai Invierii

Preamilostivul Dumnezeu ne-a invrednicit sa traim si in acest an bucuria revarsata in sufletele noastre de slavitul praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos. Orice suflet crestin vibreaza de emotie si fericire, asa cum Sfintii Apostoli au trait aceleasi clipe de extaz sufletesc in momentul in care Hristos li S-a aratat dupa Inviere.

Va propun, asadar, sa ne gandim in aceasta zi sfanta la doi dintre ucenicii Domnului, Luca si Cleopa, care au trait marea bucurie a intalnirii cu Hristos Cel inviat din morti: "Si iata, doi dintre ei mergeau in aceeasi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, al carui nume era Emaus.

Si aceia vorbeau intre ei despre toate intamplarile acestea" (Luca 24, 13-14). Se cuvine sa cunoastem cateva lucruri despre viata celor doi ucenici, Luca si Cleopa, care au calatorit impreuna cu Domnul Hristos in drumul spre Emaus.

Sfantul Evanghelist Luca era originar din Antiohia Siriei. El era un erudit al acelor vremuri deoarece "din tinerete a deprins intelepciunea elineasca si mestesugul doctoricesc, facandu-se doctor iscusit. Apoi a fost si zugrav ales. Cunostea bine limba egipteana si greaca si, deprinzandu-se desavarsit si cu invatatura evreiasca, a mers la Ierusalim".

Sfantul Luca a facut parte din ceata celor saptezeci de Apostoli care propovaduiau si pregateau calea Domnului, despre care el insusi scrie in Evanghelia sa: "Iar dupa acestea, Domnul a ales alti saptezeci (si doi) si i-a trimis cate doi, inaintea fetei Sale, in fiecare cetate si loc unde Insusi avea sa vina" (Luca 10, 1).

Potrivit traditiei ortodoxe, Sfantul Luca este cel dintai pictor de icoane. El a lasat Bisericii trei icoane ale Maicii Domnului si icoane ale Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Prima icoana a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pictata de Sfantul Evanghelist Luca, este cunoscuta sub numele de Povatuitoarea sau Hodighitria, fiind mentionata astfel in Paraclisul Maicii Domnului: "Muta sa fie gura paganilor care nu se inchina cinstitei icoanei tale, celei zugravite de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, Ceea ce se cheama Povatuitoare".

Simbolul Evangheliei sale este un taur care semnifica rangul preotesc si de jertfa al Mantuitorului Hristos. Sfantul Luca a propovaduit Evanghelia de-a lungul Italiei, Dalmatiei, Macedoniei si altor regiuni. Sfantul Luca a fost partas durerilor si ostenelilor lui Pavel intru bunavestirea lui Hristos, pentru ca ii urma lui propovaduindu-L pe Hristos nu numai Iudeilor, ci si neamurilor. El a fost in Roma la dansul, precum arata Faptele Apostolilor, pe care tot el le-a scris, si era foarte iubit de Pavel. Scriind catre Coloseni, Apostolul Pavel zice: "Inchina-se voua Luca, doctorul cel iubit". La fel, in Epistola catre Corinteni, Pavel il lauda pe Luca, zicand: "Dar nu numai atat, ci este si ales de catre Biserici ca tovaras al nostru de calatorie, avand darul acesta, spre slava Domnului Insusi si spre osardia noastra" (II Corinteni 8, 19). Apoi Luca, plecand din Roma, a mers spre rasarit, binevestind pe Hristos si suferind dureri si osteneli pentru sfant numele Lui. Strabatand toata Livia, a mers in Egipt, unde a luminat Tivaida, prin bunavestire si in Tivele (cetatile) Beotiei a randuit bisericile, hirotonind preoti si diaconi. Apoi pe cei bolnavi cu trupul si cu sufletul i-a tamaduit si, patimind multe, s-a odihnit intru Domnul, avand mai mult de optzeci de ani.2 Biserica Ortodoxa il sarbatoreste pe Sfantul Evanghelist Luca la 18 octombrie.

Sfantul Cleopa a ramas in constiinta Bisericii ca unul din cei saptezeci de Apostoli. El era frate cu Sfantul si Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria. Sfanta Scriptura ne vorbeste in mai multe locuri despre sotia sa, Maria, care era una dintre femeile mironosite, si despre fiul lor, Iacov, care era unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Mantuitorului Hristos. Sfantul Cleopa este pomenit in calendarul ortodox in ziua de 30 octombrie. Facand parte din cei saptezeci de Apostoli, Sfintii Luca si Cleopa, chiar daca nu participasera direct la toate evenimentele din viata si activitatea lui Hristos, auzisera despre toate minunile Mantuitorului, unele dintre ele fiind prezentate de Sfantul Luca, in Evanghelia Sa.

Dreptmaritori crestini,
In ziua Invierii, Domnul Iisus S-a aratat mai intai femeilor mironosite, apoi S-a aratat ucenicilor Luca si Cleopa, in drum spre Emaus. La fel cum Domnul se aratase Mariei Magdalena fara sa-L recunoasca, pana in momentul cand Mantuitorul a strigat-o pe nume, si celor doi ucenici li Se alatura pe cale, ca un strain, iar ochii lor erau tinuti sa nu-L cunoasca. Un lucru demn de remarcat in intalnirea celor doi Apostoli cu Mantuitorul Hristos pe drumul spre Emaus este faptul ca, desi calatoreau impreuna si ii intreaba despre starile lor sufletesti, ei nu Il recunosc. Nici Maria Magdalena nu L-a recunoscut atunci cand i S-a aratat, in dimineata cand a inviat, insa in cazul ei este oarecum explicabil pentru ca era dis-de-dimineata, poate ca nu era lumina suficienta, starea ei era de apasare, de teama, aflandu-se in fata unui mormant gol. Insa cei doi ucenici vorbesc cu Hristos despre activitatea Sa, despre intamplarile recente din viata Sa si, desi le talcuieste Sfintele Scripturi, desi le explica fiecare detaliu al celor intamplate, ei nu reusesc sa-L recunoasca. Mai mult decat atat, cei doi Il mustra pe Hristos, numindu-L "strain in Ierusalim", neconcepand ca este posibil ca cineva sa nu cunoasca aceste evenimente care framantasera intreaga populatie a Ierusalimului din acea vreme, dar si a celor din localitatile invecinate. Nici macar in momentul in care intra pentru a se aseza cu ei la masa nu reusesc sa dea jos tina de pe ochii mintii lor. Numai in clipa in care Hristos se afla cu ei la "frangerea painii", ceata de pe ochii sufletului lor este inlaturata si Il cunosc, dar atunci Hristos se face nevazut de langa ei.

Ori de cate ori participam la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, suntem calatori impreuna cu Hristos pe drumul Emausului, suntem impreuna-sezatori cu El la Cina de la Emaus, insa de multe ori ochii unora dintre noi sunt tinuti ca sa nu-L cunoasca, de multe ori glasul lui Hristos prin sunetul clopotului de la sfanta biserica ne cheama pentru a fi alaturi de El, ne indeamna sa Il cunoastem prin impartasirea cu Trupul si Sangele Sau. Astfel se cuvine sa ne intrebam oare nu arde in noi inima noastra cand auzim glasul clopotului, dar nu venim in casa lui Dumnezeu pentru a ne impartasi cu Sfintele Taine, oare nu arde inima noastra cand auzim cuvintele Mantuitorului: "Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi" (Ioan 6, 53).

In aceste momente, poate mai mult decat oricand, ne punem intrebarea cati dintre semenii neamului nostru nu aud cuvantul Scripturii care Il marturiseste pe Hristos ca "Dumnezeu adevarat si Om adevarat", ca si Cel inviat din morti, dar raman nepasatori la chemarea Acestuia adresata fiecarui suflet.

In aceste vremuri, cand tot mai multi fii ai poporului nostru sunt nevoiti sa plece departe de tara pentru a-si agonisi cele necesare traiului zilnic, se cuvine sa ne rugam pentru acesti frati ai nostri ca Dumnezeu sa le poarte de grija acolo, in tarile in care merg, sa calatoreasca impreuna cu ei si sa le lumineze ochii mintii pentru a-L cunoaste, pentru a nu parasi credinta ortodoxa, pentru a marturisi valorile credintei si neamului nostru acolo unde ei lucreaza, acolo unde ei traiesc.

Si noi toti, fii ai Mehedintiului, sa calatorim pe drumul acestei vieti avandu-L pe Domnul Hristos alaturi in toate zilele vietii noastre. Daca vom cerceta picturile mai vechi ale drumului spre Emaus, vom vedea ca se vorbeste despre o impreuna umblare pe cale. Aceasta impreuna umblare pe cale cu Hristos se cuvine sa caracterizeze intreaga noastra vietuire pe acest pamant. Chiar daca nu reusim sa Il cunoastem pe deplin de la inceputul calatoriei noastre in aceasta lume, El ni se va descoperi, asemenea unui Parinte iubitor, in Sfanta Liturghie prin impartasirea cu Trupul si Sangele Sau.

Hristos Cel Inviat sa va daruiasca tuturor sanatate, nadejde, speranta de care avem nevoie in aceste vremuri grele si implinirea bunelor dorinte, pentru care sa va rugati lui Dumnezeu.

† Nicodim
Episcopul Severinului si Strehaiei

 

.

• Pastorala la Sarbatoarea Invierii Domnului, 2006
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Invierea Domnului 2012 - PS Siluan
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Din taramul mortii in taramul vietuirii celei adevarate
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala de Sfintele Pasti 2025 a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel
  Publicat in : Sfintele Pasti