† VINCENTIU

Prin harul lui DumnezeuEpiscopul Sloboziei si Calarasilor

Iubitului meu cler si popor,
Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru,
Iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari!

Iubitii mei fii duhovnicesti,

Hristos a inviat!

Ziua Invierii ne ofera an de an prilejul sa reflectam impreuna la evenimentul care a marcat pentru totdeauna istoria lumii, la singura noutate care s-a petrecut sub soare si anume Invierea Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sfantul Evanghelist Marcu, in incheierea Evangheliei sale, consemneaza mai multe aratari ale Domnului inviat, inaintea ucenicilor Sai, incepand cu cea inaintea Mariei Magdalena. De asemenea, Evanghelia dupa Marcu contine si o scurta referire la alti doi martori ai Invierii Domnului, spunand foarte lapidar ca „S-a aratat in alt chip la doi dintre ei, care mergeau la o tarina“ (Marcu 16, 12). Aceasta referire nu este decat relatarea sumara a aratarii Domnului inviat catre Cleopa si insotitorul sau, Luca, in timp ce acestia mergeau de la Ierusalim catre satul Emaus, in dupa-amiaza zilei Invierii Domnului (Luca 24, 13-35). Sfantul Luca, autorul celei de-a treia Evanghelii in ordine canonica, este singurul care ne prezinta pe larg aceasta intalnire dintre Domnul inviat si cei doi ucenici in drum spre Emaus, deoarece a avut privilegiul de a fi unul din martorii acestei aratari.

Sfantul Luca ne istoriseste ca, in timp ce calatoreau ei catre satul Emaus, un Strain, Care i-a insotit, le-a explicat, pe baza Legii si a Profetilor, evenimentele legate de misiunea lui Iisus Hristos si cum ca acestea au fost hotarate de Dumnezeu. „Le-a talcuit din toate Scripturile cele despre El“ (Luca 24, 27). Desi inimile lor „ardeau in ei“ (cf. Luca 24, 32) cand ii invata, nu L-au recunoscut. Sensul Sfintei Scripturi devenea foarte clar pentru cei doi ucenici in urma talcuirii ei de catre Drumetul Necunoscut, insa identitatea Lui ramanea ascunsa, „deoarece ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca“ (cf. Luca 24, 16). Apropiindu-se de sat, ucenicii L-au invitat pe Strain incasa la care mergeau si au insistat ca El sa ramana si sa ocupe locul de cinste la masa de seara. Şi, cand a stat cu ei la masa, El a luat painea si a facut aceleasi gesturi pe care le-a facut pe munte, in timp ce hranea cinci mii de oameni si in incaperea din foisorul de pe Sion, cand a „instituit“ Cina Domnului. „A luat painea, a binecuvantat-o si frangand, le-a dat lor. Si ochii li s-au deschis si L-au cunoscut. Iar El s-a facut nevazut de langa dansii!“ (Luca 24, 30-31). Cuprinsi de mirare si plini de bucurie, cei doi au parasit casa si s-au intors la Ierusalim. Acolo au spus celorlalti ucenici vestea cea buna, ca Iisus a inviat, si au marturisit „cum a fost cunoscut de ei la frangerea painii“ (Luca 24, 35).

Dreptmaritori crestini,

Aceasta istorisire evanghelica este una din paginile cele mai frumoase din Evanghelie, care atinge sensibilitatea cea mai profunda a celor care o citesc sau o asculta, deoarece in ea se impletesc credinta si emotia sfanta, ratiunea si sentimentul, tristetea si bucuria, indoiala si certitudinea, si provoaca in noi dorinta de a-L intalni pe Domnul inviat, asemenea celor doi ucenici in drum spre Emaus.

Istorisirea evanghelica descrie, de asemenea, pe langa experienta pascala a celor doi ucenici, si schimbarea starii lor de tristete in fericire, dupa participarea la prima Liturghie savarsita de Domnul inviat. Sfantul Luca ne spune ca, la inceput, ucenicii erau „tristi“ (Luca 24, 17), speranta lor se pierduse odata cu moartea lui Iisus (Luca 24, 21) iar, in cele din urma, descopera ca inima lor ardea (Luca 24, 32) si se intorc fericiti la Ierusalim pentru a vesti celorlalti ucenici Invierea (Luca 24, 33). De asemenea, vedem surprinsa in aceasta relatare si trecerea de la starea de necunoastere la cea de cunoastere: la inceput, ucenicii merg alaturi de Iisus fara sa-L recunoasca,deoarece ochii lor erau tinuti sa nu-L cunoasca (Luca 24, 16), iar istorisirea se incheie atunci cand li se deschid ochii si-L recunosc pe Iisus la frangerea painii (Luca 24, 31; cf. 24, 25). Momentul „recunoasterii“ lui Iisus inviat cu trupul transfigurat coincide, de altfel, cu trecerea de la tristete la fericire. Ucenicii regasesc bucuria de a trai, deoarece Il recunosc pe Mantuitorul Hristos inviat, prezent in mod vazut, in momentul frangerii painii.

Pe drumul spre Emaus, ucenicii au luat parte, alaturi de Iisus, la prima „Liturghie a Cuvantului“ de dupa Inviere. In casa – o imagine a Bisericii – ochii lor s-au deschis si L-au recunoscut cand a luat painea si a savarsit gesturile care vor deveni inima fiecarei Sfinte Liturghii. Dupa aceasta „Liturghie a Cuvantului si a Jertfei Euharistice“, ei s-au sculat si au mers sa marturiseasca Evanghelia, vestea cea buna, anume ca moartea a fost biruita si ca Hristos a adus viata lumii.

Mesajul Sfantului Luca catre noi, cititorii si ascultatorii Evangheliei, este urmatorul: prin savarsirea Sfintei Euharistii, comunitatea credinciosilor se impartaseste de moartea si invierea lui Hristos. Credinciosul aude marturisirea Evangheliei. Totusi, aceasta marturisire trebuie sa fie completata si desavarsita prin actul sacramental al Impartasirii. Ochii lor au fost cu adevarat deschisi cand s-au impartasit cu Trupul si Sangele Domnului inviat. Apoi s-au ridicat sa mearga pentru a impartasi bucuria lor cu ceilalti. Experienta intalnirii lor cu Domnul cel inviat devine experienta noastra prin participarea la savarsirea Liturghiei „Cuvantului“ si a „Sfintei Jertfe Euharistice“. Iar, bucuria lor pascala devine, de asemenea, bucuria noastra. Caci, prin comuniunea noastra euharistica, si noi ajungem sa cunoastem caHristos a inviat, ca inselaciunea mortii a incetat si ca ni s-a daruit, prin Hristos si in El, darul vietii vesnice.

Pentru comunitatile crestine de atunci – si pentru cele de azi – intrebarea fundamentala nu este de a sti daca Hristos a inviat; adevarata intrebare consta in a sti cum sa-L descoperi si sa-L recunosti pe Mantuitorul Hristos inviat, in viata de zi cu zi. Care sunt semnele acestei prezente? Unde poate fi intalnit? Cum sa poti sa prinzi putere, curaj si nadejde, atunci cand totul pare sfarsit? Istorisirea Sfantului Luca raspunde la aceste intrebari. Trecerea ucenicilor de la o stare de tristete la fericire si de la necunoastere la cunoastere se intrepatrunde cu dimensiunea liturgica a istorisirii. Cele doua parti ale acestei Liturghii corespund Liturghiei Euharistice de astazi: o Liturghie a Cuvantului si o Liturghie a Frangerii Painii sau Euharistica. In prima parte a relatarii, Mantuitorul merge impreuna cu cei doi ucenici si le explica Scripturile. Mai exact, El explica Scripturile Vechiului Testament pentru a le arata toate referintele legate de Persoana si misiunea Sa: viata Sa, moartea si invierea Sa. Incepe cu Moise, pentru a trece mai apoi la profeti. Sunt cele doua parti, cele mai importante ale Sfintei Scripturi pentru evrei. Mantuitorul Hristos, potrivit relatarii Sfantului Luca, parcurge Scriptura Vechiului Testament, pentru a interpreta acele locuri, care se refera la soarta lui Mesia. In mod special, vrea sa arate ca Scripturile „prevazusera“ moartea si invierea Sa.

Aceasta explicare a Scripturii are ca scop sa-i faca sa inteleaga ca istoria nu se incheie cu moartea lui Mesia. Explicarea Scripturii pregateste intalnirea cu Domnul, insa El este recunoscut in Euharistie. Pentru Sfantul Luca, Euharistia este marturia prezentei Mantuitorului Hristos inviat in mijlocul comunitatii crestine, este Izvorul vietii acesteia. „Liturghia Cuvantului“ este urmata de o „Liturghie a Frangerii Painii“. De aceasta data, Iisus cu cei doi ucenici sunt asezati la masa intr-o casa, unde Mantuitorul savarseste gestul frangerii painii, pe care o impartaseste celor doi.

Iubitii frati si surori in Domnul,

Anul 2014 a fost declarat de Sfantul Sinod An Euharistic. Biserica noastra ne propune sa meditam la doua Sfinte Taine, de mare importanta pentru viata noastra.

Prima taina, instituita de Domnul Iisus Hristos la Cina cea de Taina in Joia cea Mare si Sfanta, si pe care El Insusi a savarsit-o cu ucenicii chiar in Ziua Invierii Sale din morti, este Taina Euharistiei sau a Sfintei Impartasanii. In timpul Cinei celei de Taina, din preajma Pastelui iudaic, Mantuitorul Iisus Hristos a participat cu ucenicii Sai la masa, in noaptea tradarii si prinderii Sale si a savarsit ceea ce se numeste „instituirea“ Cinei Domnului sau a Euharistiei, adaugand la ritualul iudaic al Pastilor cuvintele: „Acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi… Acesta este Sangele Meu care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor“ (Matei 26, 26-28). Painea si vinul sunt imagini ale Trupului Sau, care va fi frant curand si a Sangelui Sau, care va fi varsat pe cruce. Dar ele sunt mai mult decat imagini, ele ofera credinciosilor posibilitatea de a se impartasi din viata si jertfa Lui, prin consumarea a ceea ce Sfintii Parinti au numit „hrana nemuririi“, adica Trupul si Sangele Domnului Inviat si slavit.

De aceea, dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel, „ori de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni“ (1 Corinteni 11, 26). „Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este oare impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este oare impartasirea cu trupul lui Hristos? Pentru ca o paine, un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o paine“ (1 Corinteni 10, 16-17). In acest context si dupa acest model, predat de Mantuitorul si Sfintii Apostoli, s-a dezvoltat intr-o forma similara Sfanta Liturghie, pe care noi o savarsim in Sfanta Biserica. In traditia rasariteana a Bisericii Ortodoxe cele doua parti principale ale Liturghiei, numite si Liturghia Cuvantului sau a catehumenilor si Liturghia credinciosilor sau euharistica, sunt prefatate de cele doua Vohoade sau Intrari. Primul Vohod, numit si mic, care are loc dupa ecteniile si antifoanele sau psalmii de la inceputul Dumnezeiestii Liturghii, capata importanta prin Sfanta Evanghelie, pe care diaconul sau preotul o poarta in procesiune. Aceasta procesiune poate fi privita ca o mergere catre Emaus, pentru ca introduce citirea Cuvantului lui Dumnezeu din Apostol si Evanghelie, care urmareste sa-i instruiasca si sa-i indemne pe credinciosi sa urmeze acestor lucruri bune.

Al doilea Vohod, numit si mare, introduce a doua parte importanta a Sfintei Liturghii, in care painea si vinul sunt purtate in cinste in altar, ajungand astfel in foisorul de la Emaus si luand loc la „masa Domnului“ (1 Corinteni 10, 21), in timpul careia painea si vinul sunt sfintite si transformate in Trupul si Sangele lui Hristos, pentru a fi consumate apoi intr-un act de „impartasire“ in si cu Domnul cel viu ca sa-L cunoastem asemenea celor doi ucenici la frangerea painii. De aceea, plini de bucurie, marturisim ca „am vazut lumina cea adevarata, am primit duhul cel ceresc, am aflat credinta cea adevarata, nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne, ca aceasta ne-a mantuit pe noi“. Cuvantul lui Dumnezeu si Sfanta Impartasanie ne arata in ce fel Mantuitorul Hristos intra in casa sufletului nostru ca sa „ramana cu noi ca este spre seara si s-a plecat ziua“ (Luca 24, 29) Sfanta Euharistie, Cina Domnului sau Frangerea Painii, cum este numita in Dumnezeiasca Scriptura a Noului Testament, este cea mai importanta lucrare sfanta, savarsita de Biserica noastra in timpul Sfintei Liturghii, Taina prin care painea si vinul oferite de credinciosi devin trupul si sangele lui Hristos, semnul real si concret al prezentei Sale in mijlocul nostru, al participarii noastre la Invierea Lui, dar si pentru a ne arata tuturor ca El este cu noi „in toate zilele vietii noastre pana la sfarsitul veacurilor“.

A doua Taina, la care suntem chemati sa meditam in cursul acestui An Euharistic 2014, este Taina Sfintei Spovedanii, instituita de Mantuitorul Iisus Hristos in ziua Invierii Sale, cand, in foisorul de pe Sion, intrand prin usile incuiate, a suflat asupra ucenicilor, zicand: „Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, tinute vor fi“ (Ioan, 20,22-23).

Cele doua Sfinte Taine sunt strans legate una de alta, Spovedania facandu-ne vrednici sa primim Sfanta Euharistie. Nu ne putem impartasi cu Trupul si Sangele Domnului fara prealabila marturisire a pacatelor prin Sfanta Spovedanie.

Dreptmaritori crestini,

In aceasta zi de luminoasa implinire sufleteasca si trupeasca, cu parinteasca dragoste va chem sa primiti cu vrednicie aceste doua Sfinte Taine si sa va bucurati de Harul Dumnezeiesc daruit prin ele.

Va binecuvintez pe toti si va urez ca aceasta praznuire a Sfintelor Pasti sa o aveti in pace, cu sanatate si alese bucurii, rugand pe Mantuitorul Iisus Hristos, Cel inviat din morti, sa va daruiasca cele ce va sunt de folos sufletelor si trupurilor voastre.

Adevarat a Inviat Domnul!

Al vostru arhipastor, staruitor in rugaciune catre Dumnezeu pentru pace si bunavoire,

|+Vincentiu
Episcopul Sloboziei si Calarasilor

.

• Crucea si Invierea lui Hristos
  Publicat in : Dogma
• Invierea lui Hristos - in cele patru Evanghelii
  Publicat in : Invierea Domnului
• Invierea lui Hristos si straja de la mormant
  Publicat in : Invierea Domnului
• Invierea lui Hristos si invierea noastra in El
  Publicat in : Sfintele Pasti