Prea Cucernici Parinti si iubiti credinciosi

Pentru marele Praznic de astazi, al Nasterii Domnului, Biserica noastra Ortodoxa ii pregateste pe credinciosii sai prin postul Craciunului de 40 de zile, prin Tainele Spovedaniei si Impartasaniei, ca si prin cantarile bisericesti specifice acestei perioade de pregatire si de asteptare a celui mai mare eveniment din istoria omenirii: Intruparea lui Dumnezeu. Inca de la sarbatoarea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului (21 noiembrie) am auzit cantandu-se la Utrenie asa numitele "Catavasii ale Craciunului" care incep astfel: "Hristos se naste, mariti-L, / Hristos din Ceruri, intampinati-L, / Hristos pe pamant, inaltati-va, / Cantati Domnului tot pamantul si / Cu bucurie laudati-L popoare ca s-a preamarit". De asemenea, colindele noastre traditionale, atat de indragite de credinciosi ne-au introdus in atmosfera tainica a sarbatorii Craciunului.

Astazi ne bucuram cu totii de Nasterea Domnului care a adus in lume pace si bunavoire si incercam sa uitam toate neintelegerile pe care le-am avut in familie, la lucru sau chiar in parohie precum si tot raul care s-a acumulat in sufletele noastre. Pentru ca numai usurati de aceste poveri sufletesti putem sa ne impartasim de binecuvantarea lui Dumnezeu care se revarsa peste cei credinciosi in aceste zile de praznic.

Sarbatorile legate de Nasterea Domnului se prelungesc pana la Anul Nou, cand praznuim Taierea-imprejur si punerea numelui Pruncului Iisus si chiar pana la Boboteaza, cand Mantuitorul primeste Botezul de la Ioan in apele Iordanului. Imediat dupa Botez, El se retrage in Pustia Carantaniei de langa Ierihon unde timp de 40 de zile traieste in post si rugaciune fara sa manance si fara sa bea ceva, pregatindu-se astfel pentru marea misiune pe care o avea de la Tatal, aceea de a mantui lumea prin propovaduirea Evangheliei pacii si a dragostei, care culmina cu Patimile, Moartea si Invierea Sa.

In pustie, Mantuitorul este ispitit de diavolul care incearca sa-L faca sa renunte la misiunea Sa pentru a se ingriji doar de lucrurile acestei lumi, adica de mancare si de bautura, precum si de bogatiile pamantului si de slava lor. De asemenea, diavolul incearca sa-L faca pe Mantuitorul sa ispiteasca pe Dumnezeu insusi, zicandu-I: "Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos (de pe aripa Templului unde l-a dus), ca scris este: ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te va ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau" (Matei 4, 6). A ispiti pe Dumnezeu inseamna sau sa nu asculti de El pentru a vedea pana unde merge rabdarea Lui sau sa te folosesti de bunatatea Lui intr-un scop rau, egoist, inspirat de mandrie. Nu putem sa abuzam de bunatatea lui Dumnezeu, cerandu-I lucruri inutile sau chiar absurde, cum este cazul in ispita de aici.

Intarit de post si de rugaciune, Mantuitorul - om intru toate ca si noi, insa fara de pacat - va avea puterea sa respinga toate aceste ispite si sa porunceasca diavolului: "Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti". Sf. Evanghelie de la Luca incheie episodul ispitirii Domnului in pustie cu cuvintele "Si diavolul, sfarsind toata ispita, s-a indepartat de la El, pana la o vreme" (4, 13). Caci vrajmasul dintru inceput al omului a revenit de nenumarate ori in viata Domnului, ispitindu-L, mai cu seama prin ridicarea asupra Sa a conducatorilor Templului, a carturarilor si a fariseilor, iar in cele din urma a multimii care a cerut condamnarea Sa la moarte prin strigatul catre Pilat: "Rastigneste-L, rastigneste-L!"

Iubiti credinciosi

Asa precum diavolul l-a ispitit pe Mantuitorul in pustie si apoi in toata viata Sa, pana la moarte, tot asa ispiteste pe fiecare om, indiferent de starea sau pozitia pe care o are in societate sau in Biserica. Ispitele slujitorilor Bisericii sunt chiar mai multe si mai grele decat ale credinciosilor.

Si asa precum Domnul a biruit ispitele diavolului prin post si rugaciune si prin ascultarea de Dumnezeu Tatal, tot asa le putem birui si noi, cu ajutorul Lui, daca urmam exemplul vietii Sale.

Sf. Scriptura spune ca: diavolul "umbla racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita" (I Petru 5, 8). El trimite neincetat sagetile ispitelor sale, adica "duhurile rautatii raspandite in vazduh" (Efeseni 6, 12), pentru ca sa ne rataceasca de la calea lui Dumnezeu, care este calea adevarului, a dragostei, a dreptatii si a celorlalte virtuti spre a ne face robi pacatului si patimilor.

Aceste duhuri necurate isi indreapta lucrarea lor mai cu seama in trei directii:

1. sa ne faca iubitori de argint, adica sa adunam cat mai multi bani si cat mai multe lucruri materiale, pentru ca diavolul stie ca "iubirea de argint este radacina tuturor relelor" (I Timotei 6, 10). Cine cauta numai castiguri materiale, acela uita repede de Dumnezeu. Iar de aici incep toate celelalte patimi si pacate.

2. sa ne faca iubitori de slava deserta, adica sa cautam lauda oamenilor, sa ne mandrim cu darurile pe care le avem si sa dorim posturi inalte de conducere pentru a-i stapani pe oameni. Stim ca diavolii au cazut de la fata lui Dumnezeu tocmai pentru nebunia mandriei lor de a fi ca Dumnezeu, de a se pune chiar in locul lui Dumnezeu. De asemenea, primii oameni Adam si Eva, ispititi de diavolul, au vrut si ei sa fie ca Dumnezeu, dar nu in comuniune cu El, ci singuri, fara Dumnezeu, pentru a fi "autonomi" sau "liberi", cum am spune astazi. Numai ca excluderea lui Dumnezeu din viata noastra ne duce la sclavia pacatului si a viciilor, la posedarea de duhuri necurate. Mandria este o boala sufleteasca dintre cele mai grele care-l face pe om sa-si vada numai calitatile, nu si defectele, sa creada ca are numai drepturi, nu si datorii. Omul mandru este permanent nemultumit; el se justifica pe sine, critica si judeca pe altii si crede ca numai el are dreptate?

3. sa ne faca sa cautam pe orice cale placerile trupesti care inabusesc in noi tinderea fireasca spre Dumnezeu si ne transforma in robi ai trupului. Despre pofta trupeasca Sf. Ap. Pavel spune: "Caci dorinta carnii este moartea, iar dorinta duhului este viata si pace. Fiindca dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu" (Romani 8, 6-7).

Trupul a fost creat de Dumnezeu pentru a fi locas al sufletului care este suflarea de viata a lui Dumnezeu in fiecare om. De aceea, Sf. Scriptura numeste trupul omului "casa a lui Dumnezeu" si "templu al Duhului Sfant". Rostul trupului este ca sa se sfinteasca impreuna cu sufletul, cu care formeaza o unitate indestructibila, implinind poruncile lui Dumnezeu. Iar cea dintai porunca data de Dumnezeu oamenilor este tocmai unirea trupeasca in vederea inmultirii neamului omenesc: "Fiti rodnici si sa va inmultiti si umpleti pamantul si-l stapaniti" (Facere 1, 28). Unirea barbatului cu femeia are deci ca scop nasterea de prunci. Sf. Ap. Pavel spune chiar ca "femeia se mantuieste prin nastere de prunci" (I Timotei 2, 15). A cauta doar placerea in unirea trupeasca si a evita scopul nasterii este un pacat impotriva firii care, mai devreme sau mai tarziu, se razbuna prin tot felul de boli si suferinte. Iar limitarea sau refuzul nasterilor, practica generalizata printre crestini, diminueaza in mod drastic numarul crestinilor in favoarea adeptilor altor religii care au mai mult respect fata de porunca inmultirii.

Despre celelalte pacate trupesti atat de raspandite astazi, rusine este a si vorbi. Dar acum simtul rusinii a disparut iar lumea se intoarce la Sodoma si Gomora!

Iubirea de argint, mandria si pacatele trupesti sunt, deci, cele trei mari ispite ale diavolului indreptate impotriva oamenilor, fara deosebire. Din pacate, cei mai multi sunt biruiti de ele pentru ca nici macar nu cred ca exista un razboi duhovnicesc la care trebuie sa se angajeze. Iar fara lupta nu exista biruinta. Pentru noi cei credinciosi, armele de toate zilele in razboiul impotriva diavolului sunt: rugaciunea, insemnarea deasa cu semnul Sf. Cruci, stropirea cu apa sfintita, metaniile, postul si, mai ales, spovedania si impartasirea cu Sf. Taine. Noi stim ca razboiul diavolului incepe intotdeauna prin gandurile rele, pe care trebuie sa le refuzam de la inceput. Pentru ca altfel gandul rau devine fapta rea, iar fapta rea, repetata, devine patima sau viciu, de care nu ne mai putem elibera usor.

Sfintii mai spun de asemenea ca smerenia singura poate birui toate ispitele. Dar cine are smerenia lui Hristos!

Aceeasi sfinti ne invata ca cele trei ispite diavolesti - iubirea de argint, mandria si pacatele trupesti - pot constitui un indreptar de spovedanie. Cand ne spovedim este foarte bine sa ne cercetam constiinta luand in considerare aceste ispite pentru a vedea care ne lupta mai mult sau care ne-a biruit deja.

Iubiti credinciosi,

Asa cum stiti cu totii, la sfarsitul lunii iulie 2007, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Romane care a fost foarte apropiat de Mitropolia noastra. Prea Fericirea Sa ne-a vizitat de doua ori: in 2003, cu prilejul sfintirii intru arhiereu a P.S. Sofian Brasoveanul, episcopul vicar al Mitropoliei noastre, care-si are sediul la München si in 2006, cu prilejul sfintirii Catedralei mitropolitane. Parintele Patriarh Teoctist ramane in inimile tuturor celor care l-au cunoscut prin chipul sau luminos, prin blandetea si bunatatea sa. Iar noi toti suntem datori sa-l pomenim in rugaciunea noastra alaturi de mortii familiei.

Bunul Dumnezeu a randuit in locul Parintelui Patriarh Teoctist pe Prea Fericirea Sa Daniel Ciobotea, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei din 1990, care din incredintarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ne-a instalat pe noi in 1994, la München, ca Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, iar in 2003 l-a insotit pe Parintele Patriarh Teoctist in vizita in Germania. Prea Fericirea Sa are o grija cu totul deosebita fata de romanii din Diaspora. Dovada este si faptul ca la sedinta primului Sf. Sinod pe care l-a prezidat ca Patriarh (22-24 octombrie 2007) a pus in dezbatere situatia romanilor din strainatate, iar Sf. Sinod a hotarat crearea a patru noi episcopii romanesti in Diaspora : Episcopia Italiei, Episcopia Spaniei, Episcopia Europei de Nord si Episcopia Australiei si Noii Zeelande. Mitropolia noastra va avea deci in jurisdictia ei canonica Episcopia Europei de Nord cu sediul la Stockholm. Sa ne rugam bunului Dumnezeu sa daruiasca romanilor din Scandinavia un episcop misionar, rugator si rabdator care sa-i povatuiasca pe calea mantuirii, sa-i ajute sa-si pastreze identitatea ortodoxa si romaneasca si sa-i imbarbateze in greutatile vietii.

Punandu-va la inima aceste cuvinte de invatatura cu nadejdea ca ele va vor folosi in lupta duhovniceasca a mantuirii si va vor apropia si mai mult de Dumnezeu, va imbratisez pe toti cu imbratisare sfanta in Hristos Domnul, Cel nascut in Pestera Betleemului, va binecuvintez in numele Lui si va fac cele mai calde urari de sanatate si de tot binele.

Sarbatori fericite si La multi ani!

Al vostru de tot binele doritor si rugator catre Domnul,

Mitropolitul Serafim

.