Pastorala Preasfintitului Parinte Episcop Lucian la praznicul Nasterii Domnului - 2013

† LUCIAN,
DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP AL CARANSEBESULUI

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini, binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Cel in Treime laudat: Tatal, Fiul si Sfantul Duh

„Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut Prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.” (Condacul Nasterii Domnului)

Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,

Am inceput cuvantul acestei scrisori pastorale cu inegalabilul condac al Praznicului Nasterii Domnului, compus de Sfantul Roman Melodul in chip minunat, cu binecuvantarea si cu ajutorul Fecioarei insași.[1]

Nasterea Domnului Hristos din Preacurata Fecioara Maria este cel mai important eveniment care s-a petrecut in istoria neamului omenesc dupa crearea lumii si caderea oamenilor in pacat. Venirea in lume a Pruncului Mesia, Dumnezeu desavarsit care se face om desavarsit, este consemnata de Sfantul Ioan Damaschin ca „cea mai mare noutate din toate noutatile, singurul lucru nou sub soare, prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu, caci ce poate fi mai mare ca Dumnezeu sa se faca om?”[2]

De aceea, Nasterea Domnului a devenit evenimentul care a impartit timpurile si a centrat istoria omenirii, iar Sfintii Parinti au numit-o maica tuturor sarbatorilor. Craciunul implineste si desavarseste Bunavestire si este prilej pentru celelalte praznice imparatesti. Fara Nasterea din Maica Fecioara nu ar fi existat nici Boboteaza, nici Patimile, nici Rastignirea, dar nici Invierea si Inaltarea lui Hristos la cer, cu alte cuvinte nu ar fi existat mantuire. Toate praznicele stau intr-o legatura tainica, pe care o traim si noi in mod permanent prin Sfanta Liturghie.
Dreptmaritori crestini si crestine,

Mari si minunate sunt intamplarile ce au insotit Nasterea Domnului si toate o au in centru pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos. A doua zi de Craciun preacinstim Soborul Preasfintei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cea care a prilejuit Praznicul de fata prin evlavia si ascultarea ei.

Importanta Maicii Domnului pentru mantuirea noastra este profetita neamurilor inca din primele carti ale Vechiului Testament. In Cartea Facerii Dumnezeu ne reveleaza mantuirea prin femeie si fagaduinta izbanzii asupra diavolului ispititor, metamorfozat in sarpe: „Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intre samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul” (Facere 3, 15). In viziunea patriarhului Iacob, Maica Domnului se aseamana cu o scara rezemata de marginea cerului, prin care cerul se coboara pe pamant si pamantenii se urca la ceruri: „Si a visat (Iacov) ca era o scara, sprijinita pe pamant, iar cu varful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea. Apoi S-a aratat Domnul in capul scarii… si, spaimantandu-se Iacov, a zis: «Cat de infricosator este locul acesta! Aceasta nu e alta fara numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!»” (Facere 28, 12-13 si 17). Deci, Fecioara Maria, Maica Domnului, avea sa uneasca cerul cu pamantul, fiindca Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din ea, coborandu-se la noi. Profetul Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, a prezis ca o Fecioara il va naste pe Mantuitorul Hristos in chip minunat, acesta fiind semnul de izbavire a lumii: „Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel“ (Isaia 7, 14). Un alt mare prooroc, Iezechiel, a vestit despre Maica Domnului si despre nasterea ei minunata, spunand: „Si mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa“ (Iezechiel 44, 2). Proorocul Ieremia si-a inchipuit tot Israelul ca pe o fecioara care se intoarce la Domnul si Stapanul ei pentru ascultare, ca sa devina „Locas al dreptatii si munte sfant“, binecuvantat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23); iar psalmistul David o descrie pe Sfanta Maica Fecioara ca pe o Imparateasa ce sta de-a dreapta lui Dumnezeu: „Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusețata“ (Psalm 44, 11).

Parintii Bisericii au reliefat in multe din scrierile lor importanta Maicii lui Dumnezeu in iconomia sarbatorii Nasterii Domnului. Sf. Andrei Criteanul este cel care a evidentiat in imnurile sale rolul central pe care-l ocupa Maica Domnului la aceasta sarbatoare: „Sa dam Fecioarei titlurile ei de lauda. Sa aducem ca daruri reginei neamului nostru omenesc si ca miruri de mare pret profetiile proorocilor. Sa i ne adresam impreuna cu Gavriil. Sa zicem aceleia, care a dat nastere bucuriei: «Bucura-te, ceea ce esti cu dar daruita»; «Bucura-te, cea plina de stralucire, prin care intunericul a fost alungat si prin care lumina a fost adusa». «Bucura-te cea cu dar daruita, prin care legea a incetat si harul a luminat»”.[3]

Acelasi Sfant Andrei Criteanul mai spune: „Despre tine, o, Marie, toti cei insuflati de Duhul canta. Nicaieri nu te poti uita in Sfanta Scriptura fara sa gasesti vreo trimitere la fecioara. Bucura-te Mijlocitoare a Legii si a harului, pecete a Vechiului si Noului Testament, cu adevarat implinitoare a tuturor profetiilor, a adevarului Scripturilor insuflate de Dumnezeu, ceea ce esti carte vie si preacurata a lui Dumnezeu-Cuvantul, in care, fara de glas sau scriere, El se citeste in fiecare zi.”[4]

Prin nasterea lui Hristos, Fecioara Maria a fost inaltata nu numai pe culmea umanitatii, ci si a cetelor ingeresti, adica a intregii creatii. Sfantul Teofan al Niceei afirma si el in acest sens: „Cum nu s-ar numi mai presus de toti ingerii cea laudata de noi ca podoaba ingerilor..., cea care a adus zidirii intregi nu doar cuvinte si vreun sfat dumnezeiesc, cum au adus ingerii si proorocii, ci pe Insusi Cuvantul ipostatic Cel unic si Unul-Nascut al lui Dumnezeu, Care ramane in veci...” [5], iar Sfantul Grigorie Palama crede ca: „Toata Scriptura cea insuflata de Dumnezeu a fost scrisa pentru Fecioara, care L-a adus pe lume pe Dumnezeu cel intrupat”.[6]
Iubiti inchinatori ai Pruncului Mesia,

Icoana Nasterii Domnului este un alt reper pe care trebuie sa-l avem atunci cand vorbim despre Maica Vietii. In toate variantele iconografice, scena Nasterii Domnului o are in centru pe Fecioara Maica, alaturi de Iisus infasat, celelalte personaje fiind reprezentate discret. Ingerii, Dreptul Iosif, pastorii si magii sunt si ei prezenti la locul Nasterii doar ca vestitori, martori sau inchinatori ai Pruncului divin si ai Macii Sale.

Prin evenimentul intruparii si Nasterii Domnului, Fecioara Maria devine Maica lui Dumnezeu si element indispensabil al mantuirii noastre. Nasterea feciorelnica devine o taina a cerului si a pamantului, depasind conditia umana unde fecioria exclude nasterea. Maica Domnului e si fecioara si mama in mod desavarsit. Aceasta situatie exceptionala intre femei e datorata Pruncului nou nascut, care e Fiul lui Dumnezeu.[7]Maica Domnului se defineste prin Hristos-Dumnezeu, pe care l-a nascut cu trup omenesc si, de aceea, putine sunt icoanele care o infatiseaza pe Maica Sfanta fara Pruncul Dumnezeiesc purtat in brate.

In chip teologic, importanta Maicii Sfinte in actul Nasterii Domnului este aratata si din intalnirea Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea. Hristos primeste si isi asuma firea omeneasca din Fecioara Maria. In aceasta legatura rezida si suprema iubire dintre Maica si Fiu,[8]precum si cinstirea pe care oamenii o datoreaza in chip cu totul deosebit Nascatoarei de Dumnezeu.

Textele liturgice ale sarbatorii sunt si ele graitoare in acest sens: „Toiag din radacina lui Iesei si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit, Cel laudat din muntele cel cu umbra deasa. Venit-ai intrupandu-Te din cea neispitita de barbat, Cel fara de trup si Dumnezeu. Slava puterii Tale, Doamne!... Din pantece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepadat fiara marii, precum l-a primit. Iar Cuvantul in Fecioara salasluindu-Se si trup luand, a iesit lasand-o nestricata; ca Cel ce n-a patimit stricaciune, pe ceea ce L-a nascut a pazit-o nevatamata.” [9]
Iubiti credinciosi si credincioase,

Modelul pe care il ofera lumii Maica lui Dumnezeu este modelul rugaciunii, al ascultarii si al jertfelniciei. Cu aceste calitati, Fecioara Maria s-a invrednicit a fi „chivot al lui Dumnezeu” si „locasul sfant al Domnului”, asa cum este numita adesea in textele bisericesti. Ea a devenit si model de vietuire pentru toate mamele crestine, dovedind ca nasterea de prunci este binecuvantata de Dumnezeu.

Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare si Sfant, prin viata si petrecerea ei, a urmat Maicii Domnului. Prin rugaciune, a fost luminata de Dumnezeu si a crescut un fiu care a schimbat cursul lumii, aratand omenirii rostul si importanta mantuirii in Hristos. Sfantul Imparat Constantin, influentat de educatia pe care i-a oferit-o mama sa, a devenit eliberatorul crestinismului si primul sau legiuitor civil. Sfanta Elena a dublat faptele fiului sau prin organizarea operelor de binefacere si prin ridicarea si impodobirea de biserici creștine.[10]

Una din bisericile ctitorite de acesti sfinti imparati, numiti, pentru faptele lor, „cei intocmai cu apostolii”, a fost si Biserica Nasterii din Betleem, biserica ce preamareste Nasterea Domnului din Fecioara Maria.

Urmand Maicii Preacurate, Sfintii Imparati Constantin si Elena, pe care i-am praznuit anul acesta pe intreg cuprinsul Patriarhiei Romane, au fost izvoare de roade duhovnicesti, spre lauda lui Dumnezeu. Pentru noi, crestinii, Sfintii Imparati sunt descoperitorii Nasterii Domnului si a intregii sale activitati mantuitoare, dar si exemple de vietuire dupa modelul Maicii Domnului.

La acest mare praznic al crestinatatii, sa-L rugam pe Dumnezeul nostru Cel intrupat, ca pentru rugaciunile Maicii Sale sa ne invredniceasca pe toti de o viata aleasa si sfanta. Bucurati-va de aceste sarbatori ale Nasterii lui Hristos si impreuna sa o preacinstim pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii. AMIN!
Al vostru al tuturor de tot binele doritor,

† LUCIAN,
Episcopul Caransebesului

NOTE:
[1]. Inainte de inceperea slujbelor de la Vecernia Praznicului Nasterii Domnului Sfantul Roman Melodul se gasea in Biserica Kyrou din Constantinopol si, dupa obicei, se ruga in fata cunoscutei icoane a Maicii Domnului – Kiriotissa. Intotdeauna Sfantul Roman se ruga pentru ajutor la cantarile lui, dar mai ales in seara aceea, cand era randul lui la strana. Stia ca nu poate canta la fel de bine ca si ceilalti si ca nu poate alcatui cantari tot atat de frumoase precum ale lor, dar ii cerea Maicii Domnului sa il ajute. Dupa ce s-a rugat astfel vreme indelungata, a atipit din pricina oboselii, iar atunci Fecioara i s-a aratat in vedenie si i-a spus: „Deschide gura sa iti pun inauntru acest Condac.” Diaconul a facut ascultare, iar Preacurata i-a pus pe limba un sul si i-a spus sa il manance. Supunandu-se el si mancand sulul, indata s-a trezit din somn, dar nu a mai vazut pe Maica Domnului. Simtea doar o dulceata placuta in gura. In seara aceea a mers la Patriarh si a cerut binecuvantare sa slujeasca. A imbracat vesmintele de diacon si, apoi, in mijlocul bisericii, si-a deschis gura sa cante. Si, iata, minune: vocea lui a rasunat puternic si placut. A cantat acest Condac al Praznicului, pe Glasul III, uimindu-i pe toti cei de fata. Astfel, prin mijlocirea si cu binecuvantarea Maicii Domnului, Sfantul Roman a primit darul cantarii si al compunerii de condace. Apud Viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, editie ingrijita de arhim. Constantin Chirila, editura Doxologia, Iași 2013, p. 483-484;

[2]. Sfantul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere de pr. D. Fecioru, Editura Scripta, Bucuresti, 1993, editia a III-a, p. 96;

[3]. I. G. Coman, „Si Cuvantul Trup s-a facut”. Hristologie si mariologie patristica, Editura Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1993, p. 372;

[4]. Viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, editie ingrijita de arhim. Constantin Chirila, editura Doxologia, Iași 2013, p. 142;

[5]. Dumitru Staniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, in „Dumitru Staniloae – Opere complete”, Editura Basilica, Bucuresti 2013, p. 592;

[6]. Viata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria…, p. 142;

[7]. I. G. Coman, op.cit., p. 368;

[8]. Dumitru Staniloae, op.cit., p. 588;

[9]. Din Canonul Nasterii Domnului, Cantarea a IV-a si Cantarea a VI-a;

[10]. Eusebiu de Cezareea, Scrieri. Viata lui Constantin cel Mare (Studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, traducere si note de Radu Alexandrescu), in P.S.B., vol. 14, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1991, p. 142-143.

• Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Eftimie
  Publicat in : Nasterea Domnului
• Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - PS Vincentiu
  Publicat in : Nasterea Domnului
• Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Teofan
  Publicat in : Nasterea Domnului
• Pastorala la Nasterea Domnului 2013 - IPS Pimen
  Publicat in : Nasterea Domnului

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: