Condacul Nasterii Domnului

Condacul Nasterii Domnului Mareste imaginea.

Fecioara astazi pre Cel mai presus de fiinta naste, iar pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavoslovesc, iar magii cu steaua calatoresc. Ca pentru noi s-a nascut prunc tanar, Dumnezeu   cel   mai   inainte   de  veci.

Condacul Nasterii Domnului (Facerea lui Roman cel Dulce Glasuitor) (Minei, 25 Decembrie, la Utrenie).

"Fecioara astazi"  este  o creatie privilegiata  a  imnografiei Rasaritului crestin. Privilegiata prin autor - marele Roman Melodul -, prin geneza ei miraculoasa, prin locul pe care il ocupa in poezia bizantina,  dar fireste, in primul rand prin mesaj si frumusete. Putine alcatuiri ale literaturii universale cuprind o  asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atator fapte mai presus de fire si de intelegere, prilejuite de suprema Teofanie a intruparii Logosului si  exprimate cu atata economie de cuvinte, in numai 12 versuri.    
                                                              
Creatorul Condacului Nasterii, cuviosul Roman Melodul, este socotit cel mai mare poet al Bizantului si al literaturii crestine de limba greaca. S-a nascut la Emesa, in Siria (Homos-ul de azi), spre sfarsitul secolului al V-lea. A fost educat in mediul cultural siriac si grecesc din aceasta regiune deosebit de rodnica a spiritualitatii ortodoxe. Poemele sale dovedesc cunoasterea operelor unor parinti teologi de seama, ca sfintii Ioan Hrisostom, Efrem Sirul, Vasile din Seleucia, Athanasie si Chirii din Alexandria, Grigore de Nyssa. Dupa cativa ani petrecuti la Beirut (pe atunci Berytos), ca diacon la Biserica invierii, s-a asezat in  Constantinopol, in manastirea Fecioarei, ctitorita de Kyros, guvernatorul capitalei bazantine si mai tarziu episcop de Kutaya. Slujea, insa, la vestita biserica din Vlaherne. In sinaxarul zilei de 1 octombrie, praznicul cuviosului Roman Facatorul de canoane, inceputul binecuvantat al operei sale este consemnat astfel : "Deci, dupa savarsirea slujbei de la Vlaherne, iarasi se intorcea la biserica lui Kyros. Acolo si darul alcatuirii condacelor a primit. Aratandu-i-se lui in vis Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si dandu-i o bucata de hartie," i-a poruncit s-o manance. Deci, i se paru lui ca deschise gura si inghiti hartia. Si, fiind praznicul Nasterii lui Hristos, indata ce se destepta, suindu-se in amvon, incepu a canta : "Fecioara astazi pre cel mai presus de fiinta naste". Si a facut si condacele celorlalte praznice, inca si ale sfintilor celor mari. Deci este multimea condacelor care s-au facut de dansul mai mult de o mie" .

Cuviosul Roman Melodul s-a savarsit catre anul 560. Opera sa, din care s-au pastrat numai vreo 80 de alcatuiri poetice, a cunoscut o intensa folosire. Cu timpul, insa, ele au fost inlaturate din ritualul si cultura Rasaritului crestin, ceea ce ilustreaza bine influenta negativa a timpului asupra Traditiei spiritualitatii noastre.

Cateva secole, condacele cuviosului Roman au facut parte din tezaurul imnografic viu, transmis prin practica liturgica. Dar dezvoltarea deosebita a creatiei poetice, dupa  iconoclasm,  a  dus  treptat  la  selectionarea si reducerea alcatuirilor mai vechi, pentru a se face loc in cartile de cult celor recente. A fost opera intreprinsa de manastirea Studion din Constantinopol cu autoritatea pe care i-au conferit-o numele, unor parinti celebri, ca Teodor Studitul si Iosif Imnograful, rolul ei in rezistenta  antiiconoclasta,  o  intensa activitate  in  campul  literaturii  si artelor religioase cu sediul in capitala imperiului bizantin.    

Deja, dupa secolele X-XI, din imnurile cuviosului Roman au mai ramas in slujbe doar condacul si primul icos, intercalate intre pesnele (odele) a V-a si a VI-a din canoanele utreniei catorva praznice mari. La slujba utreniei Nasterii Domnului, identitatea acestor texte este limpede aratata : "Facerea lui Romano cel dulce glasuitor". Dar, dupa cum arata un excelent specialist in poezia imnografica ortodoxa, chiar acolo unde gasim in Minee si in Triod troparele intitulate condac si icos intelegem ca, in multe din aceste locuri, ele sunt resturile unor cantari mai intinse ale lui Roman dulce-cantaretul cantari disparute (adica scoase din aceste carti - n.n.) in cea mai mare parte. Lui i se atribuie condacele si icoasele de la sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel, la Duminica lasatuluir sec de carne, la Duminica lasatului sec de branza, in Duminica a patra a marelui post, in Duminica Floriilor, in Vinerea Patimilor, in Duminica Pastelui, la Sarbatoarea inaltarii la cer a Domnului si la multe alte sarbatori" .

Din fericire insa, au ramas condacariile, culegerile de texte integrale ale, celor 80 de creatii cunoscute ale cuviosului Roman, impreuna cu operele altor imnografi. Se pastreaza cel putin 30 asemenea antologii din secolele X-XVI si ele permit - de mai bine de un secol - editarea si traducerea in limbi moderne a poemelor liturgice ale marelui imnograf.  Asa a ramas cuviosul Roman Melodul in amintirea Rasaritului crestin "alauta dumnezeescului Duh, struna cuvintelor Duhului celor bine graitoare, Dulce-cantaretul, privighetoarea [...] dumnezeiestilor cantari, flautul Bisericii". La pietatea noastra se adauga entuziasmul carturarilor. Un savant apusean care a "avut un rol de seama in cercetarea si valorificarea operei cuviosului Roman, marele bizantinist Karl Krumbacher a putut afirma ca "istoria literaturii (...) il va cinsti ca pe cel mai mare poet bisericesc al tuturor timpurilor" . Ar mai fi de adaugat operei sale, dupa unii, chiar Imnul Acatist, dar aceasta atribuire nu e acceptata de toti. Si nu trebuie uitat ca poetul era deopotriva compozitor; el a ramas in veneratia Bisericii ca melod, dulce-cantator, - pentru ca alcatuia nu numai textele ci si muzica imnurilor sale, dar din aceasta parte a operei manuscrisele pastrate sunt mult mai tarzii. Cu cinci decenii in urma, cand tara noastra avea in parintele Iancu Petrescu de la biserica sfantul Visarion din Bucuresti o autoritate mondiala in muzica bizantina, eminentul savant, directorul Academiei de Muzica religioasa - pentru ca si asa ceva aveam atunci - a publicat un studiu de muzicologie comparata cu titlul Condacul Nasterii Domnului (He Parthenos semeron), analizand manuscrise din secolele XIII-XVIII, subliniind "vechimea acestei melodii, originea ei liturgica si pastrarea artei muzicale greco-romane in factura melodica a Condacului" . Parintele Petrescu isi incheia studiul cu demonstratia deosebit de pretioasa ca "melosul bisericesc al Condacului a servit ca tip melodiei devenita populara a unor colinde" , alegand exemple din cantece de stea culese si publicate de Constantin Brailoiu, Sabin Dragoi, Bela Bartok, Gh. Cucu, George Breazul si altii. Sunt colinde din Ardeal, Basarabia si alte parti ale tarii, al caror studiu in raport cu prototipul lor liturgic deschidea orizonturi noi cercetarilor de muzicologie romaneasca. Cat de interesant ar fi de continuat intr-o directie care lumineaza destinul, in folclorul nostru, al unei melodii ce facuse parte - cum vom vedea - din repertoriul de ceremonial al curtii imperiale bizantine.

Dar sa ne intoarcem la textul Condacului. Ne-am mai referit la concentrarea de paradoxuri din cele 11 versuri. Densitatea lor doctrinara era de asteptat pentru ca ele evoca intruparea, centrul invataturii crestine, intemeiata pe realitati si evenimente care depasesc intelegerea, sunt    para-doxos, extraordinare, miraculoase. Intreg Condacul cuprinde acest avertisment: invatatura crestina nu se poate cunoaste, asimila, si nu devine lucratoare in viata si realizarea spirituala a omului prin ratiunea fiecaruia, sau numai prin ratiune, chiar indrumata de exegeze autorizate.  Expresie  a  misterului  dumnezeiesc,  intemeiata pe  revelatie, Teologia crestina  este  mistica,  in  sensul  explicat  de Vladimir  Lossky la inceputul cartii lui,  Eseu  despre  Teologia  mistica  a  Bisericii  Rasaritului:   "Exprimand  un  adevar  revelat,   care   ne   pare   ca o   taina   de nepatruns, dogma trebuie traita (s. n.) de noi, intr-un: proces in care in loc sa asimilam taina felului nostru de intelegere, va trebui, dimpotriva, sa  veghem  la  o   schimbare   profunda,   la   o transformare    interioara   a mintii noastre pentru a ne face apti de experienta mistica" .

Fecioara astazi pre  Cel mai presus de fiinta naste.

Conotatiile acestui vers se preteaza la reflectii, comentarii, si trairi ample. Teofania exaltata de Cuviosul Roman incepe printr-un personaj : Fecioara. In planul uman ea este primul actor al Teofaniei, ea naste pe Cel mai presus de fiinta. Intelegerea rolului ei ne trimite la Vechiul Testament care a anuntat prin profeti misiunea ei de reprezentant al omenirii in intalnirea cu divinitatea, omenirea care accepta prin Fecioara Maria Noul Legamant, prin cuvintele : "Fie, mie dupa Cuvantul Tau" (Luca 1, 38).                                    

Astazi nu are aici sens cronologic (suntem la secole - de evenimentul istoric al Nasterii) ci spiritual, ritual, atemporal. Trebuie sa traim permanent intruparea Domnului. Chemarea cuviosului Roman este sa retraim ziua binecuvantata a Nasterii, praznuita an de an ca "in vremea aceea". Asa cum la fiecare Liturghie retraim jertfa si invierea lui Hristos, Pentru ca aceasta o facem intru pomenirea Mea" (Luca 22, 19). Amintirea de cineva sau de ceva reactualizeaza acea realitate, ne-o readuce in constiinta si in traire. Fiecare praznuire este, prin Sfanta Liturghie, participare la imparatia lui Dumnezeu prin impartasirea cu Hristos, prin evocarea unui moment din iconomia intruparii, ca acum Nasterea, retrairea acelui moment. Astazi din Condacul cuviosului Roman ne face martori si contemporani ai evenimentului sacru, partasi la misterul lui si ne sugereaza conditiile de care trebuie sa se faca vrednici martorii Teofaniei. Ele ni se par perfect rezumate in chemarea la Sfanta impartasanie : "Cu frica lui Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va".

Fecioara naste, paradoxul este evident. Pentru ca, sa reflectam: daca o fecioara naste, iar nu o femeie, cum este firesc, rezulta ca insasi conceptia, zamislirea care a precedat nasterea a fost miraculoasa, in afara legilor naturii si ca ea a pastrat fecioria Fecioarei. Cuvintele Condacului sunt nu relatarea unui eveniment, sunt vestirea unui miracol si a unui punct doctrinar formulat  astfel in  Simbolul  (adica Marturisirea) credintei: "Si [cred] intr-Unul Domn Iisus Hristos, Fiullui Dum¬nezeu [...]. Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara S-a facut om".

Dar paradoxul se complica, miracolul, se  amplifica.  Fecioara naste nu un prunc obisnuit, simplu omenesc,  minunea ar fi fost deja mare, ci "pre Cel mai presus de fiinta", in textul grec : ton hyperousion, in traducerea moderna "Cel supraesential". Dumnezeu a creat totul. Dupa relatarea Scripturii, Dumnezeu a creat universul,  "cerul si pamantul". El l-a adus intru fiinta, El a hotarat pe "a fi". Dumnezeu este mai presus de creaturile Sale si de conditiile lor, mai presus de  "a fi". Acest, adevar intemeiaza Teologia apofatica, Teologia negativa, o  cale de cunoastere  a  lui Dumnezeu  care,  cum  arata  Parintele  Staniloae,  "depaseste puterea de definire prin cuvinte [si] e mai adecvata lui Dumnezeu decat cunoasterea "catafatica" sau afirmativa, care ne ingaduie, cunoasterea Lui "numai in calitate de cauza creatoare si sustinatoare a lumii". Prin Teologia apofatica "avem un fel de experienta directa a prezentei Lui tainice, care depaseste simpla cunoastere a Lui in calitate de cauza, investit cu unele atribute asemanatoare celor ale lumii".

Intr-adevar, "toate cunostintele au ca obiect ceea ce este; dar Dumnezeu este dincolo de tot, ce exista". Pe Dumnezeu "Cel mai presus de fiinta" il evoca aici Cuviosul Roman, pe Acela despre Care Sfantul Dionisie Areopagitul scria in opusculul sau Teologia mistica : "inaltan-du-ne mai sus spunem acum ca aceasta Cauza (universala) nu este nici esenta, nici perpetuitate, nici timp; ca nu o putem cunoaste in mod inteligibil ; ca nu este nici stiinta, nici adevar, nici imparatie, nici intelepciune, nici unul, nici unitate, nici zeitate, nici bine, nici duh in sensul,in care putem intelege noi, nici filiatie, nici paternitate, nici nimic, din ce este accesibil, cunoasterii noastre sau cunoasterii oricarei fiinte [...]. Nimeni nu cunoaste [aceasta Cauza universala] asa cum este ea; [... Ea] scapa oricarui rationament, oricarei stiinte. [...Daca] noi facem afirmatii care se aplica realitatilor inferioare Ei, [in schimb] despre Ea insasi noi nu afirmamsi nu numim nimic, pentru ca orice afirmatie ramane mai prejos de Cauza unica si desavarsita a tuturor lucrurilor, pentru ca orice negatie este in afara transcendentei Celui in mod simplu despuiat de tot si care se situeaza dincolo de tot". Iata deci pe Cine a nascut Fecioara, Cine a primit sa vina pe pamant ca  "Prunc tanar", iata ce ne reda amploarea, maretia Teofaniei infatisata de Cuviosul Roman.       

In scenariul universal, cosmic, evocat de marele melod, apare acum un al treilea personaj, Pamantul - si cuvantul personaj este, cu intentie folosit, pentru ca dupa cum s-a subliniat de catre interpretii de azi, "vechii melozi se deosebesc de cei de mai tarziu prin aparatul scenic [..]. La (cei dintai) se remarca introducerile, actiunea, dialogul si adesea deznodamantul dramatic".

Condacul Nasterii este o cantare dialogata, asa cum apare clar incepand cu al doilea icos, exclus, ca si restul compozitiei, din Minei. Influenta Sfantului Grigorie de Nazianz, prin poemul sau Hristos patimind (Christos paschon) asupra creatiilor lui Roman, numite "cantari dramatice", a fost bine subliniata de Venetia Cottas intr-o carte si azi de referinta .

Iar Pamantul pestera Celui neapropiat aduce (am traduce azi : "Iar Pamantul ofera Celui inaccesibil [gr. aprositos, lat. inaccessibilis] o pestera").  Seria paradoxurilor  continua :   Dumnezeu   accepta  sa  se  nasca intr-o pestera. "Inaccesibilul", termen , frecvent in  literatura   filosofica antica, este un alt nume al "Supraesentialului" lui Dionisie, in acelasi discurs apofatic. Dar "pestera" ne impune un popas. Staulul in care S-a nascut Hristos era instalat, intr-o grota, comentatorii sunt de acord asupra acestei localizari. Dar grota avea o dubla semnificatie la cei vechi. Loc intunecos,  in, interiorul pamantului,  grota e adapost de  fiare  (vizuina), sau dobitoace (staul).  Cuvintele latine spelaeum, specus si spelunca sunt din radicalul  si  familia  gr.  spelaion,  iar  rom.  spelunca in sensul peiorativ vine,  prin fr.  spelonque  tot  din latina.  Este  "pestera talharilor"   cu  care  aseamana  Hristos  templul  pangarit  de  negutatori, citand din Ieremia 7, 10 : "Casa Mea, casa de rugaciuni se va chema, iar voi o ati facut, pre dansa pestera talharilor" (Matei 21,  13).  De aceea Sfantul  Ioan  Damaschinul  in  Canonul  in  versuri iambice   la  Nastere spune : "Ai venit sa opresti pacatul in pestera saraceasca", iar comentatorul  sau,  Cuviosul  Nicodim   Aghioritul   intareste:    "intr-o   pestera foarte simpla (S-a aratat magilor), infasurat cu scutece proaste" .

Intr-adevar de la Nastere pana la moarte si Inviere, trecerea pe pamant a Logosului intrupat  s-a petrecut  intre   doua   pesteri :  cea  din Betleem si cea din Ierusalim. "Intr-un mormant nou, al sau, pe care il sapase in piatra" I-a asezat Iosif din Arimateea trupul pogorat de pe cruce (Matei 21, 60). Nici aceasta grota nu era, desigur, vrednica trupului Mantuitorului si in cuvintele ingerului cu vesmant alb care aratand femeilor mironosite mormantul gol, dupa inviere, le spune : "Iata locul unde L-au pus pre El" (Marcu 16, 6) descifram parca si un repros subinteles. Dar in simbolismul antic, pe care parintii il cunosteau si-l foloseau, pestera este deopotriva lumea. Plotin spunea : "Pestera [lui Platon] ca si grota lui Empedocle semnifica, imi pare, lumea noastra, in care mersul spre intelegere este pentru suflet eliberarea de legaturile lui si urcusul in afara pesterii". La fel Arhiepiscopul Teofilact interpreteaza  Nasterea  in  pestera  si  asezarea  lui  Hristos  in   iesle  ca  pilda a smereniei Fiului, dar si ca inchipuire a faptului "ca a venit in lumea aceasta ce este loc al nostru, [pentru ca] ieslea este lumea" .

Pestera luminata de slava Cuvantului intrupat face parte din iconografia traditionala a Nasterii Domnului.

Ingerii cu pastorii slavoslovesc, asadar exalta slava Domnului, lumina necreata, energiile divine, partea vazuta a divinitatii, "luminile fara de inceput si fara de sfarsit ale Binelui si Frumosului cu care se unesc ingerii", dupa invatatura Sfantului Dionisie Areopagitul (P. G. III, 704 D)."Este, actul intai al reactiei zidirii cuvantatoare la Teofania intruparii, pentru,ca, spune acelasi Sfant Dionisie, un inger "a dat vestea cea buna pastorilor purificati intr-un fel prin viata linistita pe care o duceau departe de gloate, dupa cum multimea armiei ceresti a transmis locuitorilor pamantului preavestita cantare a slavirii" ("Slava intru  cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni buna voire"). Este privilegiul nostru ca "taina dumnezeiasca a dragostei lui Iisus pentru oameni, sa ne fie transmisa prin ingeri, cei care o primesc mai intai" .

Si magii cu steaua calatoresc, iata evocarea altui miracol, cel amintit in troparul : "Nasterea a rasarit lumii lumina cunostintei, pentru ca adoratorii stelelor (adica zoroastrienii persani) au invatat de la Stea sa se inchine Soarelui dreptatii". Detaliul magilor calatori incheie tabloul descris in Condac. Acest ultim detaliu se preteaza el insusi la consideratii, pe care nu le vom face acum, referitoare, la prevestirea intruparii nu numai in traditia Vechiului Testament, dar si in alte traditii spirituale ale Lumii Vechi, ca aceea zoroastriana din Orientul Mijlociu. Trebuie doar amintit ca episodul marilor preoti persani care cunosteau din doctrina lor semnificatia Stelei, venirea in lume a imparatului lumii, are temei in scrierile zoroastriene. Un stravechi text pahlavi, Bundahisan sau "Cartea creatiei primordiale" descrie prevestirea Nasterii si plecarea "magilor dinspre Rasarit" si e bine sa stim ca sub titlul de Cartea lui Afroditian Persul aceasta parte a cartii, tradusa in siriaca si greaca, a circulat si in literatura romaneasca veche, semnalata de Nicolae Cartojan  si publicata de Dan Simonescu .

Finalul Condacului adauga un alt contrast paradoxal intre  "Dumnezeu Cel mai inainte de veci", (adica inainte de timp, El fiind creatorul timpului),  si  chipul  in  care  a binevoit  a  Se  naste pentru noi, ca "prunc tanar" .  "Prunc tanar, Dumnezeu , Cel mai inainte de veci" este versul repetat in finalul fiecarui icos al canonului.

Mai ramane de spus, in incheiere, ca intregul Condac are 515 versuri din care, cum mentionasem la inceput, doar primul icos se mai afla azi in Minei: El dezvolta motivul Nasterii in pestera si ne da o idee despre restul alcatuirii lui Roman Melodul : "Betleemul a deschis Edenul [deci Raiul]. Veniti sa vedem, [caci] desfatare tainica am aflat. Veniti sa primim in pestera [bunatatile] Raiului. Acolo s-a aratat o radacina neudata care rodeste iertarea ; acolo s-a deschis fantana nesapata din care voise candva sa bea David ; acolo, nascand Pruncul, Fecioara a potolit si setea lui Adam si pe cea a lui David [deci setea spirituala de mantuire]. De aceea sa mergem acolo unde s-a nascut ca Prunc tanar, Dumnezeu Cel mainainte de timp". Dar intreg Canonul a fost publicat in romaneste inca din 1937, in traducerea participantilor la cursul de Liturgica de la Facultatea de Teologie, tinut de parintele Vintilescu. O contributie deosebita la aceasta traducere a avut-o un reputat arheolog si istoric de azi, parintele Ioan Barnea, pe atunci student.

Reangajarea in Traditia noastra spirituala comporta si dimensiuni istorice, erudite, culturale, corespunzatoare educatiei si perceptiei noastre de azi, pentru ca aceste dimensiuni au fost obligatorii in toate epocile trairii crestine.
                                                                             
Si ar fi nu numai o defectiune intelectuala, dar chiar un pacat ca, cei ce asculta  Condacul  "Fecioara  astazi"  in biserica,  sau  cand ni  se binecuvanteaza casa in Ajunul  Craciunului,  sau aici, in  aceasta  seara spirituala,  sa  nu  asocieze facerii  Cuviosului  Roman  toate  informatiile de ordin istoric, liturgic, si cultural care ii exalta, peste veacuri, opera.

Ascultand Condacul, sa facem un efort de imaginatie. Sa ne trimitem gandul la curtea imperiala din Bizant, unde, la banchetul festiv din ziua Nasterii Domnului se canta, solemn, "Fecioara astazi", de corul catedralei Sfanta Sofia. Sa evocam, intr-o alta vreme si pe alt meridian al spiritualitatii ortodoxe, initiativa an de an inscrisa in Traditie a copiilor si tinerilor de la noi, care, ca altadata Cuviosul Roman, vestesc in ajunul Nasterii Domnului Teofania, Intruparea Logosului, "ca o Taina mare", pentru ca "Fecioara Maria naste pe Mesia", rapeluri ale miracolelor si paradoxurilor exaltate de psaltul din Emesa. Sa ne aducem aminte ca sunt inca sate romanesti, comunitati crestine de straveche traditie, in care credinciosii astern masa de Ajun cu fire de fan, intru amintirea ieslei in care a binevoit sa fie asezat Hristos si pun pe masa bucate de post, grau fiert cu miere, pentru a evoca "plinirea timpurilor, deschiderea raiului dulcetii si aducerea pacii pe pamant" .

Asa, in acest ceas de comuniune suprema, crestina si romaneasca, dincolo de frontiere, suntem alaturi noi, ortodocsii acestor plaiuri, credinciosi Bisericii noastre si datinilor ei, indiferent de vremelnicele administratii vecine, sub care traiesc fratii nostri.

"In casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt" (Ioan 14, 2), a spus Mantuitorul. Sunt convins ca alaturi de lacasurile Sfintilor Apostoli, cuviosi, martiri si parinti, e acolo, in casa Tatalui ceresc, si un lacas modest dar luminos al credinciosilor dintr-o parte de lume aspru incercata de istorie, dar cu rabdare si smerenie supusa voii lui Dumnezeu, credinciosii din Tara Romaneasca, Moldova si Basarabia, din Bucovina si Ardeal, din toate locurile. Fara indoiala ca si din randurile lor se vor alege privilegiatii vremurilor de pe urma care vor fi prezenti, cum s-a anuntat, "la intampinarea Domnului in vazduh" (I Tesaloniceni 4, 13).

Acad. Virgil Candea

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 18924

Voteaza:

Condacul Nasterii Domnului 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE