Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,

Dupa izgonirea lui Adam din Rai, Dumnezeu Tatal - Creatorul Cerului si al pamantului, a purtat de grija neamului omenesc, fagaduindu-ne de la inceput ca va trimite un Rascumparator. Astfel cartea Facerii contine si prima veste buna “ Protoevanghelia “ care a dat speranta de izbavire protoparintilor nostri. Acestia prin pacatul neascultarii au pierdut Paradisul, insa au trait si au murit cu nadejdea venirii unui Mantuitor, speranta pe care au avut-o toate neamurile de la Adam pana la Avraam, la David si ceilalti profeti sau drepti ai Legii celei Vechi.

Purtarea de grija a lui Dumnezeu sau Pronia Divina s-a vazut si simtit dintru inceput. Dumnezeu a fost si cu protoparintii nostri chiar daca ei au cazut in pacat: "Dusmanie voi pune intre tine si intre femeie, intru samanta ta si samanta ei; aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Facere 3, 15). Cu alte cuvinte, Cel ce se va naste din femeie, din Eva cea Noua, Pururea Fecioara Maria, adica Iisus Hristos “ Dumnezeu-Omul “ ACESTA va zdrobi pentru totdeauna capul sarpelui, vrajmasul neamului omenesc. De la inceput, s-a vazut asa cum citim in Sfintele Scripturi, ca Dumnezeu a fost, este si va fi cu noi, nu ne-a parasit si nu ne va parasi niciodata, ne poarta de grija, ne calauzeste, ne lumineaza si ne cerceteaza cu iubire, mila si multa indurare.

Luminanda praznicului de astazi confirma ca Dumnezeu doreste sa fie si sa ramana cu noi zicand urmatoarele: "Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mantuitorul nostru, Rasaritul rasariturilor, si cei din intuneric si din umbra am aflat adevatul: ca din Fecioara S-a nascut Domnul" (Luminanda Praznicului). Iar Condacul praznicului ne aminteste ca: "Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste.", adica la plinirea vremii s-a nascut Mesia din Fecioara Maria dar si ASTAZI "Hristos se naste", nu in "Betleemul care a deschis Edenul" oarecand, ci se naste in Betleemul inimilor noastre, deschizand inca o data Poarta Cerului, prin care sufletul nostru va intra si iesi si va afla pasune, luand pace si izbavire pentru ca astazi "mantuire a trimis Domnul poporului Sau" (Chinonicul Praznicului).

Profetul graia in psalmii profetici 2 si 88, Apostolul Neamurilor spunea evreilor in epistola sa la capitolul intai, iar noi toti in biserica stand si la slujba participand, strigam impreuna cu David si Pavel la Prochimenul acestui slavit praznic, cantand si graind urmatoarele: "Domnul a zis catre mine: Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am Nascut" (Psalmul 2, 7 si Evrei 1, 5.). Si iarasi: "Eu Ii voi fi Lui Tata si El Imi va fi Mie Fiu" (Paslmul 88, 26-27 si Evrei 1, 5.)

Intelegem din cele spuse pana acum ca Dumnezeu vorbeste cu omul la timpul prezent continuu, ca Domnul "ieri, astazi si in veci este acelasi", ca la Dumnezeu "o mie de ani este ca ziua de ieri", ca "Dumnezeu astazi si in veci este cu noi". De aceea scrierile dreptilor Vechiului Testament, ale sfintilor apostoli si binevestitorilor din Legea cea Noua, dar si alcatuirile Sfintilor Parinti ai Bisericii, marturisesc cu tarie ca ASTAZI "Fecioara naste.", "Hristos se naste.", si Fiul iubit al Tatalui tot ASTAZI se pregateste inca din Pestera saracacioasa a Betleemului, sa ne mantuiasca si sa ramana cu noi pana la sfarsitul veacurilor: ". iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului "(Matei 28, 20.)

Iubit popor crestin,

Praznicele in Legea harului nu pot fi "aduceri aminte", "comemorari" sau "aniversari". Sarbatorile Bisericii crestine sunt praznice ale sufletului, suflet care este si va ramane nelinistit "pana ce se va odihni in Dumnezeu" (Fericitul Augustin).

Aceste praznice trebuie traite ASTAZI nu in trecut, intelegand ca Domnul nu a cercetat pe poporul Sau numai in vremea aceea, ci il cerceteaza si in vremea aceasta, trimitandu-L la noi pe Unicul Sau Fiu "ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16. ).