In istoria omenirii, Ierusalimul nu se prezinta ca o capitala cu mari puteri politice si nici cu puteri economice de primul rang. El nu a avut parte de multe si mari bogatii terestre si nici de zacaminte pretioase in adancurile pamantului. Mai in tot timpul istoriei sale insa, Ierusalimul a avut de suferit infrangeri si cuceriri din partea unor imperii si regate: egiptene si asiriene, babilonene si persiene, grecesti si romane, bizantine si arabe, si chiar de cruciati. Toti acestia, rand pe rand, l-au cucerit si l-au stapanit, l-au jefuit si daramat, in veacuri diferite.

E drept, ca Salemul antic ebreii insisi l-au luat de la ebuseii canaaniti iar Palestina toata de la alte popoare semite canaanite.

"Pamantul fagaduintei" le-a fost dat, acordandu-li-se doar biruinta cuceririlor. Si asa ei apar in patria lor geografica cu dreptul de a avea tara lor. Cu acest drept ei se afla acolo de patru mii de ani aproape, in tara patriarhilor si a profetilor si a neamului lor din neam in neam.

Prin vitejia si intelepciunea conducatorilor lor cu o mare faima in istoria omenirii, in timpul regilor David si Solomon, indeosebi, ei au ajuns sa aiba Ierusalimul de capitala si de cetate sfanta, cu un Templu de o splendoare unica. Indata insa ce urmasii lor au cautat sa se sprijine mai mult pe puterea lor politica decat pe Dumnezeu, pentru care ei au primit mustrarile profetilor, ei mereu au avut de indurat infrangeri, cuceriri si devastari, precum si robia deportarilor. Chiar cand insusi Mesia a venit, nascandu-se si ca om din semintia lui David, nu toti ebreii au primit mantuirea adusa de El. De aceea, cu adanca mahnire, Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus: "Ierusalime, Ierusalime. de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23: 39). N-ati primit chemarea Mea la iubirea dintre voi si la ocrotirea Divina ce v-am adus-o! De aceea, cu aceeasi durere, o spune si altadata: "N-ati cunoscut timpul cercetarii voastre". Iar cand ei L-au dat spre judecata, Pilat le-a spus: "E nevinovat! " Dar pentru ca ei vociferau sa fie rastignit, Guvernatorul roman le-a spus: "Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea". Iar poporul a zis: "Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri" (Matei 27: 24-25). Apostolul Pavel spune insa, mai tarziu, va veni vremea ca "intregul Israel se va mantui" (Romani 11:26), potrivit cuvantului proorocesc al Mantuitorului: "Se va propovadui Evanghelia Imparatiei la toata lumea spre marturie, la toate neamurile, si atunci va veni sfarsitul" (Matei 24: 14).

* * *
Importanta cea mare a Ierusalimului pentru poporul ebreu, pentru cel arab, dar indeosebi pentru crestini si in perspectiva istorica pentru omenirea toata, e cu totul alta. E marea importanta religioasa in istoria omenirii! Ierusalimul e cetate sfanta a trei mari religii, toate monoteiste, cu credinta intr-un singur Dumnezeu: mozaica, crestina si mahomedana. La "Locurile Sfinte", dupa cum au declarat-o insisi sefii religiosi si politici ai zilelor noastre, "E glorificat in comun Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul lui Moise si Dumnezeul revelat in Iisus Hristos a carui glorie si putere e pentru vecie".

Intr-adevar, Ierusalimul a dat omenirii intregi o cultura religioasa cu totul superioara, cu un caracter moral unic. Religia crestina indeosebi a descoperit moralei omenirii un temei spiritual de iubire de Dumnezeu si de oameni, care poate sa aduca pacea si unirea intre toate popoarele pamantului. Iisus Hristos a dat omenirii nu o etica filosofica religioasa ce se schimba de la om la om si de la un popor la altul, ori de la un veac la altul, ci o morala si o religie sacra universala ce-si are izvorul in Dumnezeul unic al deplinelor revelatii. Veacurile toate de pana acuma i-au dovedit superioritatea ei, iar pentru viitor e unica speranta a salvarii popoarelor de la decadere si pieire. Religia crestina nu desparte pe om de om, nu cultiva dispretuirea nimanui, nu creeaza doctrine rasiale intre popoare, omenirea toata are chemarea de la Dumnezeu insusi de a face parte cu demnitatea drepturilor depline din o familie divina, toti fiind frati si surori intru Domnul. Tuturor le sunt date nu numai comorile pamantului, dar si cele ale cerului. Ceea ce Iisus Hristos cere e iubirea de Dumnezeu si de oameni, dand "cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu".

Calauziti de acest principiu, chiar in acest Ierusalim geografic din timpurile noastre, omenirea toata se poate bucura de drepturile de pelerini la Locurile Sfinte, la Betleem si la Nazaret, la Capernaum si la Ierihon, la Fantana Samarinencii si la Cana Galileii, in Muntele Fericirilor si la Tabor, la Marea Galileii si la Iordan, strabatand campiile Ezdrelonului si ale Saronului, si-n deosebi la Emaus si la Ierusalim, la Golgota si la Mormantul Domnului, in muntii Sionului si ai Eleonului, la Pretoriu si-n Gradina Ghetsimani, pretutindenea, pe urmele pasilor Domnului nostru Iisus Hristos, unde El s-a nascut si a copilarit, unde a invatat si a savarsit minuni, unde a suferit si a fost rastignit, unde a inviat si s-a inaltat la ceruri.

In climatul acestor Locuri Sfinte dispar distantele geografice si cele istorice, si simti cum te patrunde in adancul fiintei tale un suflu divin invizibil de apropiere de Dumnezeu care a venit sa fie cu fiecare din noi. El a venit cu Divina Sa iubire a jertfei pentru omenirea toata! Aici, in Ierusalim, e Altarul pe care S-a jertfit Iisus Hristos pentru omenirea tuturor veacurilor! Toate preinchipuirile jertfelor Vechiului Testament au incetat pentru totdeauna. Pe muntele Golgota Iisus Hristos a adus jertfa Sa care a impacat Cerul cu pamantul, aducand ispasire de pacate intregii omeniri. De la Altarul jertfei lui Iisus Hristos din Ierusalim, omenirea a dobandit o viata noua cu Dumnezeu aici pe pamant si-n eternitate. El este Testamentul cel Nou pe care l-a pecetluit la Cina cea de Taina de pe muntele Sionului din Ierusalim.

Pe acest altar spiritual al jertfei Sale din Ierusalim, Iisus Hristos l-a luat cu El si in ceruri, continuand sa aduca jertfa Sa duhovniceasca, in savarsirea Liturghiei ingeresti de mantuire a omenirii, in Noul Ierusalim, in "Ierusalimul cel ceresc", cum il numeste Sfantul Apostol Pavel (Evrei 12:22). In viziunea sa apocaliptica, Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca i-a aparut cele ce se vor intampla la sfarsitul veacurilor pamantene: "Am vazut Cetatea Sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din ceruri de la Dumne¬zeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (21: 2). Si asa Vechiul Ierusalim a devenit Noul Ierusalim nu numai in ceruri, dar si pe pamant cu vesnica lui binecuvantare cereasca de Cetate Sfanta a lui Dumnezeu Insusi. Acest Ierusalim nu mai este supus fluxului istoric! El e mai presus de veacuri si de locuri. Aceasta este marea transformare a tuturor timpurilor intru eternitatea insasi. Caci in acest Ierusalim, "totul in toate" este Iisus Hristos, Mantuitorul intregii omeniri. Aceasta constituie integral istoria orasului Sfant al Ierusalimului cel vesnic. El este una cu istoria Vietii, invataturii si Jertfei lui Iisus Hristos, cu Invierea si Inaltarea Sa, cu Pogorarea Sfantului Duh, cand s-au deschis tot aici in Ierusalim portile cele vesnice ale Bisericii, ale Imparatiei ceresti a lui Iisus Hristos de pe pamant ca si din ceruri.

Iata pentru ce Ierusalimul nu numai ca a fost, dar este si continua sa fie in istorie si dincolo de istorie, in veac si dincolo de veac, fiind in acelasi timp pamantesc dar si ceresc, omenesc dar si dumnezeiesc. Aceasta este eterna glorie a Ierusalimului pe care i-a dat-o Dumnezeu - in visio Dei -, iar omenirea o pastreaza cu sfintenie. De aceea, pelerinii de pretutindeni alearga sa se inchine la Ierusalim, simtind ca o ducere la Ierusalim e o intoarcere si o privire istorica la Iisus Hristos, fiind cu El in Vinerea Sfintelor Patimi si la Inviere. E o cutremuratoare intalnire in timp si loc cu Iisus Hristos, umbland pe ulitele Ierusalimului cu El si participand cu El la jertfa Sa adusa intregii omeniri pe Golgota si la glorioasa Sa Inviere, precum si la Inaltarea Sa de pe muntele Eleonului intr-o alta dimensiune a vietii, in Ierusalimul cel Ceresc, in care a mers sa ne pregateasca si noua casa Eternitatii cu El.

Intr-adevar, in Ierusalim ai viziunea Dumnezeului din ceruri care cauta pe om si a omului care cauta pe Dumnezeu. Cel de Sus vine in temporar si cei de pe pamant alearga catre eternitate.
* * *
Noi crestinii, si indeosebi Ortodocsii, ne bucuram nespus de mult ca, in acest Ierusalim, avem o Patriarhie in fruntea careia, in zilele noastre (nota redactiei: pelerinajul autorului la Ierusalim a avut loc in 1981), se afla venerabila figura apostolica a Prea Fericitului Diodoros I, Patriahul orasului Sfant al Ierusalimului si a toata Palestina, care are in juru-i 14 Mitropoliti si Episcopi, sute de preoti si de calugari si calugarite, care cu adanca dragoste si evlavie strajuiesc zi si noapte la Sfantul Mormant, la Golgota, la Betleem si la Nazaret, pe Tabor si la Ierihon, la Cana Galileii si la Fantana Samarinencii si pretutindeni la Locurile Sfinte si in pustii prin Sfinte Manastiri si Schituri, la "Sfantul Sava" si la Iordan cu Schitul Romanesc "Sfantul Ioan Botezatorul", ori la Hozeva si in alte locuri. Patriarhia Ortodoxa Romana are in Ierusalim si o biserica si un camin romanesc, avand superior destoinic pe P. C. Arhimandrit Vasile Cornila.

La marile sarbatori crestinesti si totdeauna, Prea Fericitul Patriarh Diodoros intampina cu toata dragostea crestineasca pelerini veniti din toata lumea, la Biserica Mama a tuturor Bisericilor din lume. Caci precum se spune in Sfintele Evanghelii: "Incepand de la Ierusalim s-a propovaduit in numele lui Iisus Hristos pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile" (Luca 24: 47). De aceea, un pelerinaj la Ierusalim e ca o parga a recunostintei pe care popoarele crestine o fac acestui miracol istoric ce si-a deschis portile "incepand de la Ierusalim".

De Sfintele Pasti, indeosebi, acel ce este statator pe scaunul apostolic al Sfantului Iacob, ruda Domnului, ca Patriarh al Ierusalimului, are chemarea unica in lume de la Dumnezeu, de a intra numai el singur in Capela de Taina a Sfantului Mormant si de a ingenunchea si de a pleca fruntea pe lespedea care acopera Sfantul Mormant, pe aceasta piatra pe care a strabatut-o intru Invierea Sa biruitoare Insusi Domnul nostru Iisus Hristos! Si pe acea lumina stralucitoare a Invierii, mai intai Patriarhul Ierusalimului o primeste si cu Ea iese transfigurat sub boltile cele mari ale bisericii "Invierii", zidita de Sfintii imparati Constantin si Elena, spunand tuturor celor prezenti, cu glasul sau apostolic "Hristos Anesty" - Hristos a inviat!”

Acesta este momentul sublim al miracolului mare al istoriei care, an de an, la Sfanta Inviere, lumineaza si zguduie sufletele zecilor de mii de pelerini, care prin ani si veacuri au venit si vin la Sfintele Pasti mereu sa primeasca lumina stralucitoare a Invierii de la Sfantul Mormant al Dumnezeului Cel de-a pururea Viu! Numai cine are darul de a fi de fata la Sfintele Pasti, la Ierusalim, poate vedea si auzi explozia zguduitoare de bucurie care izbucneste din inimile si din fiinta zecilor de mii de pelerini, raspunzand: "Alithos Anesty" - Adevarat a inviat!” - aprinzand fiecare luminile lor din lumina Invierii lui Hristos de la Sfantul Mormant. Te simti cu adevarat in prezenta istorica a lui Iisus Hristos, care a venit pentru omenirea toata si pentru fiecare din noi! Catusele mortii sunt sfaramate de puterea nevazuta a Dumnezeului Celui viu. Dimensiunile eternitatii sunt deschise pentru fiecare ucenic al lui Hristos! Iisus Hristos nu e numai o figura istorica a trecutului, dar si a prezentului si a viitorului. Ii simti prezenta invizibila care se misca si printre noi!.

Si cu aceasta zguduire sufleteasca vin si pleaca pelerinii de la Mormantul Domnului, ca si ingerii din noaptea Invierii, ca si Sfintele Femei Mironosite, ca si Sfintii Apostoli, care au alergat si au intrat in Sfantul Mormant si pe care l-au gasit gol si alte multimi de ucenici care s-au incredintat ca "Domnul nu e acolo, ci a inviat!" O, ce n-ar fi dat dusmanii lui Hristos ca El sa fie acolo, ce sfortari nu ar fi facut sa-L afle daca El era ascuns ca sa-L aduca inapoi sa-L inmormanteze iara? Dar gloria divina a Invierii Sale i-a depasit pe toti acestia, ea fiind mai presus de orice putere omeneasca! .

Aceasta Lumina a Invierii lui Hristos de la Ierusalim, crestinatatea intreaga o aprinde si o poarta in sufletele lor, oriunde s-ar afla pe acest glob pamantesc. "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor! " Hristos Insusi a spus-o: "Eu sunt lumina lumii! " Cu aceasta lumina a Invierii, aprinsa in sufletele si inimile credinciosilor, pelerinii crestini ai timpurilor noastre alearga pe ulitele inguste ale Ierusalimului, apoi spre Emaus, la Marea Tiberiadei, in muntii Galileii si pretutindeni in Iudeea si Samaria, ca si ucenicii din timpul Inverii Domnului, care se strangeau cete, cete, "graind si minunandu-se de cele intamplate", si deodata inaintea lor aparea ca intr-o fulgerime prin fosnetul de miscare a vazduhului Insusi Iisus Hristos, incredintandu-i ca El este Cel Inviat. "Pipaiti-Ma si vedeti ca Duhul carne si oase nu are". Eu sunt "Cel ce sunt viu. Am fost mort si, iata, sunt viu, in vecii vecilor."

Si asa pana la Inaltarea Sa de pe muntele Eleonului din Ierusalim, ne spune cronica acelor timpuri, "Iisus s-a infatisat pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile, vorbind despre Imparatia lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor 1: 3).

Cat despre Ierusalim, la Sfintele Pasti, crestinatatea il preamareste prin cantari de biruinta, slavindu-i gloria sa in eternitate:
"Lumineaza-te,
Lumineaza-te,
Noule Ierusalime,
Caci slava Domnului,
Peste tine a rasarit."

La speciala binecuvantare ce mi-a acordat-o Prea Fericirea Sa Patriarhul Diodoros al Ierusalimului, de a sluji Dumnezeiasca Liturghie singur ca preot, in miez de noapte, la Sfantul si Datatorul de viata Mormantul Domnului, la incheierea acestei slujbe, deschisu-mi-s-a Sfanta Carte la urmatoarea rugaciune pe care am luat-o ca un Raspuns ce Domnul Insusi mi L-a dat, ca o binecuvantare cereasca:

"Plinitu-s-a si s-a savarsit, pe cat a fost intru a noastra putere, Hristoase Dumnezeul nostru, Taina randuielii Tale; ca am avut pomenirea mortii Tale, vazut-am chipul Invierii Tale, umplutu-ne-am de viata Ta cea nesfarsita, indulcitu-ne-am de hrana Ta cea neimputinata, careia binevoieste a ne invrednici pe noi toti si in veacul ce va sa fie, cu harul Celui fara de inceput al Tau Parinte si al Prea Sfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pr.

Dr. Vasile Vasilache
(Insemnari din volumul "De la Antim la Pocrov”, aparut la New York in anul 1984)

.

• Pelerinaj in Tara Sfanta
  Publicat in : Pelerinaje
• Pelerinaj in Tara Sfanta - 23 - 30 ianuarie
  Publicat in : Pelerinaje
• Pelerinaj GRECIA - Locuri Sfinte si Binecuvantate
  Publicat in : Pelerinaje