Pelerinaj de o zi la manastirile rupestre Cetatuia, Namaiesti si Corbii de Piatra (18 iunie 2011)
Plecarea la drum este un act profund liber. Pelerinul este de-a lungul secolelor omul care merge. A te asterne la drum este un legamant, inseamna ca cel ce pleaca in pelerinaj vrea sa schimbe ceva in viata sa. Drumul pelerinului este “un dar al puterii noastre si al timpului nostru, pe scurt o jertfa.” Drumul este locul modest de transfigurare a celor mai umile si obisnuite experiente omenesti, acelea care trec neobservate de obicei. Se produce ceea ce numim o “convertire”, o transformare, o parasire a sine-lui pentru “a ne reintoarce” spre Dumnezeu. Pe acest drum se produce o noua nastere.
Aceasta noua nastere, prin curatirea privirii si a sufletului celui ce paseste in locuri sacre, o vom cauta si noi in cadrul pelerinajului catre cele trei manastiri legendare, care formeaza un triunghi echilateral, cu fiecare latura a cate 20 de Km.
Vom porni mai intai spre Cetatuia, pe ruta Bucuresti-Targoviste-Campulung, trecand prin nesfarsite livezi de ciresi tocmai copti, prin paduri inmiresmate, prin campuri aurii impodobite maiestrit pe margine cu o bordura zglobie de maci si alte frumoase flori de camp. Peisajul devine cu adevarat seducator, mai ales dupa iesirea din Targoviste, cand incep dealurile sa creasca si sa se transforme treptat-treptat in munti. De la comuna Malul cu Flori si pana la Cetatuia, drumul devine un adevarat rasfat pentru ochii privitorului. La un moment-dat, ajungem sa vedem, cocotate in varf de munte turlele manastirii Cetatuia, cu silueta lor care din departare te duce cu gandul la o mica fortareata medievala.
Cetatuia este construita pe urmele unui vechi asezamant dacic, unde se spune ca isi avea pestera, alaturi de alti sihastri, insusi marele preot, lucru confirmat de diferitele simboluri gravate in stanca ce pot fi intalnite la tot pasul, printre care si una dintre ipostazele cele mai cunoscute ale cavalerului trac. Exista multe indicii care sustin ipoteza ca acolo se gasea unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dacice, datorita formelor de cult si de ritual desfasurate in acel perimetru.
Astazi, pe locul vechiului lacas de cult dacic, s-a ridicat o manastire ortodoxa. Monahii care vietuiesc astazi in mica manastire din stanca marturisesc fenomenul, deja obisnuit pentru ei, al aparitiei aproape dupa fiecare ploaie a noi si noi oseminte omenesti – fapt care pare a confirma ipoteza ca acolo s-ar fi aflat unul dintre spatiile rituale de sacrificiu specifice credintei dacice conform careia jertfirea celor mai frumosi, viteji si drepti feciori avea menirea de a-l imbuna pe Zamolxe, pentru ca recoltele sa fie imbelsugate si luptele triumfatoare. Special pentru cinstirea acestor oseminte, staretul manastirii a hotarat fie sapat un mormant comun si sa li se faca slujbe de pomenire, pentru odihna sufletelor lor. Asa se explica existenta unei cruci in micul cimitir al manastirii, pe care scrie: “Lut necunoscut, doar de Dumnezeu stiut”.
Pe langa abundenta simbolurilor prezente la tot pasul in aceste locuri de legenda, un alt element care atrage invariabil atentia pelerinului il constituie prezenta absolut inedita a unor uriase stanci zoomorfe sau antropomorfe. Datorita dimensiunilor lor impresionante, e greu de crezut ca acestea ar fi putut fi sculptate de mana omului. Curioasa este, de asemenea, reprezentarea de catre acestea a unor animale imposibil de intalnit in aceste locuri: maimute, papagali, elefanti. Pline de mister sunt si urmele de pasi incrustate in stanca dinspre crucea dorintelor. Legenda spune ca ar apartine lui Negru Voda, care, refugiindu-se din calea unui asediu otoman in acel varf de munte, s-ar fi rugat impreuna cu sotia lui, atat de fierbinte cerand protectia divina, incat talpile au topit stanca, lasand urme in ea.
Dupa ce treci de aceste urme ti se deschide la picioare un mic pod, la capatul caruia gasesti o cruce mare, la care se spune ca, daca aprinzi o lumanare si iti pui o dorinta, aceasta se va implini, poate si pentru ca in acel loc simti cerul mai aproape decat oriunde altundeva.
Biserica noua adaposteste si moastele inmiresmate ale Sfantului Ioanichie de la Valea Chiliilor, care au fost descoperite in urma unui vis pe care l-au avut doi tineri pictori, gazduiti la manastire peste noapte. Ei nu reușisera sa aiba copii si venisera sa se roage chiar pentru acest lucru. In vis le-a aparut Sfantul. Dimineata au pictat imaginea vazuta in vis si au aratat-o calugarilor, care au recunoscut chipul unui frate de-al lor care vietuise acolo cu ceva vreme in urma si care isi avea osemintele chiar in cimitirul manastirii. Luand acel vis ca pe un posibil semn, au deshumat trupul Sfantului si l-au gasit neputrezit si raspandind miros de buna mireasma duhovniceasca. La scurta vreme, Sfantul a fost canonizat si continua sa fie considerat un puternic ocrotitor al familiei.
In biserica veche, sapata in stanca, se petrece un alt fenomen miraculos – din ziua de Izvorul Tamaduirii izvoraste un mic fir de apa vindecatoare din peretele stancos al altarului, care inceteaza sa mai curga in fiecare an la Adormirea Maicii Domnului.
Dupa ce contempli si te minunezi de toate aceste lucruri, cu greu te mai desprinzi de ele pentru a porni mai departe la drum. Daca stii insa ca te asteapta si alte locuri care urmeaza sa-si reveleze tainele, pleci totuși, cu inima plina de pace si de bucurie.
Asa vom face si noi, pornind spre Manastirea Namaiesti, tot rupestra, tot invaluita in vechi legende si povesti. Acolo se afla o icoana a Maicii Domnului, despre care se spune ca ar fi una dintre cele mai vechi, fiind adusa in vechea pestera de insusi Apostolul Andrei si pictata de Apostolul Luca, chiar dupa chipul real al Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu. Icoana, desi estompata de negura vremurilor care au trecut peste ea, continua sa infaptuiasca minuni pentru cei ce i se inchina cu credinta si cu inima curata. Si aici esti intampinat de un coltisor de rai, curat, plin de flori si de pace, in care simti cum rugaciunile pioaselor maicute plutesc parca in aer, mangaindu-te cu sfintenia lor.
De aici vom porni spre Corbii de Piatra. Ajunsi in centrul satului Corbii, vom traversa un mic pod si vom face dreapta. Nimic spectaculos, nimic fantastic sau ieșit din comun pana aici – satul arata ca oricare alt sat de deal, cu gospodarii modeste, dar bine ingrijite. Drumul nu pare sa promita ceva la capatul lui. Totusi, apropiindu-ne de marginea satucului, vom simti o mare uimire, pentru ca din peisajul aparent banal se ridica la un moment dat, brusc si neanuntata parca de nimic, o stanca masiva, de felul celor de la Meteora, care adaposteste in ea micul lacas de cult. Vom urca dealul domol pana acolo si, intrand in biserica vom simti imbratisarea racorii blande si inmiresmate a lacasului boltit, din inima stancii. Atmosfera de pace si sfintenie de acolo ne va aduce tihna si dorinta de a zabovi.
Pentru inscrieri si detalii organizatorice, ne puteti contacta la office@atreiacafea.ro sau la numarul de telefon: 0742.231.304 (Monica Brandusescu).
Costul pelerinajului este de 100 de lei/persoana.
Transportul se va realiza cu un autocar climatizat.
Detalii: http://atreiacafea.ro/
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.