Imi amintesc mereu o povestire despre Renoir, marele pictor francez, pe care am citit-o demult.
Renoir a suferit ingrozitor, ani la rand, din cauza artritei. Mainile ii erau strambe si deformate; articulatiile degetelor ii erau umflate, enorme. In cele din urma, a ajuns intr-o asemenea stare, incat abia mai putea tine pensula intre degetul mare si aratator, sprijinita intre ele, caci nu mai avea putere in degete. Si totusi continua sa lucreze.
Intr-o zi, Matisse a venit sa-l viziteze si l-a gasit lucrand, ca de obicei. La un moment dat, Renoir a avut o grimasa de durere si a scapat pensula. Sfasiat de mila, Matisse a strigat: „De ce va torturati asa, maestre? Ati facut atata. Puteti fi multumit de acum!"
Renoir l-a privit si a zambit. „Durerea trece, Matisse, a spus el, dar frumusetea ramane."
Cand suntem chemati la suferinta, sa ne amintim ca durerea va dura doar un rastimp, dar roadele ei duhovnicesti sunt vesnice. Intr-o buna zi vom privi in urma si vom vedea ca timpul suferintei noastre a insemnat doar o scurta perioada de pregatire pentru slava vietii de veci. Ii vom multumi lui Dumnezeu pentru fiecare tristete, pentru fiecare lacrima, pentru fiecare dezamagire.
„Durerea trece, dar frumusetea ramane."
Anthony M. Coniaris
Vitamine duhovnicesti, vol II, Editura Sophia
Cumpara cartea Vitamine duhovnicesti
-
Despre frumusetea uitata a vietii - Andrei Plesu - Recenzie
Publicat in : Religie -
Frumusetea intruchipata en détails
Publicat in : Editoriale -
Frumusetea lui Dumnezeu si manifestarea ei in viata Bisericii
Publicat in : Editoriale -
Frumusetea lui Dumnezeu in raport cu frumusetea noastra
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.