Un tâlhar s-a hotărât să prade o mănăstire. Seara, pe la amurg, s-a apropiat de porţi - şi l-a văzut de pe zid o călugăriţă.
- Vai! - a strigat aceasta, începând în grabă să tragă clopotele. Surorilor, veniţi încoace repede! A rămas un părinte afară, stă acolo şi nu poate să intre!
Toate au dat fuga, au deschis porţile, l-au întâmpinat cu lumânări, cu cinstire. Tâlharul s-a pierdut cu firea şi nu ştia ce să mai facă.
Atât de mare este puterea gândului bun, că poate schimba până şi cugetul aproapelui. (Apa vieţii. 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc, Editura Sophia)
-
Milostenia care nu Il bucura pe Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.