Era un monah, care avea un frate mirean sărac şi, orice lucra, monahul îi da lui şi, cu cât îi da, atât mai mult sărăcea cel ce lua. Iar monahul mergând, a vestit unui bătrân lucrul acesta. Bătrânul i-a zis: „De vrei să mă asculţi, să nu-i mai dai, ci zi-i: «Frate, când aveam îţi dădeam. Deci şi tu, ceea ce poţi, din cele ce lucrezi, adu-mi mie!». Şi orice va aduce, ia de la dânsul! Şi unde ştii străin, sau bătrân sărac, dă-le şi roagă-i să facă rugăciune pentru dânsul!".
Apoi i-a zis mireanului: „Nu cumva ai trebuinţă de puţină pâine?". Iar el a răspuns: „Nu, căci când luam de la tine ceva, ca focul intra în casa mea şi mistuia până şi lucrul cel mai mic pe care-l aveam. Iar, de când nu mai iau de la tine, mă blagosloveşte Dumnezeu". Deci mergând fratele, a vestit bătrânului toate cele ce s-au întâmplat. Şi i-a zis lui bătrânul: „Au nu ştii că lucrul monahului este foc şi oriunde intră arde? Insă aceasta îi este mai de folos lui. Să facă milostenie din osteneala sa şi să ia rugăciune de la sfinţi şi aşa se blagosloveşte".
Sfântul Ignatie (Briancianinov), Patericul egiptean
-
Cum pot creste faptele bune
Publicat in : Pilda zilei
-
Faptele bune
Publicat in : Credinta -
Unde cresc faptele bune
Publicat in : Pilda zilei
-
Faptele bune in invatatura ortodoxa si catolica
Publicat in : Dogma -
Credinta si faptele bune
Publicat in : Hristos
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.