Noi nu tacem
Cu dintii stransi de aspra suferinta
urcam pe branci Golgotele, cadem,
ne ridicam, scrasnind de neputinta
si iar ne pravalim - dar nu tacem.
Pe-a tarii noastre darnica mosie
taram de-un car de ani acelasi jug.
Cum oare sa tacem, cand de sub glie
racneste osul dezgropat de plug?
De-a lungul zarii noastre de carbune
paharul plin ne-am invatat sa-l bem,
dar gura stie bine-o rugaciune
si-o geme printre dinti - caci nu tacem.
Cum sa tacem cand fiecare ghinda
cazuta din stejarul secular
se-ntoarce din adancuri, sa cuprinda
tot plansul tarii intr-un nou stejar?
Noi nu tacem, caci urla de pe roata
in trupul nostru oase ce s-au frant
si striga mortii ce-au tacut odata
cu gura calda plina de pamant.
De s-ar surpa in ceasul nefiintei
pe toate-aceste guri cate-un Negoi,
l-am sfarama necrutatori cu dintii
si-ar da navala racnetul din noi.
Urcam Golgote aspre de credinta,
venim spre piscuri tari, ingenunchem
si iar ne scuturam de neputinta
cu pumnii stransi in trup - dar nu tacem.
Andrei Ciurunga
(numele sau real a fost Robert Eisenbraun)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.